Secretele „spionilor“ din Batalionul 404, experţi în paraşutism şi în arta camuflării

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Puţini sunt bărbaţii cu stagiul militar satisfăcut care să nu fi auzit în timpul armatei de „spionii de la Buzău“, „comandourile lui Truţulescu“ sau paraşutiştii de la cercetare - diversiune, care se strecurau în unităţile militare pentru a le vâna vulnerabilităţile. Aceştia au făcut parte din temutul Batalion 404 Cercetare, trupe de elită ale armatei, antrenate să culeagă informaţii din spatele liniei frontului.

Batalionul 404 Cercetare, cu baza în microgarnizoana de la marginea parcului Crâng, din municipiul Buzău, are o istorie de jumătate de secol, foarte bogată în episoade şi întâmplări produse atât la antrenamente, cât şi în misiuni, cum au fost cele de la Revoluţie şi mineriade. 

Toate acestea se regăsesc în cartea ”Batalionul 404 Cercetare - Istoria unor învingători”, scrisă de generalul de brigadă (r) Dumitru Miu, fost cadru al unităţii de elită.

  

Încă de la înfiinţare, în 1958, unitatea militară din Buzău avea să se detaşeze de celelalte entităţi militare atât prin specificul noii arme, a cercetaşilor, acela de folosire a paraşutării ca procedeu de pătrundere în adâncimea dispozitivului inamicului, cât şi prin modalităţile de recrutare şi duritatea antrenamentelor. În primii cinci ani de existenţă, era cunoscută cu denumirea ”Compania cercetare specială prin paraşutare”, apoi a devenit ”Batalionul 404 Cercetare”.

image

Batalionul 404, replica unei structuri similare NATO

image

Trupele speciale din Buzău au fost concepute, organizate şi dotate să îndeplinească, în caz de război, misiuni de cercetare în dispozitivul inamicului, prin paraşutare. ”Tot mai multe voci apreciază azi că, de fapt, Batalionul 404 Cercetare (B. 404 Cc.) a fost corespondentul unei structuri similare, de cercetare-diversiune, din organica armatelor NATO”, menţionează generalul Dumitru Miu (foto dreapta) în lucrarea sa.

Batalionul 404 avea ca obiectiv principal, în timp de război, să pregătească şi să introducă în luptă, în dispozitivul inamicului, prin paraşutare sau infiltrare, grupuri de cercetaşi, experţi în arta camuflării, care, evitând localităţile, întâlniri cu militari sau civili din zonă, să obţină şi să transmită informaţii despre obiectivele importante ale inamicului.

Misiunea era de a obţine cât mai multe date, şi relevante, despre dispunerea armamentului greu sau a rachetelor, despre punctele de comandă, sisteme de transmisiuni, poziţii de artilerie, iar în anumite situaţii să provoace distrugeri, să captureze documente operative şi militari cu valoare informativă.

Deveneau cercetaşi cei mai buni recruţi ai contingentelor

Se ştia clar că, la recrutare, centrele militare erau foarte atente cu viitorii cercetaşi. Încă din anii '60, până la jumătatea anilor '90, selecţia pentru batalionul de forţe speciale de la marginea pădurii Crâng se făcea după criterii clare, cum ar fi rezistenţa fizică şi psihică, iniţiativa, îndemânarea, capacitatea de a se autoinstrui şi autoeduca. 

buzau

Datorită nivelului de pregătire, a vitezei de reacţie, cercetaşii buzoieni puteau desfăşura acţiuni rapide în toate mediile de relief şi climă, pentru procurarea de date şi informaţii militare sau pentru executarea de misiuni tip comando, pe care generalul Miu le descrie în cartea sa ca fiind ”misiuni deosebit de complexe care presupun infiltrări în obiectiv cu diferite scopuri, atacul obiectivului pentru distrugerea acestuia sau scoaterea din funcţiune pentru o perioadă determinată”.

Militarii Batalionului 404 din Buzău erau unici în armata română prin modul de realizare a aplicaţiilor. Pe timp de pace, aveau misiunea de a se strecura în unităţile armatei române sau în taberele unde campau aceste unităţi, în poligoane de tragere, pentru a ”exersa” pătrunderea în teritoriu inamic.

Plutonul de cercetare era format din 12 militari, iar pe timpul aplicaţiilor tactice, din cadrul plutonului, se constituiau grupuri de cercetare - diversiune, compuse din trei sau patru cercetaşi. În compunerea grupului participa şi un militar din cadrul Plutonului Radio, care îndeplinea funcţia de radiotelegrafist. Grupurile operative trebuiau să-şi mascheze permanent acţiunile, astfel încât să nu poată fi descoperite. Misterioşii soldaţi ”minau” cu plastilină obiective importante din aceste unităţi, pentru a le arăta vulnerabilităţile în serviciile de pază şi contra-informaţii.

Era agitaţie mare în unităţile militare atunci când se afla că cercetaşii buzoieni au aplicaţii în apropiere

Statele majore, organele de contra-informaţii şi comandanţii întăreau paza şi apărarea obiectivelor când aflau că acţionează „cei de la Buzău” recunoscuţi pentru curajul şi reuşita acţiunilor lor, în întreaga armată.

image

Dificultatea aplicaţiilor era dată de condiţiile atmosferice, precum căldura sau ploaia, zăpadă sau ger, de durata mare a aplicaţiilor, de regimul de hrănire în condiţii de supravieţuire. Astfel de aplicaţii erau foarte utile, oferind posibilitatea cercetaşilor să vadă „pe viu” obiectivele şi să urmărească ieşirea trupelor şi tehnicii de luptă din cazărmi, îmbarcarea, transportul pe calea ferată, debarcarea şi concentrările de trupe, puncte de comandă şi centre de transmisiuni şi multe alte obiective şi acţiuni.

Trei elemente făceau ca cercetaşii buzoieni să fie deosebiţi de restul armatei, conform autorului cărţii despre Batalionul 404 Cercetare.

”Cercetaşii sunt controlorii vigilenţei de care dau dovadă toate celelalte unităţi ale armatei şi din acest motiv sunt priviţi cu circumspecţie de către acestea, atât în ţară cât, mai ales, în garnizoana de reşedinţă; cercetaşii, atât în aplicaţii, cât şi în misiuni pe obiective reale, acţionează ca în dispozitivul inamicului; sunt ca şi străini în propria lor ţară pentru că ei nu trebuie să fie văzuţi sau simţiţi că sunt în zonă nici de militarii din unităţile pe care le verific”, dar nici de populaţia civilă; cercetaşii acţionează în condiţii atipice şi anume: pe timp de vizibilitate redusă, în timpul intemperiilor de orice fel, urmărind realizarea surprinderii şi încercând să-şi îndeplinească misiunile fără a folosi, pe cât posibil, violenţa”, scrie generalul Dumitru Miu în cartea ”Batalionul 404 Cercetare - Istoria unor învingători”.

Marşuri de sute de kilometri, pentru antrenarea cercetaşilor

Militarii efectau doi ani de stagiu militar obligatoriu, primul fiind dedicat exclusiv formării ca militar de elită. Trei luni dura pregătirea tehnică, adică instrucţia focului, instrucţia de front, pregătirea fizică, instrucţia sanitară, instrucţia genistică, instrucţia antichimică, limbi străine. Alte patru luni erau alocate instrucţiei tehnice de paraşutaj, inclusiv brevetarea ca paraşutist militar, iar cinci luni dura instrucţia tehnică de luptă.

image

Un puternic accent se punea pe cunoaşterea armatelor străine, mai ales a caracteristicilor tehnico-tactice ale armelor de nimicire în masă ale inamicului, dar şi pregătirii fizice, inclusiv prin cursuri intensive de box şi jiu-jitsu, conducerii diferitelor categorii de vehicule precum tancuri, automobile, motorete, motociclete şi însuşirii lexicului de bază al unei limbi străine. 

Până la sfârşitul perioadei de instrucţie de luptă şi specializare, toţi cercetaşii din anul al doilea trebuiau să-şi însuşească procedeele de cercetare pe motoataş, iar transmisioniştii să fie în măsură să susţină examenul de clasă. De asemenea, la instrucţia lansării cu paraşuta, militarii cercetaşi trebuiau să execute între 12 şi 15 salturi. 

image

Efortul cercetaşilor la antrenamente era uriaş. Executau marşuri lungi, cu întreg echipamentul de luptă, pentru verificarea şi creşterea rezistenţei la efort. Pe timpul marşului spre şi de la câmpul de instrucţie, erau create momente tactice, pentru a dezvolta prezenţa de spirit, iniţiativa şi curajul cercetaşilor.

”Spre exemplu, în luna ianuarie 1961, s-au efectuat marşuri atipice, primul pe o distanţă de 60 km, în două zile, pe jos, iar apoi, în martie, un altul de 280 km, în trei zile şi două nopţi, pe jos şi pe maşini, timp în care nu s-a făcut nicio pauză de odihnă organizată, ci s-a mărşăluit în condiţii de ploaie, zăpadă, noroi etc. şi s-a acţionat asupra obiectivelor stabilite în plan! În luna iunie a aceluiaşi an a fost executat un marş cu traversarea Muntelui Penteleu. În acest marş efectivele nu au primit niciun fel de hrană conservată sau semipreparată. Toate alimentele, inclusiv carnea, au fost date crude, iar găinile vii, mâncarea fiind pregătită pe loc, în scurtele pauze din marş, cu mijloace improvizate”, rememorează generalul Dumitru Miu, în cartea sa.

O unitate care şi-a pus amprenta puternic în trecutul ţării

De-a lungul existenţei unităţii de elită din Buzău, trupele de cercetare - diversiune au fost angrenate în evenimente majore din spectrul politico-militar. Au avut un rol important în monitorizarea graniţelor şi a mişcărilor de trupe, în perioada invaziei sovietice în Cehoslovacia, din 1968, au fost implicaţi în culegerea de informaţii, la Revoluţia din 1989, şi au acţionat în timpul mineriadelor pentru menţinerea ordinii.

După Revoluţie, ofiţerii şi subofiţerii temutului batalion de cercetare - diversiune din Buzău au resprezentat sursa de cadre pentru viitoarele centre de operaţiuni speciale, create la standarde NATO. Pe structura de personal şi dotare a fostei unităţi din Crâng, a fost creat în 2001 Batalionul Humint (Human Intelligence n.r.), primul batalion de acest tip din Armata Română. 

image

Acesta îndeplineşte diverse misiuni, cum ar fi procurarea de date şi informaţii de interes din surse umane în vederea identificării riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii trupelor dislocate în teatrele de operaţii, asigurarea protecţiei structurilor militare dislocate în teatre prin furnizarea de informaţii utile comandanţilor, participarea cu structuri independente la acţiunile militare ale forţelor proprii.

Pe parcursul misiunilor externe executate de la înfiinţare, pe fronturile din Afganistan, Irak, Kosovo şi Bosnia, acest batalion a pierdut trei militari: sublocotenenţii post-mortem Iosif Silviu Fogoraşi, Mihail Anton Samuilă şi Narcis Şonei.

CITEŞTE ŞI

România şi războiul care i-a suflat în ceafă, în 1968. Documente secrete despre asaltul sutelor de mii de soldaţi ruşi şi unguri

Buzău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite