Un preşedinte „latino” la Casa Albă?

După primul preşedinte afro-american din istoria SUA, Democraţii ar putea propune, în premieră, o femeie pentru Casa Albă. De ce nu le-ar opune Republicanii, tot în premieră, un „latino”? Până la apariţia candidatului care să salveze SUA de căderea în trecut, opţiunea, în stadiul incipient al competiţiei, este: Hillary Clinton sau Jeb Bush? Totuşi, prima democraţie a lumii merită mai mult decât o nouă competiţie între două dinastii obosite.

Dincolo de criticile privind iniţiativa lui Hillary Clinton din 2010 de restartare a relaţiilor cu Rusia, evocate în articolul precedent, şi de discutabila ei propunere de repivotare strategică a SUA înspre Asia şi Pacific, există un scandal care umbreşte bilanţul – considerat modest de unii specialişti – al fostei Prime Doamne în fruntea diplomaţiei americane.

Morţii din Benghazi

E vorba de controversele privind împrejurările în care s-a produs atacul militanţilor islamişti asupra Consulatului SUA din Benghazi, în 2012. Violenţele s-au soldat cu moartea a patru americani, între care şi ambasadorul Cristopher Stevens. În noiembrie 2014, o comisie a Congresului a stabilit că nu a existat nici o încercare a administraţiei Obama de a acoperi modul în care a fost gestionat incidentul. Totuşi, republicanii continuă să-i atribuie lui Hillary Clinton responsabilitatea pentru pierderile suferite în cursul atacului armat din oraşul libian.

Potrivit criticilor, d-na Clinton ar fi ignorat, vreme de nouă luni, zeci de solicitări ale diplomaţilor din Benghazi de a întări dispozitivul de securitate.

O dispută recentă a readus în atenţie acest caz Benghazi. E vorba de recurgerea, în perioada în care a exercitat funcţia de secretar de stat, la un cont personal de e-mail pentru comunicarea cu Departamentul de Stat. În ciuda asigurărilor Casei Albe că d-na Clinton a respectat legea federală, sunt vehiculate suspiciuni că ar fi şters din corespondenţa referitoare la atacul din Benghazi, inclusiv rapoarte ale serviciilor secrete. De remarcat că primul indiciu public privind existenţa acestei adrese private este atribuit hackerului român Guccifer.

O tradiţie potrivnică

La fel ca în 2008, Hillary Clinton porneşte cu prima şansă la nominalizarea din partea Partidului Democrat la alegerile prezidenţiale. Atunci, a pierdut, surprinzător, competiţia internă din partid, în primul stat în care s-a desfăşurat, Iowa, în faţa unui tânăr senator de Illinois, Barack Obama. În eventualitatea nominalizării de această dată, d-na Clinton ar avea, însă, şanse mult mai mici pentru câştigarea preşedinţiei decât a avut candidatul democrat la finalul celor două mandate Bush.

Istoria prezidenţialelor americane nu-i este favorabilă fostei Prime Doamne.

De la plecarea lui Harry Truman de la Casa Albă, în 1953, democraţii n-au putut reedita o predare internă de ştafetă a preşedinţiei. Iar acest ultim record democrat a avut specificul său: preluarea mandatului prezidenţial de către vicepreşedintele Truman, în aprilie 1945, a fost determinată de decesul preşedintelui Roosevelt.

De atunci, doar o dată, în anii ‘80, republicanii au reuşit să se menţină trei mandate consecutiv la Casa Albă, prin alegerea, în 1988, a lui George H. W. Bush – care a moştenit imensa popularitate a lui Ronald Reagan, căruia i-a fost vicepreşedinte în perioada 1981-1989.

Déjà vu: Clinton sau Bush?

La alegerile de la 8 noiembrie 2016 e posibil să atârne în balanţa opţiunilor şi vârsta candidaţilor. Bill Clinton a fost ales preşedinte la 46 de ani, George W. Bush la 54, iar Obama la 47. Hillary Clinton are acum 67 de ani, în vreme ce Jeb Bush, cotat drept favorit pentru nominalizarea din partea Republicanilor, 62 de ani.

Dar cel de-al doilea fiu al familiei Bush va avea de înfruntat o competiţie mult mai serioasă decât cea care se arată la Democraţi. În cursul celor două mandate democrate la Casa Albă, dinamica internă a Partidului Republican a scos în prim-plan multe figuri noi, care s-au afirmat în competiţiile pentru obţinerea majorităţilor în Senat şi în Camera Reprezentanţilor, precum şi a aproape două treimi din mandatele de guvernatori. 

E vorba, mai ales, de concurenţa senatorilor Ted Cruz, 44 de ani, Rand Paul, 52 de ani, şi Marco Rubio, 43 de ani. Toţi trei şi-au anunţat candidatura la alegerile primare.

Ted Cruz, fiul unui emigrant cubanez, e primul senator hispanic din istoria Texasului. Rand Paul e fiul fostului lider libertarian şi congresman Ron Paul, care a candidat la alegerile primare ale Republicanilor la precedentele două scrutinuri.

Despre Rubio, născut tot din imigranţi cubanezi, se spune că întruneşte multe din trăsăturile lui Obama din 2008, în special prospeţimea şi optimismul. Tânărul senator de Florida, aflat la primul mandat, e considerat cel mai bun orator din tabăra republicană. Dar lipsa de experienţă îl privează, deocamdată, de suportul veteranilor partidului, grupaţi în jurul fostului guvernator de Florida, Jeb Bush.

Din cei trei membri de origine hispanică ai Senatului, toţi cu rădăcini cubaneze, doi candidează la funcţia supremă în stat.

De ce n-am asista la o altă premieră la Casa Albă, la urma urmei firească într-o ţară în care hispanicii reprezintă segmentul electoral în cea mai rapidă creştere?