Raport 2015 Organizaţia Internaţională a Muncii. Perspective sumbre pentru 2015 pe piaţa globală a muncii

Imigranţi în Marea Britanie într-un birou pentru locuri de muncă

Spectrul unei noi mari crize globale revine. Citiţi cu atenţie acest raport 2015 al Organizaţiei Internaţionale a Muncii dat publicităţii ieri şi veţi înţelege că această afirmaţie acoperă un adevăr dureros dar şi un avertisment de care decidenţii politici ar trebui să ţină seama.

Vom prezenta, în continuare, principalele observaţii ale raportului (îl puteţi accesa integral aici in varianta PDF), căci sunt atât de precise, aşa de grave şi bine argumentate, încât comentariile sunt absolut inutile.       

„De la începutul crizei globale în 2008 s-au pierdut peste 61 de milioane de locuri de muncă, iar previziunile noastre arată că şomajul va continua să se agraveze până la finele acestui deceniu. Aceasta înseamnă că actuala criză a pieţelor muncii este departe a fi terminată şi că nu avem niciun motiv să fim mulţumiţi...Tendinţele pe care le observăm sunt neliniştitoare, dar putem ameliora situaţia economică de ansamblu dacă atacăm frontal problemele de profunzime, mai ales lipsa cronică a cererii globale şi stagnarea din zona Euro, perspectivele nesigure ale investiţiilor în zona producţiei, mai ales în zona micilor întreprinderi precum şi creşterea inegalităţilor ”                                                                               Guy Ryder, Director General, Organizaţia Internaţională a Muncii

1. Deficitul de locuri de muncă generat de criză continuă să se agraveze.                                    

Acest raport arată că perspectivele mondiale de pe piaţa muncii se vor deteriora constant în următorii cinci ani. În 2014, la nivel mondial, existau peste 201 milioane de şomeri, adică cu 31 de milioane mai mult decât înainte de declanşarea crizei mondiale. În 2015, această cifră se va mări cu încă 3 milioane de oameni, plus încă 8 în următorii patru ani.                                                                                                 

Deficitul actual de locuri de muncă, la nivel global este de 61 milioane. Dacă adăugăm la asta numărul celor care vor ajunge pe piaţa muncii în următorii cinci ani, va trebui ca până în 2019 să fie create 280 de milioane de locuri de muncă pentru a rezolva aceste deficit .                

Tinerii, mai ales femeile, continuă să fie categoria socială care este afectată într-un mod disproporţionat de creşterea şomajului. Peste 74 milioane de tineri (cu vârste între 15 şi 24 de ani) erau în 2014 în căutare de locuri de muncă.                         

2. Situaţia pieţelor muncii se ameliorează în anumite economii avansate dar rămâne preocupantă în majoritatea ţărilor europene şi se deterioreză în econmiile emergente sau pe cale de dezvoltare.    

(...) Restabilirea pieţei muncii începe să se facă simţită în economiile avansate luate ca grup distinct, dar cu diferenţe importante între o ţară şi alta. Şomajul înregistrează o scădere în Japonia, SUA şi în anumite ţări europene. Dar şomajul scade greu în ţările din sudul Europei unde, e adevărat, ajunsese la nivele extrem de ridicate. În schimb, după o perioadă bună în care rezultatele au fost superioare mediei mondiale, un număr de regiuni şi ţări în dezvoltare cu venit mediu văd cum situaţia li se deteriorează.. este cazul Americii Latine şi Caraibelor, Chinei, Federaţiei Ruse şi anumitor ţări arabe...ca şi în Africa subsahariană. În cea mai mare parte dintre aceste ţări, este inevitabil ca şomajul şi munca la negru vor rămâne la un nivel înalt în următorii cinci ani. Scăderea sensibilă a cursului petrolului care a continuat la acest început de 2015, dacă va dura, va produce o oarecare ameliorare a perspectivelor pieţei muncii din ţările importatoare.                                                                                                                                                                   

3. Creşte numărul „lucrătorilor în poziţii vulnerabile pe piaţa muncii”.                         

..fenomen sensibil mai ales în ţările emergente şi cele în curs de dezvoltare. Procentajul ”poziţiilor vulnerabile” va rămâne neschimbat în următorii doi ani, aproximativ 45% din numărul total al locurilor de muncă şi în net contrast cu declinul observat în anii de dinainte de criză. Numărul acestor lucrători în poziţii vulnerabile a crescut cu 27 milioane din 2012 încoace şi ajunge acum la 1,44 miliarde de persoane în întreaga lume....se estimează că 1 lucrător din 14 va trebui încă, la finele acestui deceniu, să lucreze în condiţii de sărăcie extremă.                                                                                     

4. S-au mărit inegalităţile între venituri, încetinind reluarea dezvoltării economice şi a refacerii pieţelor muncii.                            

În cazul ţărilor de care dispunem de date, 10% dintre oamenii cei mai bogaţi primesc în medie 30-40% din ansamblul veniturilor. În schimb, 10% dintre cei mai săraci beneficiază doar de 2% din totalul veniturilor. (...) Creşterea inegalităţilor a făcut să scadă încrederea în guverne. Nivel de încredere care a scăzut rapid în ţările din Orientulk Mijlociu şi nordul Africii, dar şi în economiile avansate, în Asia de sud-est şi în America Latină.                                                                                              

„Dacă nivelul mic al salariilor obligă oamenii să consume mai puţin decât înainte şi nivelul investiţiilor rămâne unul modest, asta are evident urmări asupra nivelului creşterii economice. În anumite economii avansate, inegalităţile între venituri se apropie de acum de nivelele observate în economiile emergente. Dimpotrivă, în cazul acestora din urmă, au fost înregistrate progrese, reducându-se considerabil nivelul inegalităţilor”                                       Guy Ryder, Director General OIM                                                                                                                             

Scăderi de asemenea amploare, mai ales dacă sunt însoţite de o stagnare sau declin al veniturilor, pot provoca tulburări sociale. Raportul indică faptul că tulburările sociale s-au intensificat treptat, pe măsura persistenţei şomajului. Au avut tendinţa de a scădea înainte de criza mondială, din acel moment s-au reluat...                                                                                                                    

5. Poate fi „dopată” piaţa muncii cât şi perspectivele sociale             

Cu certitudine, acest tablou tumultos poate fi modificat cu condiţia încercării de rzolvare a principalelor disfuncţionalităţi care-i constituie cauzele....Este important ca cererea globală să fie susţinută precum şi investiţiile în întreprinderi prin intermediul politicilor pe piaţa munciim, a veniturilor şi politicilor sociale concepute într-un mod judicios. Sistemul de credit trebuie să fie reorientat înspre finanţarea economiei reale, mai ales a micilor întreprinderi. Trebuie să se reacţioneze în mod ferm la slăbocoinea zonei Euro. Creşterea inegalităţilor va putea fi stopată prin elaborarea unor politici eficiente fiscale şi pentru piaţa muncii.                                                                          

Poate exista un interes în rezolvarea vulnerabilităţilor sociale persistente asociate unei reluări fragile a creşterii pe piaţa muncii, mai ales în ce priveşte şomajul ridicat la tineri, şomajul de lungă durată şi ieşirea de pe piaţa muncii, mai ales în cazul femeilor. Aceasta înseamnă că trebuie demarate reforme globale ale pieţei muncii  astfel încât să fie susţinută participarea la piaţa muncii şi reactualizarea pregătirii profesionale.                            

Implicaţiile politice ale acestui raport sunt mai mult decât evidente. Esenţial mi se pare ceea ce nu putea fi spus ca atare, anume semnalul de alarmă enorm pe care problemele descrise şi perspectivele pentru următorii ani îl reprezintă, sau ar trebui să-l reprezinte pentru decidenţii politici. Tensiunile pe care le prevede acest raport ca dominând spaţiul mondial în următorii cinci ani, pot provoca creşteri exponenţiale ale focarelor de conflicte deja amorsate. Citiţi acest Raport OIM pentru că, în felul său tehnic şi documentat, arată ce poate fi lumea în cătare, la propriu, de supravieţuire pentru orizontul lui 2020...