Ecaterina Conachi a salvat Unirea Principatelor Române împiedicându-şi soţul să devină domnitor

Ecaterina Conachi şi Nicolae Vogoride, caimacamul Moldovei. Foto: Institutul Cultural Român, Colecţia "Familii aristocrate din România"

Şi-a sacrificat căsnicia şi mărirea, pentru împlinirea idealului unionist. N-a pregetat să sustragă corespondenţa caimacamului Nicolae Vogoride, tatăl copiilor săi, pentru a-i da în vileag uneltirile.

Ecaterina Conachi Vogoride s-a născut în 1828 şi a fost singurul copil al logofătului Costache Conachi şi Smaranda Negri,  mama  marelui om politic Costache Negri.

După cinci ani de căsnicie, Smaranda a decedat, Costache Conachi având să rămână singur şi să se preocupe de educaţia şi creşterea Cocuţei,  cum era alintată fiica sa Ecaterina, dar şi de ale celorlalţi copii pe Smaranda îi avea dintr-o căsătorie anterioară.

La 17 ani, Ecaterina Conachi s-a măritat Nicolae Vogoride, în biserica de la Ţigăneşti, unde Costache Conachi îşi avea moşia şi conacul. La cununie a asistat şi domnitorul Mihai Sturdza.

În loc de dragoste, avere şi mărire

Căsătoria era mai mult rezultatul unei socoteli părinteşti, atât din partea lui Costache Conachi - interesat să-i asigure fiicei sale, pe lângă avere, şi un rang social înalt - cât şi a lui Ştefan Vogoride, tatăl lui Nicolae Vogoride, care nutrea pentru fiul său visuri de mărire.

„Înalta societate din Moldova a fost scandalizată de acest mariaj. Printre cei care s-au opus căsătoriei dintre Ecaterina Conachi şi Nicolae Vogoride s-a numărat şi  Vasile Alecsandri care, în semn de protest, a compus poezia „Tzélébiade” ale cărei versuri îl ridiculizau pe aspirantul la mâna fiicei lui Conachi”, afirmă Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Culte şi Patrimoniu Galaţi.

Noua familie şi-a luat şi numele de Conachi, după dorinţa marelui logofăt, care neavând un moştenitor, a dorit ca astfel să-i fie perpetuat numele.

Ecaterina Conachi şi Nicolae Vogoride au avut trei copii, un băiat şi două fete.

Firea plăpândă şi romantică a Cocuţei nu s-a potrivit cu ginerele grosolan şi pus pe risipă al lui Costache Conachi.

După moartea logofătului, Ecaterina îi va da o „plenipotenţă” (împuternicire) soţului ei Nicolae Conachi Vogoride, pentru toată averea pe care ea o moştenise. A fost o greşeală care o va costa scump căci Vogoride va vinde aproape toată averea lui Conachi.

„Ecaterina a devenit, în perioada de mare frământare unionistă, soţie de caimacam (locţiitor al domnitorului, însărcinat cu administrarea Moldovei) şi, la începuturile căsniciei sale, puţini erau cei care se îndoiau că va deveni primă doamnă a ţării. Vogoride primise toate asigurările că, în cazul în care Marea Unire nu se va înfăptui, caftanul de domnitor al Moldovei va fi al său”, explică Marius Mitrof.

A pus mai presus Unirea şi ţara

„Între postura de doamnă a ţării şi  simţămintele patriotice unioniste ale tuturor românilor, Ecaterina Conachi Vogoride n-a ezitat să opteze pentru Unire. Pusă în situaţia de a alege între soţ şi opţiunea naţională, Ecaterina s-a retras la moşia de la Ţăgăneşti, unde a transformat conacul lăsat de tatăl ei într-un avanpost al luptei împotriva  nelegiuirilor caimacamul Nicolae Conachi Vogoride”, susţine consilierul Direcţiei Judeţene pentru Cultură.
         
S-a integrat în mod natural în tabăra unioniştilor, alături de fratele ei vitreg Costache Negri, de viitorul domnitor Alexandru Ioan Cuza, de Mihail Kogălniceanu, Alecsandri şi Alexandru Moruzi. Când soţul ei şi-a impus prin fals voinţa antiunionistă, Ecaterina Conachi n-a ezitat să sustragă corespondenţa lui secretă cu Înalta Poartă şi Imperiul Habsburgic şi să-i divulge uneltirile separatiste în faţa opiniei publice internaţionale,.

Scrisorile lui Vogoride au fost trimise în Franţa prin intermediul ambasadorului acestei ţări şi publicate în „”L’etoile du Danube”. Drept consecinţă, Nicolae Vogoride a fost înlocuit prin înalt hatişerif al sultanului din postul de caimacam, în octombrie 1858.

După împlinirea actului Unirii, Ecaterina Conachi l-a părăsit pe Nicolae Vogoride şi a călătorit prin Europa.

În 1864 s-a recăsătorit la Torino cu Emmanuele Ruspoli, principe de Paggia-Suaza, senator şi sinodic al Romei apropiat al regelui Vittorio Emanuele al II-lea.

Cu cel de-al doilea soţ, Ecaterina Conachi a avut cinci copii.

A murit la Genova în februarie 1870, dar rămăşiţele sale pământeşti au fost inhumate în biserica familiei din Ţigăneşti (actualmente comună din judeţul Galaţi).