Un suflu proaspăt de Apocalipsă

Revine în discuţie, aşa cum s-a întâmplat mereu în momente de criză majoră, discuţia despre capacitatea de lovire/ripostă pe care o deţin marile armate ale lumii posesoare de armament nuclear. Discuţie pe nedrept uitată sau ignorată, cu o inconştienţă provocată şi întreţinută profesionist în cadrul unui uriaş război informaţional în miezul căruia trăim.

Principiul îl ştiţi: nu poţi crede pentru că situaţia este prea gravă, prea dramatică, moment în care, ca în orice situaţie de şoc traumatic major, creierul tinde să clădească un mecanism de autoapărare, refugiindu-se în surogatul calmant al telenovelelor, emisiunilor TV de tip tabloid sau al presei de scandal.

Realitatea este însă alta, prezentată de regulă în cercuri restrânse, în faţa acelor decidenţi care contează în jocurile mondiale. E vorba despre aceşti decidenţi care au posibilitatea de a da ordinul efectuării „primei lovituri“ nucleare, cea care va trimite lumea în infern... şi au cu ce: sisteme de rachete ultraperformante, cu subsisteme de autoapărare sau evoluând pe o mare parte a traiectoriei în sistem „stealth“, permiţând atacuri asupra oricărei ţinte aeriene, terestre, navale sau submarine, în orice punct al globului.

Acestea sunt stocurile după o sursă extrem de credibilă, Nuclear Notebook publicată de Bulletin of the Atomic Scientist şi concordantă cu datele pe care le puteţi găsi în SIPRI Yearbook. Sigur că este vorba despre valori oarecum aproximative, deoarece cifrele exacte constituie unui dintre cele mai bine păstrate secrete militare din lume. Dar serviciile de informaţii militare sunt de acord asupra existenţei, în acest moment, a aproape 15.700 de capete nucleare cu statul very high level.  Dintre acestea, notează un raport al Federaţiei oamenilor de ştiinţă americani, 4.100 sunt considerate a fi operaţionale, dintre acestea 1800 fiind deţinute de SUA şi Rusia şi au statutul de nivel înalt de alertă, ceea ce înseamnă că pot fi folosite foarte rapid după darea ordinului.

Sigur, ne interesează în primul rând raportul de forţe între cei doi actori majori: SUA şi Rusia. Iată-l aşa cum este descris în Raportul Brookings de acum câteva zile:

Sursa: Brookings Arms Control and Non-Proliferation Initiative, 2016

Vom descrie mai în amănunt balanţa de forţe, dar nu înainte de a vă oferi o foarte detaliată prezentare a forţelor nucleare existente acum (mai precis, la data de 28 septembrie 2015), aceasta deoarece -prezumţie deloc teoretică- oricare dintre ţările deţinătoare de arsenal nuclear poate acţiona singură în cazul unei situaţii conflictuale extrem de serioase, folosind opţiunile deja concepute conform doctrinei "loviturii nucleare preventive" (coup de poigne, aşa cum era imaginată iniţial de Generalul de Gaulle):

Sursa:Federaţia oamenilor de ştiinţă americani

Fiecare dintre puterile nucleare "mici" poate avea o agendă proprie şi poate acţiona în mod neaşteptat, cu atât mai mult cu cât ele se găsesc în regiuni extrem de vulnerabile şi cu focare de deschise de război (Pakistan, India, Israel) sau pot declanşa războiul prin dicizia politică a unui dictator imprevizibil ca în Coreea de Nord sau pot lua parte la o lovitură nucleară complexă a forţelor NATO (aproximativ 180 de bombe nucleare  americane tip B61-12 NATO guided Sandoff Nuclear Bomb sunt operaţionale în şase ţări ale Alianţei: Belgia, Germania, Italia, Olanda şi Turcia).

Desigur, cele mai semnificative şi mai interesante sunt datele despre arsenalele celor două mari supraputeri nucleare, cu un accent deosebit asupra structurii de forţe.

În cazul Rusiei, arsenalul arăta astfel anul trecut (sursa: Bulletin of Atomic Scientists) : "posedă 4.500 de capete nucleare dintre care aproximativ 1.780 de capete nucleare strategice sunt instalate pe rachete sau sunt în bazele aeriene cu avioane de bombardament. Rusia are desfăşurate aproximativ 311 rachete tip ICBM care pot duce aproape 1.050 de capete nucleare. Rachetele tip ICBM din epoca sovietică vor fi treptat retrase şi înlocuite cu SS-27 Mod 1 (Topol-M) şi SS-27 Mod 2, două versiuni noi ale existentelor SS-27, precum şi o rachetă cu combustibil lichid. La aceasta se adaugă planurile de dezvoltare şi lansare a unei versiuni îmbunătăţite a submarinului purtător de rachete nucleare din clasa BOREI" 

FOTO Topol-M

În continuare, iată starea forţelor nucleare americane în 2015 şi a căror modernizare va costa, în următoarea decadă, peste 348 de miliarde de dolari pentru "noi motoare de rachetă şi sisteme de ghidare pentru rachetele Minuteman, modernizare şi nouă tehnologie pentru B-52 S":

FOTO Rachetă nucleară Minuteman 3

În paralel, atât americanii cât şi ruşii continuă dezvoltarea unor variante de modernizare a sistemelor lor de apărare antirachetă. Despre cel american ştim mai multe, am descris într-un alt articol caracteristicile sistemului din care face parte baza de la Deveselu. Se ştiu mai puţine, cel puţin la noi,  despre sistemul similar rusesc, programat să intre în funcţiune în acest an: RS-26, "ucigaşul de rachete ABM". Ceea ce se ştie, ca date generale, este că ar fi vorba despre un sistem conceput la Institutul pentru tehnologie termală din Moscova sub numele de cod Rubezh ("Frontieră") şi Avangad ,rachete cu combustibil solid  care pot fi lansate de pe o platformă mobilă. În plus, ruşii dezvoltă acum (cu orizont operaţional 2020) o nouă rachetă balistică cu lansare din siloz, "Sarmat" (100 t, rază de acţiune 5.500 km) şi o alta, "Barguzin" (orizont operaţional 2040), lansată de pe o platformă ce poate circula pe calea ferată (asta în condiţiile în care fostul sistem similar fusese interzis în termenii tratatului START din 1991). .

Şi americanii sunt în plin proces de modernizare a arsenalului nuclear existent, fiind acum în curs de producţie aproximativ 1700 de capete nucleare tip W76-1 pentru submarinele Trident II dar şi programul de modernizare de care aminteam anterior, destinat să prelungească via'a rachetelor Minuteman III până în 2030 dar se lucrează intensi la noua generaţie de ICBM (cunoscută sub numele de Ground Based Strategic Deterrent), între opţiuni fiind un sistem pentru reţeaua feroviară sau pentru a fi lansat de pe platforme mobile, "sisteme hibride" care păstrează însă şi tradiţionala opţiune de lansare din silozuri.

Dar nici ceilalţi nu stau degeaba, căci rapoartele serviciilor de informaţii notează activitatea intensă de producţie în domeniu din India şi Pakistan, alături de problema enormă pe care o reprezintă comportamentul ciudat şi totalmente imprevizibil al Coreii de Nord care, în ultimele luni, multiplică teste nucleare şi anunţă că posedă rachete operaţionale cu rază lungă de acţiune.

Totul reprezintă un suflu proaspăt de Apocalipsă în condiţiile în care climatul internaţional trimite nenumărate semnale de alarmă. Oricum, arsenalele sunt operaţionale, s-au deschis depozitele de armamente de toate clasele şi performanţele..în spranţa, din ce în ce mai poetic-improbabilă, că vorbin doar depre inocente „jocuri de război".