Moştenitorii unui fost proprietar de mină din Roşia Montană, despăgubiţi cu 151 de grame din aurul confiscat de comunişti
0
Foştii proprietari de instalaţii de extracţie a aurului din zona Munţilor Apuseni (şteampuri) sau moştenitori ai acestora au demarat după Revoluţie zeci de procese împotriva Băncii Naţionale a României în scopul de a-şi recupera contravaloarea auruluii confiscat de statul comunist. Puţini sunt cei care au câştigat o cantitate mai mare sau mai mica de aur. Urmaşii unui fost miner din Roşia Montană au obţinut doar 151 de grame de aur.
Urmaşii lui Iosif Jurca un fost asociat la Mina „Ferdinand” din Roşia Montană, au cerut, în instanţă, statului român să le achite contravaloarea aurului confiscat abuziv de comunişti după naţionalizarea din 1948. Au revendicat contravaloarea a 300 kilograme de aur. Dosarul s-a judecat la Judecătoria Alba Iulia şi Curtea de Apel, instanţe care au stabilit în 2008 că moştenitorii au dreptul la echivalentul în lei a 151 grame de aur.
Posesorii de şteampuri – instalaţii pentru zdrobirea şi mărunţirea rocii de minereu aurifer – din Munţii Apuseni se asociau, pe baza aşa-numitelor cuxe (participaţiuni, acţiuni) şi primeau în concesiune de la statul român zăcăminte de minereu aurifer spre exploatare. Metalul galben era preluat apoi de către stat, prin intermediul băncilor.
Moştenitorii foştilor proprietari de şteampuri din Munţii Apuseni au încercat, imediat după Revoluţie, să obţină despăgubiri de la statul român, invocând legile retrocedării bunurilor confiscate de comunişti. Nu au avut, însă, câştig de cauză. Instanţele de judecată au constatat că nu există nicio probă că astfel de instalaţii ar fi fost confiscate sau casate de cineva. În privinţa terenurilor pe care se aflau vetrele de şteamp, acestea au rămas în pro¬prietatea moţilor şi după naţionalizare, întrucât zona respectivă nu a fost cooperativizată niciodată. Unii nu s-au dat bătuţi şi au cerut re¬tro¬cedarea de către stat a aurului şi a argintului conţinut în gră¬me¬zile de minereu rămase neexploatate, după naţionalizare, în ve¬chile vetre de şteampuri şi la gura minelor aurifere din Apu-seni. Au avut ca temei legal articolul 26 din OUG 190/2000.
Au cerut valoarea în lei a unui filon de aur
„Persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase şi pietre preţioase au fost preluate abuziv de către stat pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau îşi au sediul, până la data de 31 decembrie 2009“. Aşa au procedat şi moştenitorii lui Iosif Jurca, fost asociat la Mina „Ferdinand” din Roşia Montană. Aceştia au cerut ca Banca Naţională să le plătească contravaloarea unui filon de aur care ar fi fost descoperit de înaintaşul lor, în greutate de 200-300 kilograme aur nativ, cât şi aurul rezultat din valorificarea a 25 de tone de minereu. În faţa instanţei au fost aduşi mai mulţi martori. Unul dintre ei, fost angajat al minei.
„Ferdinand“, care ar fi asistat la ridicarea filonului. Bărbatul a mărturisit că s-a preluat şi s-a transportat la Uzina de preparare atât aur nativ cât şi minereu, „cam 40% minereu piatră, iar aurul nativ s-a dus în bidoane, cu grosimi între 5-15 centimetri”. Un alt martor a vorbit de o cantitate de 250-300 kilograme de aur confiscat, însă de la mina „Ferdinand“, ce avea 15-20 de asociaţi care o exploatau la momentul naţionalizării.
Proba cu martori n-a fost suficientă pentru a dovedi cât aur nativ a pierdut fostul asociat de la mina din Munţii Apuseni. „În ce priveşte cantitatea de aur confiscată ca efect al naţionalizării, reclamanţii nu au fost în măsură să depună nici un înscris cu care să probeze preluarea şi cantitatea confiscată“, se arată în motivarea instanţei. Proba esenţială la dosar provine dintr-un proces verbal întocmit de Miliţie în 1970. În document se spune că de la fostul asociat al minei din Roşia Montană au fost confiscate 25 de tone minereu aurifer, cantitate care a fost predată către Exploatarea Minieră din localitate. Experţii au stabilit că prin prelucrarea cantităţii de minereu în cauză a rezultat doar 151 de grame de aur fin. Cu alte cuvinte, aceasta este cantitatea maximă de metal nobil pentru care urmaşii lui Iosif Jurca au dreptul să primească despăgubiri în bani de la Banca Naţională a României.
Mine în pragul falimentului, la naţionalizare
„Faptul că instanţele au dispus plata unor despăgubiri ce a fost reţinută doar la 151 de grame aur fin nu înseamnă că nu s-au pronunţat asupra pretenţiilor recurenţilor de 350 kg aur fin. De altfel, chiar aceştia acceptă o marjă de eroare de 200 kg când susţin că aurul fin confiscat a fost de la 150-350 kg. Faţă de aceste considerente, recursul se priveşte a fi neîntemeiat“, se arată în decizia Curţii de Apel, instanţă care a dat, în septembrie 2008, soluţia finală în acest dosar. Suma a fost achitată de Banca Naţională, la preţul de referinţă a aurului din ziua respectivă.
Momentul naţionalizării bogăţiilor subsolului de către autorităţile comuniste, în 1948, a găsit majoritatea minelor particulare din Roşia Montană înglodate în datorii, în pragul falimentului. Scoaterea minereului aurifer din adâncurile Roşiei Montane a fost practicat până în secolul al XVII-lea doar de asociaţii particulare, formate din posesori de şteampuri.
De minerit de stat la Roşia Montană putem vorbi după 17 iulie 1846, când s-a înfiinţat Întreprinderea minieră de stat, sub denumirea de „Galeria Regală Sfânta Cruce Orlea”. A fost coridorul subteran care i-a dus pe băieşi (mineri) spre adâncurile Roşiei Montane. Exploatare exclusiv subterană a avut loc până la începutul anilor 1970. Ulterior s-a demarat şi exploatarea de suprafaţă, rezultând carierele care există în prezent la Roşia. Mina de stat a fost închisă în 2006 din motive de rentabilşitate. SC Roşia Min SA, administrată de compania Minvest Deva, a intrat în faliment, iar minerii au fost concediaţi. (Text scris de NICU NEAG)
Se încarcă comentariile...
