Ce sunt marcajele turistice şi care este semnificaţia lor. Cum sunt clasificate traseele montane
0Marcajul turistic reprezintă un ansamblu de semne făcute pe copaci, stânci sau pe tăbliţe speciale, pentru a indica turiştilor un anumit drum sau traseu turistic. Prezenţa acestora este foarte importantă pentru a ghida turiştii pe trasee de munte cu grade de dificultate mai mari sau mai mici.
Sistemul national de marcare turistică a fost adoptat de România în 1945, în mod similar reglementărilor pe plan internaţional şi, include urmatoarele tipuri de marcaje:
- În grup: au iniţial un parcurs comun, după care semnele se ramifică succesiv pe diferite trasee
- Centrifugale: au semne ce se despart chiar de la pornire pe trasee diferite
- În circuit: au acelaşi punct de plecare şi de sosire
- Cu ax comun: au un traseu principal numit şi magistrală - în general traseu de creastă - din care se ramifică sau către care se dirijează mai multe trasee secundare
- Pentru trasee dus-întors.
Marcajele turistice rezultă din folosirea a 4 simboluri (bandă, cruce, triunghi şi punct) desenate în 3 culori (roşu, galben şi albastru), pe un fond obligatoriu alb. Rezultă astfel următoarele marcaje:
– marcaj numit „banda roşie”, „linie roşie” – folosit pentru a arată traseele principale şi pentru traseele de creastă
– marcaj numit „cruce galbenă” – folosit pentru a arată traseele de intersecţie, de legătură
– marcaj numit „triunghi albastru” – folosit pentru a arată traseele secundare şi drumul spre un vârf de munte
– marcaj numit „punct roşu”, „cerc roşu” – folosit pentru traseele în circuit, atunci când sunt cercuri simple; pentru traseele dus-întors când sunt cercuri duble, cu alb şi roşu
– marcaj numit „patrat roşu” – nu este folosit pentru trasee în sine, ci pentru delimitarea zonelor de rezervaţie
– marcaj numit ,,punct în cercuri duble” – este folosit pentru marcarea traseelor dus-întors (trasee circuit)
Traseele montane sunt clasificate după 4 criterii:
Timpul de mers (exprimat în ore şi minute)
– pe teren plat sau pante mici 4 km/h
– urcuş, pe o potecă bătătorită de la 350 m diferenţă de nivel/h
– urcuş pe o potecă mai puţin bătătorită de la 250 m diferenţă de nivel/h
– coborâre pe o potecă bătătorită de la 450 m diferenţă de nivel/h
– coborâre pe o potecă mai puţin bătătorită de la 400 m diferenţă de nivel/h .
Sezonalitatea
După sezon, traseele se împart în cele de toamnă şi primvară, de vară şi de iarnă. În funcţie de sezonalitate, veţi observă că unele trasee sunt închise în anumite perioade ale anului şi este bine să nu va aventuraţi acolo.
Gradul de dificultate
– grad mic de dificultate – durează aprox. 3-6 h, diferenţă de nivel este între 300-700 m şi efortul fizic este redus
– grad mediu de dificultate – durează 4-8 h, diferenţă de nivel este între 500-1 000 m şi efortul fizic depus este considerabil, însă se poate urcă şi în lipsă unei condiţii fizice deosebite
– grad mare de dificultate – durează 5-9 h, diferenţă de nivel este între 800-1 500 m, efortul fizic este sporit şi aveţi nevoie de ceva antrenament înainte, pentru că urcuşul este continuu şi abrupt.
Nivelul de echipare
După acest criteriu trebuie să aveţi grijă ce echipament de munte va alegeţi înainte să porniţi la drum. Există 3 tipuri de trasee în acest sens:
– cu echipament sportiv obişnuit
– cu echipament sportiv special (polare, ghete sau bocanci de munte, geci, beţe de trekking)
– cu echipament sportiv foarte complex (bocanci speciali, crampoane, pioleţi, scripeţi, hamuri).
Se încarcă comentariile...
