VIDEO România se trezeşte, în acest an, pe plan diplomatic?

Noul ministru de Externe al României are de câştigat două pariuri profesionale inevitabile, în anul abia început. Primul este organizarea vizitei de stat a preşedintelui României, la Casa Albă. Al doilea îl constituie iniţierea consultărilor diplomatice pentru o întrevedere a şefului statului român cu omologul rus.

Aşa cum există speranţe, verificabile în timp, ce vor fi confirmate sau infirmate, privind ridicarea nivelului de trai al celor mulţi, tăcuţi, dar votanţi, aşa ar trebui să apară semnale de demnitate naţională la ministerul fără ministru, oricum se numea ocupantul fotoliului numărul 1, din ierarhia oficială a diplomaţiei României.

Şi primul semn de confirmare a potenţialului profesional al noului ministru de Externe va fi vizita sa la Departamentul de Stat al SUA, după instalarea administraţiei preşedintelui Donald Trump.

Un demers care trebuie să se materializeze înainte de sosirea la Washington a unui premier vecin, vocal, a cărui ţară este membră a NATO, dar nu a renunţat la himera anulării Tratatului de la Trianon, care a fost semnat la data de 4 iunie 1920, între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial şi Ungaria.

A doua probă de virilitate diplomatică este un dialog, la Moscova, cu omologul de la Ministerul rus de Externe, în vederea proiectării unei întâlniri între preşedinţii României şi Rusiei, cu scopul de a se exprima utilitatea normalizării relaţiilor diplomatice, a relansării relaţiilor economice şi a reamintirii faptului că România de Est, cea dintre Prut şi Nistru, a fost desprinsă de trupul ţării în împrejurări istorice iniţiate la debutul ultimei conflagraţii mondiale şi menţinută ca atare la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, motiv pentru care la Bucureşti va fi un interes constant pentru evoluţiile celuilalt stat românesc, 2018 fiind un an sensibil pentru respectarea drepturilor românilor la libertate, independenţă, integritate teritorială, suveranitate şi unitate naţională a tuturor celor care vorbesc limba lui Mihai Eminescu.

Dacă aceste două obiective vor fi amânate la calendele greceşti, atunci poate va veni momentul în care noul Preşedinte al Camerei Deputaţilor îl va întreba pe realesul Preşedinte al Senatului, de ce a insistat ca partidul său să preia ministerul unde ministrul anonim, de până azi, a fost înlocuit de cine promitea, prin prestanţa lăudată în unele zone media, că va trezi România, în 2017, pe plan diplomatic?

2017 fiind un an în care nici măcar la Kremlin nu se mai fac decât pronosticuri prudente, Trump fiind mai imprevizibil decât Putin. Despre viziunile celor doi şi al omologului lor chinez am avut un schimb de opinii cu doi conaţionali aparte.

NICOLAE MELINESCU:

@ Ceea ce cred eu că reprezintă un factor de risc, la viitoarea întâlnire dintre Trump şi Putin este soarta României.

@ Dat fiind faptul că România se confruntă cu ameninţări extraordinare, din interior şi din exterior şi este extrem de vulnerabilă, o târguială, între cei doi menţionaţi, este posibilă.

@ Cred că această întâlnire, deocamdată prospectivă, dintre Trump şi Putin, va fi începutul reîmpărţirii lumii. Cei doi, cel puţin până acum, se menajează reciproc.

@ Acum, pericolul este cine pe cine sacrifică.

@ Pe de altă parte, Donald Trump este un tip raţional.

@ Donald Trump va beneficia de o nouă relaţie, între preşedinte şi presă.

@ Este greu de descifrat în ce măsură anumite poziţii, anumite îndemnuri venite de la Kremlin vor avea o transpunere materială în fapt.

@ Pe de altă parte, această perspectivă a colaborării amiabile între SUA şi Rusia, are la bază un status quo, niciuna din cele două puteri nucleare nu vrea modifice echilibrul de forţe, aşa cum a fost el înainte de Elţîn.

@ Putin este un lider foarte puternic. Are în vedere interesul naţional al Rusiei. Şi acesta este să fie cel puţin o putere regională, cu o arie de cuprindere foarte mare. Aici fiind vorba de Eurasia. Inclusiv Orientul Mijlociu. Şi o parte din zona Pacificului.

@ Congresul SUA este dominat acum de republicani.

@ SUA şi China sunt legate prin interese foarte mari şi convingerea mea este că cele două ţări nu pot da divorţ, una de alta.

@ Senzaţia mea este că Donald Trump militează totuşi pentru un status quo., în relaţia cu China, fără ruperi de ritm, pentru că are interese economice foarte puternice.

@ Coreea de Nord este ca un fel de atu, pentru Beijing, în negocierile dintre China şi SUA, după cum Taiwanul este un atu, pentru Washington, la aceleaşi convorbiri.

@ Partea vestică, a Oceanului Pacific, reprezintă pentru Trump o mare provocare.

@ Donald Trump este un nonconformist din cauza structurii sale şi a experienţei profesionale.

@ Pe de altă parte, China şi SUA vor avea de stabilit dominaţia în Africa, unde este cel mai mare depozit de materii prime esenţiale pentru ambele ţări. Africa va fi un teren de confruntare mai dur, între China şi SUA, decât coasta Pacificului sau Europa.

@ Eu aş fi mult mai atent la ceea ce se întâmplă, în anul 2017, în Europa, în urma celor întâmplate în SUA, respectiv alegerea lui Donald Trump. Practic, prin alegerea sa şi celebrul Brexit, cred că s-a pus capăt unei perioade când a dominat politicianismul de cancelarie, practicat de la generalul Charles André Joseph Marie de Gaulle încoace.

@ Cred că grija României este alta - menţinerea integrităţii teritoriale. Şi nu fac afirmaţii gratuite.

@ 2017 este un an greu, pentru Europa, inclusiv România, şi probabil că ţara concediului bine făcut va rămâne în expectativă, aşteptând să răsară soarele şi să crească iarba pe asfalt.

@ Atâta timp cât o entitate statală, în primul rând, nu are un dinamism, nu are nişte propuneri, care să întărească interesul naţional propriu şi să îl alinieze cu interesele aliaţilor, nu va fi luată în calcul ca o entitate jucătoare. Va fi luată în calcul ca un receptor al unor deciziii luate în altă parte.

@ Să nu uităm că birocratismul de la Bruxelles va fi anul acesta extrem de incisiv, tocmai din cauza alegerilor care vor avea loc în diverse ţări.

@ Cred că România ar trebui să refacă relaţiile cu o parte a lumii, pe care a ignorat-o din 1990 încoace.

ALEXANDRU GEORGESCU:

@ Nu se pune problema unei noi curse a înarmărilor acum.

@ Realităţile guvernanţei globale, cele strategice, de securitate şi cele ale echilibrului de forţe impun investiţia în continuare, în aceste sisteme.

@ Noi trebuie să ne gândim acum la o schimbare de paradigmă, în domeniul comunicării politice. Până acum ne-am obişnuit, în ultimii ani, cu o abordare mai gentilă, mai diplomatică. Dar, în prezent, când urmează să se întâlnească două figuri politice care, intenţionat, caută să sfideze aceste norme informale legate de comunicarea paşnică, noi ne putem aştepta chiar la faptul că preşedinţii Rusiei şi SUA îşi vor asuma nişte poziţii retorice, de mare putere, de genul arsenalul nuclear al fiecăruia este cel mai tare din lume...

@ Faptul că Donald Trump se va folosi în continuare de Twitter mi se pare un experiment bun.

@ Dacă, într-adevăr, rachetele ruseşti nu au acum capacitatea de a penetra scuturile existente, precum cel american, instalat în Europa, atunci nu se poate estima exact când o vor avea.

@ Până la urmă, valoarea capacităţii de descurajare nucleară a Rusiei rezidă tocmai în capacitatea sa de a contraataca, în cazul în care este în sine atacată. În cazul în care nu poţi penetra scutul inamic, atunci factorul respectiv de descurajare îşi pierde relativ din potenţă.

@ Noi trăim o perioadă istorică foarte interesantă. Din anii ‘40, cel puţin, nu mai sunt permise schimbări de graniţe cu forţa.

„Piaţa pentru idei” este un jurnal eseu „realizat in sens comun", care găzduieste o comunitate de persoane şi o comuniune de individualităţi. Este un tribut modest la idealul unei societăţi cu standarde înalte, care să favorizeze dezbaterea motivată şi argumentarea principială.

@ România şi celelalte state mici şi mijlocii sunt beneficiarele unui sistem juridic previzibil, care le garantează graniţele.

@ Donald Trump trebuie să îşi proiecteze acum imaginea prezidenţială.

@ Trump reprezintă o schimbare de paradigmă pentru China, care va negocia la scară politică cu el, dar, pe principii economice vor avea “un conflict”.

@ Poate nu se va ajunge la un conflict comercial adevărat, dar este clar că pentru Donald Trump şi alegătorii săi, relaţia economică cu China este nesustenabilă.

@ Rivalitatea dintre China şi SUA va persista, pentru că Beijingul va milita pentru ştergerea umilinţelor din trecut şi pentru o asigurare constantă, din partea lumii, a statutului său special, de mare putere, pentru propria încredere în sine, a chinezilor.

@ Toată lumea are interes ca regimul din Coreea de Nord să rămână viabil şi dacă va avea loc o unificare, atunci aceasta trebuie să aibă loc în termeni paşnici, ordonaţi.

@ În Europa, în 2017, vom asista la legitimarea mişcărilor populiste.

@ Relaţia Rusiei, cu China, este mult prea importantă, pentru Beijing.

@ Un factor care va complica lucrurile, la nivel global, este criza economică iminentă, la nivelul Americii - deşi, poate, nu va începe în anul 2017 – care se va răspândi în restul lumii.