Aventurile unui bistriţean prin Europa, fără un ban în buzunar. Perdevară a văzut de toate, de la turcii obsedaţi de sex la cerşetorii generoşi din Paris
0
Preţ de un an şi jumătate, Victor Perdevară nu a mai simţit noţiunea termenului „acasă”. A călătorit pe bicicletă în mai toată Europa. Aventurile pe care le-a adunat în călătoria sa vor lua forma unei cărţi, care după lansare va fi urmată de o altă călătorie.
Victor Perdevară, un bistriţean de 26 de ani, a plecat în călătoria vieţii sale în luna aprilie a anului 2013. Avea doar puţin peste 250 de lei în buzunar şi-şi pusese în cap să pedaleze puţin prin Ungaria, 2-3 săptămâni, după care să se întoarcă acasă.
„A apărut o idee spontană de a pleca. Nu aveam nimic de lucru în perioada aceea. M-am gândit să merg 2-3 săptămâni cu bicicleta şi să mă întorc. Am văzut că au tot venit donaţii spontane, care m-au motivat să merg mai departe”, şi-a început povestea Victor.
În Ungaria a stat trei săptămâni, după care a ajuns în Croaţia unde a petrecut o lună, urmând Bosnia şi Herţegovina unde a mai stat o lună şi jumătate, iar Muntenegru, Albania şi Macedoania au fost parcurse în aproape trei săptămâni. Victor a mai petrecut trei luni în Grecia, o lună şi jumătate în Turcia, 5 luni în insula Cipru, două luni în Italia, o lună şi jumătate în Elveţia, cinci luni în Franţa, a parcurs Luxemburg şi Germania şi a mai stat o lună în Belgia.
Donaţiile au fost cele care au făcut posibilă această călătorie. Pe lângă donaţii, Victor a făcut diverse munci pentru a-şi „plăti” cazarea şi mâncarea. Străinii au văzut cu ochi foarte buni călătoria sa, motiv pentru care mulţi erau mai mult decât generoşi şi îl sprijineau ba cu cazare gratuită şi masă ba cu diverse sume de bani.
Şpaga românească la modă şi în Croaţia
Din această aventură ce s-a întins pe mai bine de un an şi jumătate nu au lipsit nici experienţele mai puţin plăcute. Astfel, după nici o lună de hoinărit, Victor a ajuns într-un spital din Croaţia cu febră după o beţie cruntă.
„Spitalul unde am fost eu avea balustrade şlefuite cu podul palmei şi faianţa rămasă de la inaugurare. Mi s-a părut că seamănă cu dispensarele din copilăria noastră, de la începutul anilor `90. Mi s-a cerut şpagă pentru un set de analize, pe care am negociat-o până la 10 euro”, spune nomadul cum îi place să-şi spună.
Întrebat care au fost cele neobişnuite gazde de care a avut parte, Victor pune pe primul loc un cuplu de homosexuali din Ungaria, care locuiau într-un soi de studio porno. De asemenea, a mai dormit într-o baza militară din Turcia şi în mai multe mănăstiri catolice din Elveţia şi Croaţia. Cât despre atitudinea străinilor cu privire la nomazi, călătorul spune:
„Mi-a plăcut foarte mult atitudinea lor faţă de nomazi. Aveau un respect foarte mare pentru mine şi insistau să îmi sponsorizeze călătoria şi să mă ajute cu cazare şi masă. În Elveţia într-o lună şi jumătate am cheltuit 3,5 franci pentru un ceai. Am primit mâncare, cazare, donaţii spontane pe stradă”.
Spune că cel mai apreciat a fost în Franţa şi Elveţia, unde nu a fost privit ca un potenţial pericol, ci ca un călător care vrea să cunoască zonele respective, spre deosebire de România unde adesea este întrebat „dacă este zdravăn la minte”.
„Unul dintre principiile pe care am încercat să le dezvolt în călătoria aceasta se referă la tehnici alternative de dormit. Pe de-o parte avem hoteluri, hosteluri, campinguri, pe de altă parte avem varianta de gazde online. Pe mine în momentul de faţă ambele variante mă plictisesc îngrozitor. Dacă nu e o gazdă care să îmi spună o poveste, să mă motiveze nu pot să stau acolo”, mai dezvăluie tânărul.
Lecţia de solidaritate a venit de la oamenii străzii
„Mie îmi plac foarte mult oamenii străzii. Dacă aş face un top, oamenii străzii, anarhiştii ar fi în frunte. Sunt cel mai dragi mie pentru că de fiecare dată când baţi la uşa lor eşti bine primit. Nu am văzut o lecţie de solidaritate mai mare în altă parte”, mai spune Victor.
„Nomadul” dezvăluie faptul că cel mai bine s-a înţeles cu cerşetorii din Paris, care deşi nu aveau nici ce pune pe masă l-au servit cu croissante.
Bistriţeanul spune că l-a ajutat mult să meargă mai departe faptul că priveşte cu amuzament fiecare situaţie şi este foarte relaxat atunci când este luat la întrebări de poliţia locală surprins fiind cu cortul în vreun parc public sau atunci când controlorul de tren îl întreabă de biletul inexistent.
În călătoria sa, Victor a întâlnit foarte multe personaje fascinante, care culmea l-au marcat şi chiar motivat să meargă mai departe. Este şi cazul unui anarhist hipiot din Geneva:
„Are o poveste de viaţă foarte tristă: tatăl lui s-a sinucis în urmă cu câţiva ani, a locuit într-o pădure în ideea de a bloca construirea unui aeroport. L-am cunoscut spontan, pe o stradă din Geneva. Avea o barbă lungă şi pălărie. Am stat cu el o săptămână. E un om foarte fain, pe mine m-a motivat foarte mult să merg mai departe”.
La fel de impresionat a fost Victor şi de un domn trecut de prima tinereţe din Elveţia, care i-a oferit o cameră la un hotel, care costa cât bugetul lui pe o lună. Mai mult, la câteva luni i-a donat 50 de euro să-şi achiziţioneze o tabletă.
Nu a refuzat nici cazarea unui dependent de heroină din Bosnia, deşi mulţi dintre noi am spune pas la o astfel de experienţă. „Mă aşteptam să fie o casă ca vai de soarele ei, dar era o casă foarte curată, mama lui avea grijă de el. Tipul era distrus de droguri, avusese o viaţă foarte grea, trăise prin taberele de refugiaţi”, explică Victor.
„Românii au fost mereu o surpriză foarte plăcută pentru mine”
În călătoria sa, Victor a întâlnit şi mulţi români, despre care spune că erau „gălăgioşi” şi se bucurau mereu să întâlnească conaţionali, spre deosebire de francezi, care abia îşi salută conaţionalii când îi întâlnesc în alte ţări.
„Românii sunt foarte diferiţi acolo. Românii sunt foarte bucuroşi să-i găsească pe alţii de-ai lor în străinătate. Sunt oameni care muncesc foarte mult...mi s-au părut oameni prinşi între două lumi: nu erau nici în lumea de acasă, nici în lumea de acolo. Românii au fost mereu o surpriză plăcută pentru mine”.
Despre sex...în Turcia
Întrebat care naţionalitate i-a plăcut cel mai tare, Victor îi nominalizează fără să clipească pe greci, pentru că sunt relaxaţi şi deşi la televizor se prezintă situaţia lor disperată, aceştia nu prea par stresaţi şi nici măcinaţi de „planuri de viitor” şi alte chestii de oameni mari.
În Turcia însă a întâlnit un adevărat cult al banilor. Primează banii, femeia şi familia. „În Turcia am hoinărit pentru două luni şi zilnic se găseau mai mulţi bărbaţi să mă întrebe „când ai făcut ultima dată sex?” Întrebarea venea fără intenţia de a mă pune-n legătură cu vreo curvă. Târziu, spre finalul călătoriei prin Turcia, mi-am dat seama că ăştia doreau să audă pompa –pompa şi să râdă apoi ca nişte adolescenţi ce se laudă cu prima dată...” povesteşte Victor.
Tot în Turcia a fost surprins de poliţiştii locali în timp ce dormea cu cortul într-o zonă luxoasă de lângă Antalya. Aceştia nu l-au alungat, ci l-au invitat la un restaurant şi i-au plătit masa.
Mâncarea „şifonată”, alternativa care-ţi asigură masa în Europa
Dacă în România, supermarketurile nu obişnuiesc să arunce produse decât atunci când nu mai sunt deloc comestibile, în Europa, la containerele se găsesc alimente şi fructe care încă pot fi mâncate. Brutăriile, restaurantele, pizzeriile aruncă şi ele la final de zi preparatele care nu au fost vândute.
„Au fost situaţii în care nu am avut bani deloc, prin Franţa sau Turcia, dar ca să înţelegi, nu se moare de foame. Pentru unii e degradant să mergi la supermarket şi la brutării să iei din tomberon, pentru mine nu e degradant, pentru că se aruncă foarte multe lucruri care sunt comestibile. E o practică curentă să reciclezi mâncarea de la supermarket. Am întâlnit-o foarte mult în Germania, Grecia şi Franţa”, completează bistriţeanul.
Toate aceste experienţe vor lua forma unei cărţi, ce va fi lansată cel mai probabil la finalul acestei luni. După lansare, bistriţeanul pregăteşte o nouă aventură.
Vă mai recomandăm:
Crăciun „de hoinar”, cu banane prăjite proaspăt culese din curtea casei şi băutură de la tomberonul supermaketurilor
Dacă pentru mulţi Crăciunul înseamnă mese îmbelşugate alături de familie, pentru Victor Perdevară, un bistriţean de doar 26 de ani care anul trecut în aprilie a pornit în călătoria vieţii lui, sărbătorile de iarnă nu sunt deloc festive şi înseamnă doar experienţă de viaţă. Crăciunul l-a prins la peste 25 de grade, într-o comunitate de hipioţi din Cipru, cu băutură de la tomberon şi banane prăjite culese din spatele casei.
Victor Perdevară este un tânăr de 26 de ani din Bistriţa care este pe drumuri de mai bine de 10 luni. În aprilie anul trecut a pornit cu doar 270 de lei în buzunare în ceea ce avea să devină călătoria vieţii sale în jurul lumii. Speră să termine anul acesta de colindat Europa, urmând ca anul viitor să pornească spre Asia.
Se încarcă comentariile...
