Internaţionala terorii loveşte din nou: masacrul din Burkina Faso

Imagini de la atacul din Ouagadougou (Burkina Faso)

La doar două luni după un atac similar în Mali, la Ouagadougou (capitala statului Burkina Faso), vineri seară (ora 19.45) s-a înregistrat un sângeros atac terorist de sorginte islamistă împotriva hotelului Splendid (cu 147 de camere), frecventat în majoritate de turişti străini şi unde locuiesc şi foarte mulţi dintre rezidenţii occidentali, în majoritate personal al agenţiilor ONU. Dar şi împotriva unui restaurant aflat în imediata proximitate.

La ora la care scriu acest material, s-a încheiat atacul armatei burkineze (asistată de unităţi ale forţelor speciale franceze), fiind eliberate 126 de persoane, cel puţin alte 20 fiind decedate şi 33 rănite, fiind ucişi trei jihadişti. Pe fluxul de ştiri se anunţă că o parte dintre atacatori au reuşit să fugă şi se află în acest moment într-un hotel alăturat, luând ostatici şi continuând lupta.

Atacul a fost imediat revendicat de grupul jihadist Al-Qaeda în Maghrebul Islamic (Aqmi) care a postat un mesaj atribuind paternitatea acţiunii uneia dintre organizaţiile sale afiliate, grupul islamist Al-Mourabitoune condus de Mokhtar Belmokhtar a cărui zonă de influenţă se întinde pe o zonă vastă, din Algeria până în Niger, trecând prin Mali şi Mauritania. 

Revendicarea atacului postată de Al-Quaeda în Maghrebul Islamic

Al-Mourabitoune («Almoraviţii», în limba arabă) este o grupare apărută în august 2013 ca urmare a fuziunii între «Mişcarea pentru unicitatea Jihadului în Africa de vest» (Mujao)  specializată îndeosebi în asasinate şi răpiri şi care opera în zona Gao (nordul statului Mali) în perioada ofensivei jihadiste din 2012 şi «Semnatarii prin sânge», grup condus de Belmokhtar. Noua organizaţie anunţă oficial, în iulie 2014, că devine oficial «Al-Qaeda în Africa de vest»

Organizaţia-umbrelă, Aqmi, este foarte cunoscută şi temută în Africa, printre ultimele sale «fapte de arme» fiind răpirea în 2010 a zece salariaţi ai companiei Areva sau asasinarea a doi ziarişti de la RFI în 2013. Este a doua oară când Aqmi acţionează împreună cu cu Al-Mourabitoune pe un tip de planificare asemănătoare a atacurilor, debutul fiind atacul de la Bamako (Mali) împotriva hotelului Radisson Blu (20 de morţi, dintre care 14 străini).  În consecinţă, este posibil să vedem în aceste atacuri succesive o revenire în forţă a uneia dintre organizaţiile majore din structura tradiţională a Al-Qaeda şi o încercare de «recuperare» a terenului pierdut în Africa în favoarea Statului Islamic aflat în plină expansiune? Sau, dimpotrivă, încep să se vadă rezultatele unui «acord de principiu» încheiat între conducerile Al-Qaeda şi Statului Islamic pentru a-şi delimita teritoriile de influenţă şi a fi astfel mai eficiente în structurarea atacurilor, concentrându-şi fiecare un număr mai mare de forţe pe teritoriile unde au cele mai multe grupuri afiliate?

S-a vorbit mult în ultima perioadă despre această a doua variantă, considerată logică din punct de vedere militar şi generatoare de posibile noi scenarii de implantare în ţările africane. Drept urmare, vă invit să consultaţi această hartă a «puterii organizaţiilor fundamentalist islamice» la începutul anului 2016, care se suprapune peste cea a Califatului, cu puncte majore de rezistenţă organizate în reţea la distanţe posibil de acoperit de convoaie de aprovizionare terestre sau maritime, dar şi tot atâtea puncte de repliere strategică în caz de nevoie sau spaţii de concentrare pentru forţele care urmează să organizeze atacuri în zonele învecinate: 

Această variantă, deşi credibilă şi posibil de susţinut de logica militară, a fost de nenumărate ori respinsă datorită existenţei unor fricţiuni foarte serioase între Al-Qaeda şi Statul Islamic. Aparenţe create artificial, replică alţii, aducând ca argument că ceea ce a fost dat ca marea probă a duşmăniei dintre cele două mari organizaţii fundamentalist islamice, adică un decret de condamnare a lui Belmokhtar de către ramura libiană a Statului islamic ar avea tot atâta valoare precum foarte serioasele şi repetatele comunicate privind moartea acestuia, ultima oară dat ca sigur ucis de americani într-un atac cu dronă în sudul Libiei. După mai puţin de o lună, Belmokhtar apărea prezentându-se ca Emir al organizaţiei Al-Mourabitune pentru ca, mai apoi, pe 4 decembrie, Abdelmalek Droukdel să anunţe la rândul său că organizaţia lui Belmockhtar face parte oficial din AQMI. 

De ce oare această poveste atât de complicată este direct relevantă pentru Europa? 

Răspunsul îl dă întinderea zonei de operaţiuni asupra căreia AQMI exercită un control aproape total: Algeria, Mali, Mauritania, Tunisia, Libia, Niger, Burkina Faso, adică exact teritoriile de unde provine cea mai mare parte a migraţiei tradiţionale (şi în continuare extrem de intense) care se îndreaptă către continentul nostru. Iar fondurile organizaţiei, chiar dacă provin în cea mai mare parte din răpiri şi asasinate, sunt realizate şi de pe urma traficului de persoane şi a taxelor pentru înscrierea în grupurile care urmează să treacă Mediterana, dar şi pentru perioada de şedere în taberele intermediare unde sunt «colectate» fluxurile secundare de migranţi aflate în aşteptarea constituirii grupurilor finale. În acelaşi timp, relevantă şi foarte importantă este structura alianţelor AQMI cu alte organizaţii islamiste (care, întâmplător sau nu, colaborează excelent acum şi cu Statul Islamic): Emiratul islamic din Afganistan, Emiratul islamic din Caucaz, Mai mult, pe 14 septembrie 2014, AQMI publică un comunicat comun cu Al-Qaeda din Peninsula Arabică în care cele două grupări cheamă Statului Islamic, Frontul al-Nusra şi pe toţi rebelii sirieni să renunţe la diferenţele care-i despart şi să lupte în comun pentru răsturnarea guvernelor existente în zonă şi pentru a fi gata să anticipeze o a doua coaliţie internaţională în Irak....

Priviţi din nou harta care reprezintă proliferarea organizaţiilor fundamentalist islamice şi ramificaţiile lor naţionale pe un teritoriu care depăşeşte cu mult întiderea Europei, constituirea lor în reţea, şi veţi realiza extrem de uşor că toate semnalele de alarmă pe care le auziţi în ultimele luni nu sunt deloc exagerate. Este o reţea a terorii, activă, organizată, în continuu alimentată logistic, dispunând de luptători bine antrenaţi şi care îşi schimbă mereu locaţiile, cu baze în zone practic inaccesibile, gata să continue lupta lor pentru istalarea oficială a Califatului, ţinând practic ostatice populaţiile din jumătate din Africa şi o parte importantă din Orientul Mijlociu şi ameninţând direct Europa.  Şi, în timp ce decidenţii europeni se ciorovăiesc în continuare la summituri şi conferinţe, în acest moment, zilnic, doar prin Grecia, intră între 3.000-4.000 de noi migranţi (declaraţie oficială, ieri, la Parlamentul European, a comisarului european Avramopoulos)...