Copiii citesc, dar literatura pentru copii pare că pierde cursa. De ce?
0
Popularitatea cărţilor pentru „puşti”, cu „sfaturi” care au revoltat părinţii şi educatorii sunt dovada că avem copii care citesc. Aceasta ar fi jumătatea plină a paharului. Ceea ce citesc, poate fi cealaltă jumătate.
Ce facem cu imensul potenţial educativ şi recreativ pe care îl reprezintă litaratura pentru copii, dar pe care nimeni nu o pormovează la standarde contemporane?
Să vă spun ceva. Nu cunosc părinţi cu copii de 6-8 ani care să nu îşi fi dorit cărţile Disney din Biblioteca Adevărul pentru copii. Vi le amintiţi? Nici chioşcarii nu au uitat, probabil, acea perioadă de aur în care oamenii veneau cu noaptea în cap la tonetele de ziare ca să „apuce” cărţile.
De unde atâta succes? Cărţile din „cărţi cu sfaturi” este foarte bine targetată, ca atare, copiii le vor şi le citesc. Nu se întâmplă în acelaşi fel cu restul cărţilor pentru copii. Nu cred că am văzut vreodată un clip publicitar la televizor pentru vreo carte apărută la o editură românească. Veţi spune, poate, că în cazul cărţilor promovarea se face altfel, că nu sunt produse mass-market. Atunci ce ne facem cu succesul acestor „cărţi cu sfaturi”? Nu ar fi bine ca industria de carte să le copieze promovarea şi să renunţe la ideea că investiţia în publicitate este prea mare şi nu se justifică?
Am discutat despre rolul literaturii pentru copii şi despre soluţiile de promovare a cărţii destinate tinerilor cu scriitoarea Claudia Groza, autorul a opt volume pentru copii. Cum s-a ajuns aici şi cât de neajutorată este, de fapt, literatura pentru copii despre care toţi avem impresia că pierde în faţa asaltului tehnologic, aflăm din discuţia cu Claudia.
Care este, din punctul tău de vedere, rolul literaturii pentru copii?
Claudia Groza: Este atât de important, de util şi de necesar să citim de la vârste fragede! Beneficiile cititului sunt foarte multe: le stârneşte copiilor curiozitatea, le deschide noi domenii de cercetat, le îmbogăţeşte imaginaţia şi vocabularul. În plus, le oferă modele şi soluţii, le prezintă valori, iar acest lucru este esenţial pentru că cei mici au nevoie de pilde, de rezolvări ale unor probleme pe care părinţii este posibil să nu aibă timp sau să nu ştie să le explice copiilor, fie să nu accepte că acele probleme există în viaţa micuţilor.
Ce mesaje şi atitudini ar trebui să promoveze literatura pentru copiii şi adolescenţi ca să-şi împlinească rolul?
Literatura pentru copii şi pentru adolescenţi are nevoie de mesaje puternice, optimiste, autentice, frumoase, clare! Eu am început să scriu descoperind că elevii mei, copiii din ziua de azi, nu se mai regăsesc în poveştile cu zâne, cu feţi-frumoşi de acum sute de ani, deşi le citesc şi le plac. Ei au nevoie de ajutor pentru a depăşi, de exemplu, un defect fizic. Aşa l-am scris pe “Tobias, elefănţelul colorat” altfel, marginalizat de animalele din junglă, dar care nu a renunţat la visul său de a ajunge la circ. M-a bucurat să aflu de la elevii mei că povestea a fost folosită de consilierul psihologic al liceului. Şi uite aşa, Tobias este iubit şi de adolescenţii care tocmai au susţinut bacalaureatul. Copiii nu au nevoie de un vocabular urât, de provocări pentru a-şi jigni colegii, profesorii, părinţii. Copiii au nevoie de exemple pozitive, de încurajări, de soluţii etice, morale.
Cum se promovează literatura pentru copii, scrisă de autori români?
Sunt promovate doar numele mari, de la editori mari. Pot spune că am avut şansa de a cunoaşte scriitori români extrem de talentaţi, care umblă cu materialul în servietă de la o editură la alta. Răspunsul este că nu sunt bani, mai ales că literatura pentru cei mici are nevoie şi de o grafică excelentă. Dar este dureros faptul că nu se promovează autorii români aproape deloc în mass-media, sau în locurile cu expunere mare, bannere publicitare în oraş, în staţiile de autobuz. Ştiu că se poate şi că promovarea ajută cartea. Aşa am fost abordată de editori de manuale care au descoperit poveştile mele pe internet, pe blogul personal, www.povestilelizei.blogspot.com şi m-au sunat cu rugămintea să introducă fragmente în manualele pentru cei mici, clasa a III-a.
Cel mai important pentru un autor este să creadă în ceea ce scrie, în mesajul pe care vrea să-l transmită şi să pornească pe cont propriu, prin lume, la promovarea poveştilor. Eu am făcut acest lucru în Bucureşti şi în alte oraşe. Am mers în grădiniţe, în şcoli, în spaţii de joacă. Este extrem de plăcut, chiar dacă obositor.
Care ar fi situaţia ideală pentru o carte destinată copiilor?
Ideal ar fi ca editurile să fie mult mai interesate şi mai optimiste în ceea ce priveşte literatura pentru copii. Apoi, părinţii să răsfoiască împreună cu copiii cărţile autorilor români şi să aleagă şi ceea ce publică autorii contemporani de la noi. Eu am o prietenă plecată în Finlanda care mi-a cerut cărţi de literatură contemporană pentru copiii români de acolo. Profesorii, în special cei de 30-40 ani, promovează literatura nouă, iar acest lucru este un aspect pozitiv. Este firesc să fie aşa, sunt şi ei conştienţi că nu poţi capta atenţia copiilor cu vocabularul greoi al autorilor de acum o sută de ani, nici măcar atunci când predai la clase mai mari, de la a V-a până la a XII-a. Din punctul meu de vedere, profesorii au un rol important, chiar şi prin faptul că pot să recomande una – două cărţi de autori români pentru lista de lecturi de vacanţă. Copiii sunt cei minunaţi, nu ei sunt problema!
Se încarcă comentariile...
