INFOGRAFIE Ţi-e scris pe faţă cum vei fi în viaţă. Ce spun trăsăturile feţei despre caracter

Obiceiul de a „citi“ caracterul unui om în trăsăturile lui fizice a fost ridicat de unii la rang de ştiinţă. Cât de relevantă este însă culoarea ochilor sau forma nasului rămâne discutabil.

„Să te fereşti de omul roş, iară mai ales de cel spân cât îi putea!“, îşi sfătuia fiul cel mic împăratul din „Povestea lui Harap Alb“. Folclorul românesc abundă în asemenea etichetări care pornesc de la trăsăturile fizice ale unui individ. Oamenii roşcaţi şi cei şchiopi sunt consideraţi „însemnaţi“ şi trebuie să-i ocoleşti cât poţi, se mai spune în popor.

De altfel, există şi o superstiţie legată de roşcaţi: dacă-ţi intră în casă în prima zi din an, îţi vor aduce ghinion tot anul. Apoi, tuturor ne-a ajuns la urechi expresia „ochii verzi niciodată să nu-i crezi“ sau credinţa unora că femeia cu buze subţiri este rea. Poate că nu credem prea mult în ele, dar, inconştient, aceste elemente ajung uneori să ne influenţeze percepţia asupra persoanelor din jur.

De la folclor la ştiinţă

Oamenii au găsit trăsături de caracter în cele fizice încă din Antichitate. În China Antică, de exemplu, se credea că fizionomia este o reflectare a sulfetului, iar în Evul Mediu, frumuseţea era ridicată la rang de virtute, iar urâţenia – un semn al răului. Mai aproape de epoca modernă, în secolul al XIX-lea, a apărut o pseudoştiinţă numită frenologie care pretindea că poate determina facultăţile fizice ale unui individ după forma craniului. Atât de mult a fascinat frenologia în epocă, încât i s-a găsit şi o aplicabilitate: presupuşii criminali erau judecaţi doar pe baza acestui criteriu.

Disciplina care pretinde că poate aprecia caracterul omului după înfăţişarea lui fizică, îndeosebi după trăsăturile feţei, se numeşte fiziognomonie şi corelează cu personalitatea aproximativ 100 de trăsături. Iată care sunt cele mai importante dintre ele:

Sprâncenele. Despre persoanele care au sprâncene subţiri sau care nu sunt bine definite se crede că sunt nehotărâte şi neîncrezătoare în forţele proprii. De partea cealaltă, persoanele cu sprâncene groase, stufoase au o personalitate puternică. Sprâncenele unite denotă introspecţie, dar şi gelozie şi posesivitate. 

Ochii. Dacă sunt adânciţi în orbite, ochii denotă o personalitate interiorizată. Ochii ieşiţi din orbite caracterizează o persoană foarte extrovertită.

Distanţa dintre ochi. Ochii apropiaţi indică personalităţi cu o viziune îngustă asupra lumii. O distanţă mai mare dintre ochi denotă o fire deschisă, tolerantă.

Gura. Forma gurii oferă informaţii despre personalitatea unui individ. Colţurile ridicate sugerează o personalitate optimistă, iar cele lăsate sunt întâlnite la persoanele dificile, greu de mulţumit.

Maxilarul. Un maxilar bine definit sugerează un caracter puternic, dar şi o fire încăpăţânată. Un maxilar mic denotă slăbiciune şi este specific persoanelor care se lasă influenţate uşor. 

 Ridurile. Cei care au riduri la colţul ochilor, cunoscute ca „talpa gâştii“, sunt firi deschise şi vesele, care oferă bună dispoziţie persoanelor din jur. Liniile verticale care apar între ochi sunt specifice persoanelor raţionale şi hotărâte.

O legătură posibilă

După ce, spre finalul secolului al XIX-lea, fiziognomonia a fost discreditată şi eliminată din categoria ştiinţelor, oamenii de ştiinţă ai epocii moderne îi oferă încă o şansă. Mai multe studii au încercat să reevalueze această ştiinţă în ultimele decenii şi să ne lămurească dacă putem eticheta caracterul unui individ doar privindu-i fizionomia.

Dr. Rob Jenkins, de la Universitatea din Glasgow, Scoţia, coordonatorul unui studiu pe această temă, nu neagă relevanţa fiziognomoniei: „Este posibil să existe o legătură între trăsăturile fizice şi personalitate, pentru că ambele sunt influenţate de bagajul nostru genetic“, declara el pentru „Examiner“. Deşi există studii care au găsit o asemenea legătură, determinarea caracterului unui om doar după fizionomie rămâne în continuare o pseudoştiinţă.