Să vedem. Iar ceea ce veţi citi nu este decât o mică parte a unei documentări extrem de solide, având ca sursă o observare făcută de ani de zile de către servicii profesioniste asupra unei legături formate între mişcările de tipul „frăţiilor albe“ şi un centru de influenţă, de putere şi de comandă care-şi are originea în Rusia, alimentat de ideologii naţionalismului care folosesc Biserica drept armă de luptă şi propagandă.

Să începem cu ceea ce au publicat recent cei de la Bussiness Insider, despre cele mai importante luări de poziţie ale liderilor reprezentativi din mişcările componente ale „supremaţiei albe“, fascinaţi de ce au descoperit la reuniunea din 2015 de la Sankt Petersburg a naţionaliştilor extremişti din Europa şi întreaga lume:

Este dificil de supraestimat gradul în care extrema-dreaptă şi-a găsit un aliat natural în mişcările similare din Rusia care prezintă SUA drept o putere globalistă şi imperialistă care acţionează în numele elitelor liberale.“ Matthew Heimbach, cel care se prezintă ca adept al supremaţiei albe“ l-a elogiat pe Putin drept «axa naţionaliştilor» din întreaga lume. «Cred că, în acest moment, Rusia este liderul lumii libere. Putin sprijină naţionaliştii din întreaga lume şi clădeşte o alianţă mondială a anti-globaliştilor, promovând valorile tradiţionale şi auto-determinarea. Rusia este cel mai puternic aliat al nostru. Imaginaţi-vă ce ar fi partidul nostru dacă Rusia chiar se interesează de noi» - spunea el într-un interviu“.

Foto: Matthew Heimbach, august 2015

Iată şi ce spun cei de la Quartz (22 decembrie 2016) într-un articol intitulat „How Rusiia surpassed Germany to become the racist ideal for Trump-loving white supremacists“, notând o mişcare reală produsă la nivelul ideologiei „supremaţiei albe“ care, împreună cu colegii neo-nazişti, are mai mult succes acum, asociată mai puţin vechea tradiţie provenită din succesiunea lui Hitler-Mussolini, ci cu principiile „bisericii militane“ legate de apelul la renaştere naţională, în linia tezelor lui Alexander Dughin, noul şi marele lor prieten.

Dar legăturile între Moscova şi mişcarea «supremaţiei albe» din SUA sunt cu mult mai adânci decât o retorică a aprobării. Spre exemplu, cel care a spus că este «admiratorul» lui Putin şi care a chemat la distrugerea NATO, cel care a contribuit la organizarea unei conferinţe în Ungaria (2014) a fost Dughin. Ca filozof politic, Dughin este atât un confident de încredere al Kremlinului cât şi propagatorul ideii Eurasiei moderne care ar urma să situeze Rusia ca centru al anti-liberalismului global... Matt Heibach, liderul mişcării «Traditional Worker Party» care a condus demonstraţii în timpul cărora erau fluturate alături de steaguri confederate şi cel al Rusiei imperiale, este un admirator declarat al lui Putin...

...iar David Duke (fost conducător al KuKluxKlanului) vede Rusia ca «oportunitatea de acum pentru a sprijini protejarea longevităţii rasei albe»... Există legături între Moscova şi cei care doresc realizarea unor mişcări de secesiune prin metode tradiţionale. Cu câteva luni în urmă, Kremlinul a contribuit la finanţarea unei conferinţe a secesioniştilor desfăşurată la Moscova, reunind participanţi din Irlanda, Italia şi Spania, Puerto Rico, Texas şi California, alături de Louis Marinelli, şeful unui grup secesionist din California. Marinelli nu numai că trăieşte la Moscova, dar a deschis în capitala Rusiei şi o «Ambasadă a Republicii Independente California»“.

La rândul său, Richard Spencer, unul dintre cele mai importante personaje din zona mişcărilor „supremaţiei albe“ din SUA anunţa foarte clar că „Rusia este singura putere albă din lume“.

Iar lista exemplelor de acest fel este foarte lungă. Este însă şi convingătoare pentru stabilirea unei conexiuni reale între „supremaţia albă“ din SUA şi filozofia de tip Novaia Rusia pentru care Dughin caută adepţi peste tot în Europa şi în lume (adevărat, şi în România, dar cu un succes absolut îndoielnic)? Da, cu siguranţă, argumenta Casey Michael pentru The Diplomat:

Pe măsură ce Putin a extins legislaţia anti-homosexuali şi anti-avort şi începe o serie de mişcări în vederea legalizării supremaţiei Bisericii Ortodoxe Ruse în spaţiul rusesc, milioane de membri ai mişcărilor de extremă-dreaptă conservatoare din SUA îl omagiază pe Putin. ...Pentru Bryan Fisher, unul dintre cei mai cunoscuţi fudamentalişti creştini din SUA, Putin este «Leul Creştinătăţii», Pat Buchannan a sugerat că însuşi Dumnezeu ar putea fi de partea lui Putin, iar Franklin Graham, fiul lui Billy Graham, cel mai cunoscut tele-evanghelist din SUA, a vizitat recent Rusia pentru a-l lăuda pe Putin care «rămâne ferm în ceea ce priveşte creşterea presiunilor provenind din agenda homosexualilor»“.

Pentru a ilustra discursul de propagandă, referinţa la Bryan Fisher este relevantă deoarece omul este reprezentatul unei organizaţii extrem de influente, „American Family Association“ şi care, în octombrie 2013, în programul de radio al cărui prezentator este, întreba retoric, într-o critică evidentă la adresa lui Obama: „Care preşedinte este Leul Creştinătăţii, apărătorul valorilor creştine, preşedintele care-şi cheamă naţiunea să-şi regăsească identitate ca naţie fondată pe baza valorilor creştine? Acestea, doamnelor şi domnilor, au fost citate exacte din Vladimir Putin...“.

Poate, citind toate acestea, veţi regăsi mesaje similare şi în războiul de propagandă care se poartă acum împotriva Occidentului, şi a României ca stat membre NATO şi UE. Din păcate, cel puţin la noi, analiza informaţiilor şi descifrarea acţiunilor specifice războiului informaţional, însoţit acum de difuzare unei autentice propagande de război, mai are foarte mult de lucru. Între timp, exact acest tip de informaţie se intensifică, mai ales pe reţelele de socializare, populate acum, din ce în ce mai mult, de mesajele anonime de tip „hate speech“ sau de cele ale nostalgicilor Legiunii şi Gărzii de Fier cu a sa ideologie inspiratoare pentru unul dintre liderii „supremaţiei albe“ din SUA. Totul, din ce în ce mai mult, folosind un discurs de tip mesianic şi militant, direcţionat foarte precis nu numai pe domeniul spiritual, ci, prioritar, pe dimensiunea politică a luptei împotriva valorilor occidentale şi structurilor identitare ale sale, împotriva UE şi NATO ca simboluri ale răului şi decadenţei.

Pe fond, despre asta este vorba. Va avea oare succes acest tip de infiltrare şi acţiune destructivă? Uitaţi-vă la criza de încredere socială de acum din SUA şi poate aveţi un răspuns.