VIDEO Cum arată opoziţia siriană

Armata Siriană Liberă, sărbătorind cucerirea oraşului Khanasir FOTO Reuters

Opoziţia siriană este, practic, un termen-umbrelă care concentrează, la mai bine de doi ani de la izbucnirea conflictului civil, grupuri politice, dizidenţi exilaţi, grupări afiliate al-Qaeda şi activişti. Facţiunile opoziţiei n-au reuşit încă să cadă de acord cum să îl înlăture pe Bashar al-Assad, aşa că o intervenţie internaţională e binevenită, însă liderii mondiali pun la îndoială dacă opoziţia divizată e o variantă mai bună decât Assad.

Coaliţia Naţională pentru Forţele Siriene Revoluţionare şi ale Opoziţiei

În noiembrie 2012, în cadrul unei întâlniri la Doha (Qatar), facţiunile opoziţiei siriene au căzut de acord să formeze un consiliu de conducere nou, care să includă toate grupările. La momentul respectiv, se voia ca această coaliţie să devină singurul reprezentant legal al ţării, să fie cea care ia decizii privind ajutoarele militare şi financiare, care administrează zonele controlate de forţele rebele şi care pune la punct un plan de tranziţie post-Assad.

În urma întâlnirii de la Doha, coaliţia spunea pe pagina sa de Facebook că lucrează „pentru ajutorarea forţelor revoluţionare care se chinuie să-l dea jos pe Assad şi pentru tranziţia Siriei către un stat democratic şi pluralist”.

Printre altele, coaliţia îşi propune să vegheze asupra unităţii poporului sirian şi a ţării, să menţină suveranitatea şi independenţa statului şi să nu negocieze cu regimul condus de preşedintele Bashar al-Assad.

De fapt, coaliţia formată la Doha a fost constituită la presiunile internaţionale, care voiau un partener de dialog, altul decât Coaliţia Naţională Siriană, care era privită drept o formaţiune ineficientă, măcinată de lupte interioare.

Opoziţia siriană, un grup eterogen

Coaliţia Naţională Siriană

Este, practic, formaţiunea care precedă Coaliţia Naţională pentru Forţele Siriene Revoluţionare şi ale Opoziţiei. A fost fondată în octombrie 2011, cu scopul de a oferi o alternativă credibilă la guvernul sirian. Preşedintele ei e George Sabra, un veteran creştin de stânga. El l-a înlocuit în noiembrie 2012 pe kurdul Abdelbaset Sayda, imediat după ce s-a format Coaliţia Naţională pentru Forţele Siriene Revoluţionare şi ale Opoziţiei.

SNC este o grupare care respinge intervenţia armată internaţională şi îşi propune să răstoarne regimul Assad folosind metode legale. Printre principiile SNC se numără, bineînţeles, formarea unui guvern interimar care să facă tranziţia către o Sirie democratică. Şi SNC vrea ca noua Sirie să fie „democratică, pluralistă”, o republică parlamentară unde poporul să guverneze, să existe separarea puterilor în stat, să fie un stat de drept care apără şi protejează drepturile minorităţilor.

SNC este dominată de comunitatea sunnită din Siria şi vrea un avantaj peste creştini şi peste alawiţii lui Assad, ambele grupuri reprezentând câte 10% din populaţia ţării. SNC este contestată de Comitetul Naţional de Coordonare (NCC), un bloc al opoziţiei care încă funcţionează şi care e condus de dizidenţi, mulţi dintre ei sunt circumspecţi când vine vorba de islamiştii din SNC.

Comitetul Naţional de Coordonare

A fost format în 2011 şi este alcătuit din 13 partide de stânga, trei formaţiuni politice kurd, activişti tineri şi politicieni independenţi.

NCC este foarte diferită de celelalte coaliţii. În primul rând, NCC ar vrea să dialogheze cu guvernul sirian, cerându-i să retragă trupele militare din stradă, să elibereze toţi deţinuţii politici şi să pună capăt atacurilor asupra protestelor paşnice. De asemenea, ei resping orice fel de intervenţie străină şi preferă ca Siriei să i se aplice sancţiuni economice şi alte măsuri diplomatice, pentru a face presiuni asupra preşedintelui Assad.

Grupuri militare

Armata Siriană Liberă a fost fondată în august 2011 de dezertorii din armata lui Assad, refugiaţi în Turcia. Grupul vrea ca „oamenii să aibă libertate şi demnitate, să răstoarne regimul, să protejeze revoluţia şi resursele ţării”. În timp ce FSA susţine că are 40.000 de oameni sub comanda sa, analiştii vorbesc de doar 10.000.

Mulţi dintre ei au antrenament militar de bază şi sunt slab înarmaţi. FSA a recunoscut că nu poate să confrunte armata siriană, formată din aproximativ 200.000 de soldaţi.

Frontul al-Nusra (Jabhat al-Nusra) sau frontul de apărare pentru populaţia Siriei Mari este cel mai puternic grup jihadist din ţară. Numără în jur de 6.000 de militanţi şi este responsabil pentru multe atacuri importante din principalele oraşe siriene.

Frontul a fost format cu ajutorul al-Qaeda din Irak şi beneficiază de resursele financiare ale grupării teroriste. Frontul al-Nusra este considerat organizaţie teroristă atât de SUA, cât şi de UE.

Frontul Islamic Sirian este un grup-umbrelă care concentrează 12 grupări salafiste importante, care luptă în Siria. Numărul combatanţilor se ridică la 25.000. La fel ca Frontul al-Nusra, aceste grupări vor să transforme Siria într-un emirat islamic.