Români care au tradus Biblia. Psalm: „Cuvintele gurii Tale sunt mai de preţ decât mii de comori de aur şi de argint“
0„Biblia este cea mai citită şi tradusă carte din lume: în peste 1280 limbi şi dialecte“, spune asistentul universitar Olimpiu Benea din Cluj.
„Cartea de temelie a lui este Evanghelia Domnului Hristos. Sunt multe cărţi în lumea aceasta, dar nici una nu se poate compara cu Evanghelia, din simplul motiv că nici una nu se impune, nu ne încântă, nu ne hrăneşte şi nu ne satisface ca Evanghelia. În Evanghelie este Duh Sfânt, lumină lină şi simplitate cum nu se întâlneşte în nici o carte“, arată Mitropolitul Clujului în mesajul de Paşte, de anul acesta.
Cele dintâi manuscrise de texte biblice, traduse în română, sunt din nordul Transilvaniei şi au apărut pe la sfârşitul secolului al XV-lea sau în prima jumătate a secolului următor, se arată într-un suport de curs pentru studenţii din anul I de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul UBB, curs scris de preotul Stelian Tofană.
„Epoca primelor ediţii ale Noului Testament şi ale întregii Biblii în limba română încep însă cu Palia de la Orăştie apărută în anul 1582, prin ostenelile lui Şerban, fiul lui Coresi şi ale diacului Mărian”, se arată în prima parte a cursului.
Ulterior s-a descoperit că la traducere a fost folosit şi un text maghiar al Vechiului Testament, tipărit la Cluj, în 1551, de pastorul Gaspar Heltai. „Într-adevăr, traducerea conţine unele maghiarisme, caracteristice românilor din Transilvania. Totuşi, limba traducerii este curgătoare, clară, pitorească, făcând astfel din traducere un însemnat monument literar al vremii“, notează preotul Stelian Tofană.
Biblia de la Bălgrad
În 1648 apare Noul Testament de la Bălgrad (Alba Iulia) care este primul Nou Testament tradus, în totalitate, în română datorită Mitropolitului Simeon Ştefan. Cartea a fost tradusă de ieromonahul Silvestru, fost egumen al mănăstirii Govora, şi de Mitropolitul Simion Ştefan din izvoare sârbeşti şi latine, pe lângă cele greceşti şi slavone.
„Mitropolitului Simion Ştefan îi revine marele merit de a fi contribuit, prin vocabularul şi stilul acestei traduceri, atât la afirmarea unităţii de origine a tuturor românilor, cât şi la dezvoltarea şi unificarea limbii române literare vechi", se precizează în cursul pentru studenţi.
„Cel dintâi document sigur de limbă literară stabilită pe înţelesul tuturor românilor“
La 1688 vedea lumina tiparului lucrarea rămasă în istorie sub numele de ”Biblia de la 1688 sau Biblia lui Şerban Cantacuzino”. Este cartea ce cuprinde întreagă Biblia tradusă în română.
„Biblia lui Şerban Cantacuzino, operă de proporţii considerabile, numărând 944 pagini mari, cu câte 59 rânduri fiecare, este o adevărată capodoperă pentru epoca în care a apărut. În acest sens, Biblia de la Bucureşti este considerată de Nicolae Iorga ca «cel dintâi document sigur de limbă literară stabilită pe înţelesul tuturor românilor»“, notează preotul Stelian Tofană.
Biblia lui Andrei Şaguna
O altă traducere importantă a Bibliei este cea dintre anii 1856-1858 care poartă numele Mitropolitului Ardealului de atunci, Andrei Şaguna.
„Mitropolitul Andrei Şaguna nu revendică pentru traducerea sa nici un fel de originalitate. (...) Calitatea superioară a textului Bibliei lui Şaguna o vădeşte indirect şi răsunătoarea polemică purtată de marele mitropolit cu Ion Heliade-Rădulescu“.
Biblia lui Gala Galaction şi Vasile Radu
În 1936, apare o nouă ediţie a Bibliei din îndemnul Partriarhului Miron Cristea. „Textul Bibliei din 1936 reprezintă cel mai bun text pe care îl avem până la acea dată. El este precedat de o «Introducere» în care se prezintă istoricul tipăririi Bibliei la români“, susţine preotul Stelian Tofană în cursul pentru studenţi.
Doi ani mai târziu, când se împlineau 250 de ani de la apariţia Bibliei lui Şerban Cantacuzino, apare o nouă traducere a Bibliei făcută de Gala Galaction şi Vasile Radu. Potrivit cursului, „traducerea Vechiului Testament, se face după textul ebraic a lui R. Kittel (1937), dar şi după textul Septuagintei editată de R. Rahlfs (I,II 1935), ultilizându-se încă şi textul lui A. Merck, publicat la Roma în 1935. Textul sfânt este precedat de o substanţială Prefaţă în care se arătă menirea Sf.Scripturi «de a pătrunde ca o reţea de apă vie ogoarele inimii şi ale literaturii româneşti»“.
Cu un an înainte de sfârşitea celui De-al Doilea Război Mondial apărea o nouă traducere a Bibliei, făcută de un alt patriarh al României, Nicodim.
O nouă versiune a Bibliei apărea în 1968 la 280 de ani de la apariţia Bibliei de la Bucureşti (1688). Alte traduceri, cu îmbunătăţiri, se fac în 1975, 1982 şi 1988.
Biblia lui Bartolomeu Anania
La Editura Institutului Biblic apare în 1993 „Noul Testament“, sub îngrijirea lui Bartolomeu Valeriu Anania, fost mitropolit al Clujului. Câţiva ani mai târziu, în 2001, apare Biblia ( Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod), diortosită de Arhiepiscopul Clujului, Bartolomeu Valeriu Anania.
„Noutatea ediţiei constă în faptul că îndreptarea textului s-a făcut după textul Septuagintei şi nu după textul masoretic. Astfel, după mai bine de o jumătate de secol se restabileşte, în traducerile româneşti ale textului sfânt, autoritatea Septuagintei. Biblia este înzestrată cu note subliniare, de o însemnată valoare exegetică şi teologică, precum şi cu o concordanţă biblică“, se subliniază în cursul părintelui Tofană.
Potrivit diaconului Olimpiu Benea, asistent universitar, „Biblia e singura carte care cere un răspuns în privinţa schimbării vieţii noastre, în raportarea noastră faţă de Dumnezeu“. Iar ca să-şi întărească ideea citează din Psalmul 118:
„Se topeşte sufletul meu după cuvântul Tău... Acesta m-a mângăiat întru necazul meu, pentru că cuvântul Tău m-a făcut viu... Cuvintele gurii Tale sunt mai de preţ decât mii de comori de aur şi de argint... De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit întru necazul meu... Făclie picioarelor mele sunt cuvintele Tale şi lumină cărărilor mele...“.
Biblia ortodoxă acum în uz este atât versiunea sinodală, aprobată de Sfântul Sinod al BOR, cât şi cea a Mitropolitul Bartolomeu Anania.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
