Agonie şi extaz: cum a învins un balerin clujean o boală necruţătoare
0
Poliartrita reumatoidă provoacă la peste 50% din pacienţi încetarea activităţii profesionale în primii 5 ani de boală şi dureri articulare puternice. Robert Kalman trăieşte din 2008 cu această boală şi nici nu se gândeşte să renunţe la pasiunea sa, baletul, în ciuda faptului că a fost nevoit să ia analgezice pentru a putea duce la final pregătirile pentru spectacole.
Robert Kalman (29 de ani) este, de circa 10 ani, balerin profesionist al operelor clujene. În 2009 a fost diagnosticat cu poliartrită reumatoidă care a avut o evoluţie agresivă. “Am început să am dureri la articulaţii, la palme, la încheieturi, apoi la umeri. În 2-3 luni s-a agravat foarte tare. Aveam dureri foarte mari în tot corpul. Durea să desfac un capac de la o sticlă de apă. La operă, însă mergeam în fiecare zi, făceam cât puteam; Am avut şansa ca oamenii de acolo să mă înţeleagă”, povesteşte Robert. Poliartita reumatoidă e “ca şi cum ai avea perment durerea de la o entorsă la toate articulaţiile”, explică el.
În primele 4-5 luni nu ştia de ce suferă, iar medicii i-au prescris câte 6 tablete de Paracetamol pe zi. A fost diagnosticat corect abia după ce a ajuns la Clinica de Reumatologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj. A început din primăvara lui 2009 un plan de tratament care a durat 3 ani. “Au fost 3 ani de zile în care aveam zilnic dureri, de dimineaţa până noaptea. Dimineaţa îmi lua o jumătate de oră ca să mă pot ridica din pat. Îmi era greu să ridic mâna deasupra capului. Luam două antiinflamatoare pe zi, care mă puneau pe picioare înainte de antrenamentele de balet. Făceam o baie fierbinte şi luam o pastila, apoi făceam exerciţiie. Încălzirea o făceam doar la bară, sărituri nu puteam face”, povesteşte tânărul. În ciuda faptului că medicul de familie i-a recomandat să renunţe la balet, nici măcar nu s-a gândit la asta. “Am făcut liceul de coregrafie, apoi Academia de Muzică, la pedagogie coregrafică, şi lucram de ani buni la Operă. Baletul mi-a intrat în sânge. Nu se câştigă bani mulţi, dar e o profesie pe care nu poţi s-o faci decât din pasiune. Astfel e foarte greu să îţi zică cineva că ar trebui să te laşi de pasiunea ta. Eu întotdeauna am rămas pozitiv, m-am gândit că e doar o fază temporară, că trebuie să strâng din dinţi acum, dar mai târziu va fi bine”, explică Robert.
“Trebuie să controlezi durerea”
Întrucât medicamentele antiinflamatoare au rezolvat temporar problema durerilor, Robert a explorat metode diferite de a controla efectele bolii: “Am apelat şi la tehnici de meditaţie. Încercam să mă detaşez de durere. Meditaţia este despre a învăţa să-ţi cunoşti organismul, despre relaţia dintre minte, corp, suflet şi ceea ce te înconjoară. E foarte important să nu te demoralizezi, să rămâi optimist”. S-a întâlnit cu o pacientă din Belgia, la fel de tânără, care suferea de aceeaşi boală, şi a observat că ea se concentra pe problemă: “A rămas blocată la întrebări de genu: <<de ce eu>>, <<ce am făcut să merit asta>>. Eu însă m-am concetrat pe rezolvarea dificultăţilor. E bine să nu te gândeşti foarte mult la problemă, ci la rezolvarea ei”. Tânărul a încercat şi dansul japonez butoh, care i-a permis să-şi exprime prin mişcare durerea: “Dacă la balet exprimăm frumosul, butoh îţi permite să exprmi urâtul, grotescul, durerea”. Robert spune că l-a ajutat foarte mult şi faptul că a fost foarte deschis faţă de colegi şi faţă de medicii care l-au tratat. “E greu pentru oameni să înţeleagă că ai obosit după o plimbare de 15 minute, dacă nu le spui de ce suferi. Un rol foarte important l-a avut familia mea, părinţii şi cei doi fraţi, care au fost tot timpul alături de mine”, mărturiseşte el.
Tratamentul “minune”
La circa 3 ani de la debutul bolii, Robert a fost trecut pe lista pacienţilor care beneficiază de tratament biologic- extrem de costisitor, însă care a dat roade de la prima injecţie. “Voi ţine minte toată viaţa prima injecţie pe care am făcut-o. M-am simţit mai bine aproape instant. După 3 ani de durere, într-un timp foarte scurt mi-am revenit. Aproape mi-au curs lacrimile când am văzut că pot să alerg din nou”, povesteşte clujeanul. Spune că îi datorează foarte mult doctoriţei Maria Magdalena Tămaş de la Clinica de Reumatologie :”A fost foarte deschisă cu mine şi m-a ajutat foarte mult. Mi-a plătit din banii ei chiar şi o serie de analize de care aveam nevoie. Am avut parte de doctori foarte buni. Cred că dacă eşti deschis faţă de ei, medicii te ajută. Nu am dat atenţii la nimeni şi am fost tratat foarte bine. De multe ori un zâmbet face mult mai mult decât orice atenţie”. Din 2012, face în fiecare săptămână o injecţie. “Mi-o fac eu singur, am învăţat de atâta timp. Din punct de vedere fizic sunt într-o formă foarte bună. Observ că sunt chiar mai în formă decât colegi de 19-20 de ani”, detaliază tânărul. Tratamentul biologic costă 1.000 de euro lunar şi este subvenţionat de stat. “Îmi pare rău că doar un număr redus de pacienţi pot beneficia de acest tratament. Dacă ştii prin ce trec aceşti oameni, îţi doreşti ca absolut toţi să fie trataţi adecvat. Accesul la acest tratament depinde de o anumită gravitate a bolii şi de eşecul tratamentului clasic”, detaliază el (Vezi aici condiţiile de tratament conform Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate).
Boala, o binecuvântare
Crede că boala a fost “o binecuvântare” pentru că l-a învăţat să se bucure cu adevărat de viaţă. “Noi intrăm într-o rutină zilnică, ne punem căştile în urechi şi trecem pe lângă oameni, nu ne interesează de ei, trecem pe lângă monumente şi nu ridicăm capul să le vedem, mergem în pădure dar nu ne bucurăm de vânt, de iarba care creşte, de frunzele din copaci, nu respirăm aerul. Eu tot timp am fost activ, dar această experienţă m-a făcut să mă bucur mai mult de viaţă.”
Crede că experienţa bolii l-a făcut să-şi dea seama ce este important în viaţă. “Am evoluat şi din punct de vedere profesional. Un dansator trebuie să aibă expresivitate, să ştie să transmită sentimente, trăiri. Faptul că am început să-mi controlez mai bine corpul m-a ajutat foarte mult”, spune el. În 2014, a dansat alături de partenera sa, Diana Pop, la show-ul “România dansează” cu o compoziţie comună pe muzica Larei Fabian - “Je suis malade”. “Dansul a fost postat pe YouTube şi a avut mare succes. Mama ţine un carneţel în care urmăreşte numărul de accesări. (Acum a ajuns la peste 200.000-nr). Duminica aceasta, ne-am întâlnit la cimitir cu naşii mei, care locuiesc în Ungaria şi nu i-am mai văzut de mult timp. Bine-înţeles că mama le-a arătat dansul. Au fost extrem de emoţionaţi şi au început să plângă. Ce compliment mai mare poţi să vrei de la cineva?”, mărturiseşte tânărul.
Ce este poliartrita reumatoidă
Conform Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate “poliartrita reumatoidă reprezinta reumatismul inflamator cel mai frecvent, ea afectand aproximativ 1% din populaţia generală. Netrată sau tratată necorespunzator are de obicei o evoluţie severă şi progresiv agravantă, generând durere şi inflamaţie articulară, distructii osteo-cartilaginoase şi handicap funcţional. Severitatea bolii rezulta din faptul că peste 50% din pacienţi îşi înceteaza activitatea profesională în primii 5 ani de boală, iar la 10% din cazuri apare o invaliditate gravă în primii 2 ani de evolutie. Aparitia unor leziuni viscerale este responsabilă de o scurtare a duratei medii de viaţă cu 5 pana la 10 ani. Rezultă astfel ca poliartrita reumatoidă reprezintă nu numai o importantă problemă medicală ci şi o problemă socială, de sanatate publică”.
Se încarcă comentariile...
