Ameninţarea militară rusă reinventată: SUA, NATO şi Estul Europei - ţintă nucleară, convenţională şi hibridă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO TASS
FOTO TASS

Rusia revine în prim plan ca ameninţare militară la nivelul întregului flanc Estic. Ultimele evoluţii arată o înarmare majoră inclusiv în Regiunea Extinsă a Mării Negre, ţinta fiind SUA, NATO, interesele occidentale şi statele vecine. Ultimele date despre programul de înarmare arată că Moscova îşi dezvoltă capabilităţi ofensive pe toate dimensiunile, nucleară, convenţională şi hibridă.

O audiere în Consiliul Federaţiei, Camera superioară a Parlamentului rus, a ministrului Apărării Naţionale Serghei Şoigu, determinată de dorinţa consilierului economic Kudrin de a relansa economic Rusia în prag de alegeri prezidenţiale prin tăierea finanţărilor militare, a dus la dezvăluirea amplorii programului nuclear rus, dar şi a slăbiciunilor curente recunoscute de către militarii ruşi. Speriaţi că SUA pot să elimine, prin rachete supersonice de înaltă precizie, tot programul lor nuclear, împreună cu leadership-ul rus în frunte cu Putin, militarii vor ca până în 2021 să continue înarmarea pe toate dimensiunile.

În ceea ce priveşte războiul hibrid, după capabilităţi pentru războiul informaţional şi cel cibernetic, au fost dezvăluite, în cadrul operaţiunilor din Donbas, dar şi al militarizării din Crimeea, noile capabilităţi moderne ale războiului electronic. De la bruiaj, la urmărirea ţintelor şi puls electromagnetic pentru încetarea funcţionării elementelor electronice din armament, Rusia a adus toate aceste elemente pe teren. Slăbiciunea lor este identificarea şi dezvăluirea prezenţei categoriilor exacte de trupe ruse pe teren şi cartografierea lor. Ameninţarea este, însă, majoră şi în Marea Neagră.

Relaţia Rusia-Occident este tot mai contondentă, mai tensionată.

În contrapartidă, la summitul NATO de la Bruxelles şi la summitul G7 din Sicilia, Rusia a fost catalogată de către Donald Trump drept ameninţare la adresa NATO şi a SUA, în măsura în care Serghei Şoigu a recunoscut în premieră că intrarea în Siria a trupelor ruse a vizat interesele occidentale şi prezenţa trupelor americane pe teren. Nu mai puţin relevantă e prevederea din doctrina militară a Poloniei care vede Rusia drept ameninţare existenţială şi creează formule pentru a opri orice invazie cât mai aproape de frontierele sale, nepermiţând atacul în profunzime.

Relaţia Rusia-Occident este tot mai contondentă, mai tensionată, departe de imaginile edulcorate ale întâlnirii Trump-Lavrov la Casa Albă, exfiltrate ilegal de către partea rusă pentru a marca imaginea de bună înţelegere şi perspectiva unui Mare Târg între cele două state, eventual pe seama ţărilor din zona de interes a Rusiei.


Preşedintele american Donald Trump în Agora sediului NATO de la Bruxelles. FOTO EPA

image

Trump spulberă perspectiva bunelor relaţii: Rusia, ameninţare pentru NATO şi pentru Occident

Joi, la Bruxelles, a avut loc un mini-summit NATO, în fapt un dejun de lucru de trei ore al şefilor de stat şi de Guvern ale membrilor Alianţei, în care noul Preşedinte al SUA, Donald Trump, preşedintele francez Emmanuel Macron şi premierul britanic Theresa May, şefi de state şi de guverne ale celor trei ţări cu capabilităţi nucleare din Alianţă, au participat la prima întâlnire în acest format cu Aliaţii după preluarea funcţiilor. Reuniunea a fost prilejuită de inaugurarea noului sediu NATO, dar şi a două monumente simbolice, monumentul Articolului 5, accesat o singură dată de către SUA după 11 septembrie, şi monumentul căderii Zidului Berlinului, cel care a dus la extinderea Alianţei şi unificarea Europei după 1989 şi prăbuşirea Uniunii Sovietice.

Reuniunea a adoptat două documente majore ale Alianţei, dar şi un addendum pentru Republica Moldova şi Răsărit, respectiv promisiunea unei creşteri a susţinerii creşterii capacităţii de apărare şi proiectarea stabilităţii în regiune, aşa cum, pentru Ucraina, reuniunea a lansat mesajul susţinerii mai puternice a Ucrainei, aflată în război cu Rusia în Donbas şi ciuntită teritorial de aceeaşi Rusie după anexarea Crimeei, în 2014.

În ceea ce priveşte Rusia, aceasta a fost desemnată chiar de Preşedintele Donald Trump (parcă mai ieri ne uitam la pozele exfiltrate ilegal de ministrul de Externe Lavrov din Biroul Oval, încercând să demonstreze buna cooperare şi Marele Târg pe care l-ar fi realizat) drept principală ameninţare pentru Alianţă, alături de terorism şi migraţie. Deci pe relaţia cu Rusia continuă, ba chiar se amplifică, măsurile de reasigurare luate la Newport în Ţara Galilor în 2014 şi măsurile de apărare şi descurajare de la Varşovia cu elemente pe tot frontul Estic şi pe toate dimensiunile, apărării terestre, maritime şi aeriene, dar şi pentru combaterea ameninţărilor convenţionale şi hibride deopotrivă. În plus, NATO se angajează să-şi adapteze din mers acţiunile la evoluţia privind situaţia de pe teren din imediata apropiere. Deci, dacă intervine o amplificare a ameninţărilor, se intră într-un proces de ajustare proporţională a apărării.

Până acum, de la instalarea lui Igor Dodon, acesta nu a permis participarea trupelor Armatei Republicii Moldova la exerciţii NATO în afara hotarelor naţionale.

În egală măsură, Alianţa este deschisă iniţierii unui dialog cu Rusia, în condiţiile revenirii la regulile fundamentale care stau la baza relaţiei NATO-Rusia, între care respectul pentru regulile OSCE, integritatea teritorială, independenţa şi suveranitatea statelor, inviolabilitatea frontierelor, soluţionarea disputelor fără utilizarea forţei şi a ameninţării cu utilizarea forţei.

Fireşte că există oferta Alianţei către statele partenere, inclusiv către Republica Moldova, însă ţine doar de autorităţile de la Chişinău să-şi asume sau nu participarea la exerciţii, cooperare, interoperabilitate, programe de pregătire. Până acum, de la instalarea lui Igor Dodon, acesta nu a permis participarea trupelor Armatei Republicii Moldova la exerciţii NATO în afara hotarelor naţionale, iar Guvernul Republicii Moldova ori nu a avut instrumente, ori, în orice caz, nu a reacţionat pentru a-l constrânge pe această direcţie. E de văzut cât va profita Chişinăul mai departe de aceste resurse oferite de Alianţă.

După cum spuneam, reuniunea a adoptat două documente şi a andorsat un altul, deja convenit, privind postura de apărarea NATO. Primul document se referă la împărţirea responsabilităţilor în Alianţă între aliaţi, cu precădere între cei de pe ambele maluri ale Atlanticului. Astfel, toate statele membre au convenit să-şi aducă bugetele apărării la nivelul a 2% din PIB şi cu un minim de 20% pe capabilităţi noi şi cercetare-dezvoltare în armamente. Calendarul urmează a fi prezentat până la sfârşitul anului de către fiecare aliat. Aceasta aduce un plus de 119 miliarde de dolari în finanţarea apărării statelor aliate.

Apoi, Alianţa a convenit să investească în mod direct în capabilităţile necesare NATO ca un tot, nu numai la nivelul necesităţilor naţionale, deci fiecare aliat are propriile priorităţi şi va prelua şi din capabilităţile comune necesare. Acest pas va duce la evitarea unor deficite de capabilităţi identificate deja ca insuficiente de către aliaţi.

În fine, cea de a treia componentă pe dimensiunea responsabilităţii este cea de angajamente. Practic, fiecare stat membru îşi va asuma în mod implicit şi participarea la misiunile Alianţei, în mod proporţional cu propriile resurse. Acest prim document este destinat echilibrării contribuţiilor între aliaţi şi rebalansării investiţiilor în NATO asumate de către SUA, responsabile astăzi cu o solidă majoritate din cheltuielile Alianţei. „Cash, Capabilities and Commitments”, cei trei „C” ai responsabilităţii fiecărui aliat.

Cel de-al doilea document major este cel al reluării acţiunilor la distanţă strategică, respectiv cele relative la proiecţia stabilităţii şi stabilizarea post-conflict. Este vorba despre participarea NATO în cadrul Alianţei anti-ISIS, acolo unde majoritatea statelor membre sunt parte. Pe de altă parte, înseamnă implicarea tot mai vizibilă a NATO în teatrele de operaţiuni anti-teroriste din lume. Nu e vorba despre participarea pe teren, cu trupe, ci la dimensiunile de cunoaştere, coordonare, schimb de informaţii şi combaterea directă a terorismului, fireşte, în chestiunile de acţiune directă pe teren, la firul ierbii, responsabilitatea fiind preluată de către statele membre în coaliţia anti-Daesh/Stat Islamic.

Reuniunea de la Bruxelles marchează o revenire a agendei Alianţei la elementele de bază desenate de politica tradiţională republicană.

Alianţa participă cu zborurile de supraveghere fără pilot AWACS, care-şi amplifică numărul de ore de zbor, şi cu o celulă specială ce vizează schimbul de informaţii pe dimensiune teroristă. Se adaugă alte elemente şi capabilităţi implicate în supravegherea luptătorilor străini care revin acasă şi cu elemente de altă natură identificabile pentru combaterea acestui flagel pe teritoriul statelor membre. Pentru că strategia vizează cele două dimensiuni - eradicarea teritoriilor controlate de organizaţiile teroriste unde se fac antrenamente şi pregătire de către potenţiali terorişti, urmată de stabilizarea statelor după curăţirea acestui flagel şi, pe de altă parte, combaterea teroriştilor radicalizaţi şi funcţionali în spaţiul european, a influenţei lor malefice şi a înclinaţiilor spre jihadism, deci combaterea „inamicului din cetate”.

Deşi în mare măsură simbolică, reuniunea de la Bruxelles marchează o revenire a agendei Alianţei la elementele de bază desenate de politica tradiţională republicană. De altfel, după ce în cursul dimineţii Donald Trump s-a întâlnit cu liderii instituţiilor Uniunii Europene, discursurile sale de la noul sediu NATO din Bruxelles proaspăt inaugurat au reafirmat asumarea elementelor de solidaritate aliate, a reîntăririi relaţiei transatlantice şi postura SUA de putere europeană majoră, implicată în securitatea şi apărarea Europei prin majorarea contribuţiei sale. Astfel, documentele au reafirmat fără echivoc angajamentul şi coeziunea aliaţilor în faţa ameninţărilor prezente şi viitoare.

razboi cibernetic

Războiul electronic al Rusiei în Marea Neagră: bruiaj al undelor, blocaj energetic şi puls electromagnetic

După război cibernetic şi informaţional, războiul electronic al Rusiei la frontiera sa Vestică, ţintind capabilităţile Alianţei, creşte simţitor. Este vorba despre un alt domeniu în care dezvoltările ştiinţifice şi tehnologice şi categoriile de arme noi aglomerează regiunea, inclusiv în Crimeea şi Marea Neagră. Federaţia Rusă demonstrează asftel o creştere exponenţială de capacităţi în acest domeniu, cu elemente deja amplasate pe teren.

Potrivit ultimelor estimări din surse publice, se vădeşte creşterea capabilităţilor în domeniu chiar dacă, după cum avertizează specialiştii în materie, capacităţile pe care ni le imaginăm sunt mult peste ceea ce are, în mod real, Federaţia Rusă pe teren. Totuşi, saltul calitativ şi viteza de aducere pe teren a elementelor din spaţiul războiului informaţional, al operaţiunilor psihologice cu bază informaţională, al atacurilor şi capabilităţilor cibernetice şi, mai nou, al celor ale războiului electronic sunt spectaculoase, potrivit inventarului făcut de Serghei Suhankin, de la Jamestown Foundation. Iar amplasamentele pe flancul Vestic rus, în Crimeea şi Marea Neagră, au de ce să ne îngrijoreze.

Astfel, agresiunea din Estul Ucrainei nu a conţinut nu numai componenta militară hibridă şi convenţională, 7.000 de atacuri cibernetice asupra Ucrainei începând din februarie 2014, ci importante atacuri în domeniul războiului electronic, cu distrugerea serioasă a infrastructurii critice ucrainene, începând din decembrie 2015, la nivelul centrelor de comandă şi control, prin blocarea comunicaţiilor, alterarea puternică a capacităţilor sistemelor radar, distrugerea capacităţilor semnalelor GPS. Probele directe au fost mai greu de descoperit, însă resursa de hackeri şi război cibernetic ucrainean a identificat 6 capabilităţi ruse, potrivit Infonapalm.org:

  • În mai 2016, lângă Doneţk a fost identificat un complex de tip RB-341В „Leer-3” pentru disturbarea semnalelor GSM cu sprijinul sistemelor fără pilot - UAV-urilor Orlan-10, sisteme de arme moderne şi noi introduse la nivelul Armatei ruse, testate în Donbas.  
  • Bruiajul electronic în formula avansată e realizat de complexul tip RB-301B „Borisoglebsk-2”, creat pentru obţinere de intelligence radio şi pentru bruiaj pe undele de înaltă frecvenţă şi ultra înaltă frecvenţă, utilizate la nivel terestru şi aeropurtat. Ele au fost amplasate în Districtul Militar de sud al Federaţiei Ruse şi au fost identiicate în 2015 în Luhansk, dar apar deseori în toate operaţiunile din regiunea ocupată şi în misiunile Armatei ruse împreună cu forţele de voluntari şi separatist, pentru a evita interceptările şi posibilitatea de a expune probele participării trupelor ruse pe teren.  
  • Staţia automată de bruiaj R-934UM a fost identificată lângă Luhansk în 2015, alături de sistemul de comandă F-330KMA. A mai fost identificată în estul Ucrianei la Horlivka şi Makiivka în timpul atacurilor ruse.  
  • Brigăzile de infanterie din Districtul Militar sudic cu baza în Cecenia au venit cu staţiile automate de bruiaj R-330Zh „Zhitel”, între 2015-2016, fiind identificate la Horlivka, Makiivka şi Zayţevo, dar şi la Debalţeve, în 2015.  
  • Staţiile radio de monitorizare a undelor radio ultrascurte tip R-381T2 UHF, complexurile R-381T „Taran” şi „Torn” de radio-intelligence au fost identificate lângă Aeroportul Internaţional Doneţk în timpul atacurilor din 2015.  
  • În fine, staţia de recunoaştere portabilă PSNR-8 Kredo-M1 (1L120) pentru determinarea ţintelor în mişcare pe baza semnalelor şi urmelor electronice pe teren, şi apă, în sprijinul artileriei, a fost utilizată în condiţii de joasă vizibilitate în regiunea Luhansk (la Blahodatne, Olhynka, Buhas şi Volnovaha).

Până la 22 martie 2017, în regiunile ocupate Luhansk şi Doneţk se aflau 43 de piese de echipament modern de război electronic de provenienţă rusă. Din păcate pentru utilizatori, semnalele pe care le lasă aceste arme electronice sunt de natură să expună pe deplin sursa rusă, dar şi categoriile de trupe ruse aduse în luptă care le exploatează.

În plus, Forţele Aeriene ruse au adus în Crimeea, la capul Tarhankut, gadgeturi tip HackRF1 ceea ce arată că în Crimeea au fost deplasate elicoptere de atac Mi-8MTPR-1 echipate cu staţii de bruiaj electronic Rychag-AV, care distrug capacitatea de acţiune a sistemelor de contra-apărare aeriană. Sunt desfăşurate din 2016 în teritoriile districtului sudic şi în cel vestic al Armatei Ruse, respectiv în zona Mării Negre şi pe tot flancul Estic al NATO. Totuşi, sistemele de război electronic din Siria nu au funcţionat la atacul cu rachete Tomahawk al SUA.


Membri ai Fortelor Aeropurtate Ruse defilează în Piaţa Roşie din Moscova în echipamentul de luptă Ratnik FOTO TASS

Membri ai Fortelor Aeropurtate Ruse echipati cu Ratnik in timpul defilarii de 9 mai

Rusia, între cheltuieli militare şi relansare economică: reluarea programului nuclear strategic în prim plan

Situaţia economică internă a Rusiei ameninţă să afecteze profund susţinerea publicului pentru actuala conducere a Rusiei, în ciuda mecanismelor represive puse la punct, a verticalei puterii şi a acţiunilor de compromitere şi reprimare a liderilor. De la oponenţii Navlnîi şi Hodorkovski, susţinuţi de public în tot mai multe oraşe şi orăşele, nu numai în Moscova şi Sankt Petersburg, la greva şoferilor de TIR şi numeroase alte revolte locale, toate arată că tensiunea e în creştere şi asta după ce am intrat în anul dinaintea alegerilor prezidenţiale din martie anul viitor.

Alexei Kudrin, fost ministru al Finanţelor şi consilierul economic liberal al lui Putin, readus la conducerea economiei, a propus un proiect de relansare economică ce presupune tăieri masive la nivelul cheltuielilor militare, pentru a investi în dezvoltare economică. Nivelul pentru 2017 atinge, potrivit ministrului Apărării Şoigu, doar minimumul funcţionării Armatei şi afectează proiectele de investiţii, motiv pentru care acesta s-a plâns public în Consiliul Federaţiei, Camera superioară a Parlamentului rus. Dacă Putin nu a decis încă nicio formulă, audierea a permis nu numai presiuni asupra Kremlinului şi publicului, ci a expus şi planurile reconfigurării programului nuclear strategic al Rusiei.

Evaluarea Ministerului Apărării rus este că SUA pot distruge cu Prompt Global Strike toată zestrea nucleară a Rusiei, să-l ucidă pe Putin şi să elimine toată conducerea structurilor de forţă ruse.

Modernizarea triadei nucleare terestru-aer-naval a Rusiei era depăşită, potrivit relatărilor experţilor ruşi. Pavel Felgenhauer, de la Jamestown Foundation, subliniază temerile Ministerului Apărării potrivit cărora bombardierele strategice ar fi veriga slabă a triadei, din cauza nivelului depăşit tehnologic şi a imposibilităţii de a ajunge la 3.000 km de coastele SUA, în Pacific sau Atlantic, fără a fi doborâte, pentru a atinge ţinta cu rachetele de croazieră de la bord. De asemenea, în zona navală lucrurile au devenit profund disfuncţionale, în timp ce submarinele strategice de sub calota glacială au devenit tot mai vizibile din cauza încălzirii globale şi a topirii ei, aşa încât evaluarea Ministerului Apărării rus este că SUA pot distruge cu Prompt Global Strike – loviturile cu ţintă sigură şi zbor supersonic de mare viteză – toată această zestre nucleară a Rusiei, să-l ucidă pe Putin şi să elimine toată conducerea structurilor de forţă ruse.

Programele de înarmare în zona nucleară dezvăluite de ministrul Apărării Şoigu pentru a justifica nevoia de fonduri vizează desfăşurarea a până la 17 regimente Yars de rachete intercontinentale strategice (circa 10 de regiment) până în 2021, 9 fiind deja desfăşurate. Forţele navale ruse au acum 9 submarine nucleare strategice desfăşurate deja constant, din care 3 din clasa Borei, cu rachete nucleare strategice Bulava. Armata rusă îşi doreşte în viitorii 4 ani 13 submarine strategice, 7 dintre ele din clasa Borei. Iar topirea gheţii Arctice impune mutarea lor din zona Mării Barents şi construirea unei noi baze în Marea Ohotsk, prin întărirea apărării aeriene şi maritime în zona Insulelor Kurile, în Sahalin şi Kamceatka.

Dacă a pierdut mult din complexul militar-industrial al fostei Uniunii Sovietice, Rusia a reluat producerea de motoare jet HK-32 pentru o nouă generaţie de 30–50 bombardiere noi Тu-160М2, planificate pentru 2021, capabile să lovească ţintele din SUA cu rachete de croazieră cu rază super-lungă tip Kh-101/Kh-102, invizibile, testate în Siria, cu variantă nucleară cu o rază de 5000-5500 de kilometri.

Tot în planurile nucleare pentru 2021, potrivit lui Şoigu, Rusia va desfăşura forţe nucleare şi convenţionale pe toate direcţiile, pentru a descuraja orice agresiune. La nivelul naval, vasele cu rachete de croazieră cu rază lungă de acţiune Kalibr vor fi date în circuit, ca şi noul avion de luptă cu tehnologie stealth, invizibil, tip T-50. Rusia mai are în programul militar dezvoltarea unui sistem naţional de apărare anti-rachetă bazat pe sistemele S-500 Prometheus, capabile să contracareze sistemul American PGS de arme cu înaltă rezoluţie şi viteză supersonică. Toate acestea ar fi în pericol la tăierile impuse de Kudrin pentru relansarea economică.


Soldat polonez FOTO EPA/ADAM WARZAWA POLAND OUT

Soldat polonez EPA/ADAM WARZAWA POLAND OUT

Doctrina de Apărare a Poloniei: Rusia, ameninţare existenţială

La o săptămână după încheierea Revistei Apărării Strategice, ministrul polonez Apărării, Antoni Macierewicz, a prezentat Doctrina de Apărare a Poloniei în cadrul Academiei de Artă Militară din Varşovia, documentul fiind imediat postat pe pagina de web a Ministerului Apărării Naţionale. După raportul privind prăbuşirea avionului militar care ducea elita poloneză şi pe preşedintele Kaczinski la comemorările de la Katyn, tragedie produsă în urmă cu 6 ani la Smolensk, raport al parchetului care incriminează direct Rusia, Doctrina de Apărare e al doilea document extrem de puternic ce marchează Rusia drept ameninţare existenţială la adresa Poloniei şi oferă variante de apărare şi descurajare, dar şi soluţii pentru evitarea avansării în profunzimea teritoriului polonez a unor armate invadatoare ruse.

Polonia beneficiază de cele mai bune capabilităţi militare, dar şi de o armată bine pregătită.

Polonia este unul dintre statele din flancul estic cele mai dezvoltate în materie de politică de Apărare. Beneficiind de o economie în creştere constantă, care a absorbit cel mai bine şocul crizei economice globale a produselor derivate şi pe cea a datoriilor suverane de la nivel european, Polonia a investit constant în propria sa Apărare şi se prezintă cel mai bine din punctul de vedere al capabilităţilor proprii. Pe de altă parte, istoria a arătat că relieful său de câmpie şi amplasarea au făcut să fie întotdeauna spaţiu de traversare şi deplasare pentru armatele diverse în perioadele războaielor în care se punea accentual pe acţiunile cinetice ale marilor armate.

Astăzi, Polonia beneficiază de cele mai bune capabilităţi militare, dar şi de o armată bine pregătită. Noile documente vorbesc despre o nouă reorganizare a armatei, dar şi despre perspectivele apărării Poloniei. Apartenenţa la NATO şi UE sunt afirmate drept elemente cheie ale securităţii Poloniei. Pe de altă parte, Polonia este preocupată pe deplin de dezvoltarea propriilor capabilităţi, cu precădere pentru apărarea teritorială, dar în egală măsură pentru descurajare. Potrivit Rzeczpospolita, o asemenea opţiune vine să întărească şi să spulbere discuţiile privind o anumită orientare euro-sceptică sau chiar vreo înclinaţie privind perspectiva părăsirii UE. Din contra, la acest capitol, doctrina militară vorbeşte explicit despre componenta accesului la resurse energetice ca şi element crucial pentru apărare, element pentru care apartenenţa la UE şi respectarea politicii energetice comune e crucială pentru Polonia.

Rusia are alocat un capitol special, fiind „principala sursă de instabilitate în regiune”, „principala sursă de ameninţări” prin „politicile sale agresive” şi prin „violarea dreptului internaţional”, prin „utilizarea forţei brute împotriva altor state”, dar şi prin „încercările sale repetate de a destabiliza NATO şi UE”. Doctrina militară este ocazia unui nou rechizitoriu complet la adresa Rusiei şi a acţiunilor sale în Europa, în primul rând la adresa vecinilor săi din CSI, cu care Rusia împărtăşeşte acordurile de formare a Comunităţii şi pe cele ulterioare, din Uniunea Vamală sau Uniunea euro-asiatică, CSTO - Organizaţia Tratatului Securităţii Colective etc., toate presupunând respectarea frontierelor, integrităţii teritoriale, independenţei şi suveranităţii statelor membre, foste republici unionale în cadrul URSS.

Documentul mai oferă şi direcţiile de modernizare a apărării Poloniei, care au în prim plan apărarea aeriană, întărirea forţelor de artilerie, dar şi creşterea pregătirii şi a capacităţii de intrare în război pentru apărarea teritoriului ţării, fără a uita să menţioneze participarea aliată la apărarea teritoriului şi participarea Armatei poloneze la operaţiuni externe ale Alianţei sau ale partenerilor strategici, în coaliţii de voinţă, la distanţă strategică. Cel mai interesantă este, în documentul public, desenarea „punctelor de apărare” în interiorul teritoriului, al căror obiectiv este acela de a împiedica duşmanul să avanseze mai adânc în teritoriul polonez, în caz de atac. Evident, detaliile nu sunt publice, dar aceste puncte de aglutinare de forţă şi capabilităţi de stopare a unui atac, combinate, cel mai probabil cu pregătirea teritoriului şi a populaţiei pentru a reacţiona în acest caz, sunt cele mai importante şi novatoare şi merită consultări şi schimb de experienţă, chiar dacă vorbim încă de componenta clasică a utilizării forţei militare sau a contracarării acesteia, nu despre variantele moderne, hibride. Însă, o asemenea formulă creşte capacitatea de rezilienţă comunitară şi teritorială şi merită studiată.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite