Afganistan: coşmarul înfrângerii

Au trecut 11 ani de când forţele internaţionale sunt prezente în Afganistan, 130.000 de soldaţi mobilizaţi, chetuieli care se situază în zona zecilor de miliarde de dolari, desfăşurare de armamente şi echipamente de ultimă generaţie, unele chiar experimentale

Rezulatul, însă, începe să contureze, acum când ne mai despart mai puţin de doi ani de momentul anunţatei retrageri, imaginea unui coşmar. Al treilea, după eşecurile sânmgeroase înregistrate de ofensivele militare britanice şi sovietice.

Preşedintele afgan Hamid Karzai, eroul mediatic al presei occidentale, personajul prezentat drept cel mai bun, sigur şi eficace aliat al NATO, doar în două săptămâni, a luat nişte decizii care arată că ceea ce va fi situaţia post-Afganistan ameninţă să nu semene deloc, dar chiar deloc, cu ceea ce-şi imaginau analiştii şi planificatorii NATO la începutul operaţiunilor militare. Prima decizie este de a cere retragerea trupelor speciale americane din provincia Wardak, acuzându-le în mod direct de a fi creat "grupuri armate ilegale" care s-ar fi făcut vinovate de torturi şi crime: "Forţele speciale americane şi grupările armate ilegale pe care le-au organizat generează insecuritate, instabilitate şi hărţuiesc locuitorii din zonă" a declarat Aimal Faizi, purtătorul de cuvând al lui Karzai.  Le-a dat şi un termen clar pentru retragere, următoarele două săptămâni.

Asta în contextul unei alte mişcări surpriză: sâmbăta trecută, tot Karzai a interzis forţelor de securitate afgane să ceară sprijin aerian din partea forţelor NATO după ce o misiune de bombardament executată de avioane americane a ucis 10 civili.

"Am dat un decret. Începând de mâine, nici un fel de forţă militară afgană nu are dreptul de a cere susţinere aeriană din partea forţelor străine, oricare ar fi condiţiile...Atunci când forţele noastre militare solicită suţinere aeriană din partea străinilor, în bombardamente sunt ucişi copii", a afirmat preşedintele afgan.

"Grupările militare ilegale" sunt într-adevăr susţinute de forţele speciale americane după acelaşi scenariu folosit şi împotriva sovieticilor şi în care se merge pe principiul că cele mai fioroase trupe ofensive sunt localnicii antrenaţi şi motivaţi să lupte împotriva localnicilor. Pe timpul invaziei sovietice, talibanii au fost cei care au primit armament şi au fost antrenaţi în tehnica luptei de gherilă. Acum, împotriva talibanilor, au fost mobilizate forţe aparţinând unor triburi din zonele montane, aflate în conflict istoric secular cu paştunii şi puşi în prima linie. Evident, cu consecinţele pe care vi le imaginaţi, dar asta este rezultatul lipsei de activitate a trupelor speciale sau poliţiei afgane, penetrată la toate nivelurile de talibani şi acţionând adesea chiar împotriva trupelor aliate.

Problema bombardamentelor americane şi aşa-numitelor "victime colaterale" nu este nici ea nouă, s-a pus şi în Vietnam (dacă cineva îşi mai aminteşte de acest episod al istoriei militare a SUA) dar, din nou, cauzele sunt extrem de complexe. Este vorba despre faptul că, aşa cum s-a petrecut şi în Vietnam, cele două entităţi angajate în conflict nu aparţin aceleiaşi lumi: unei operaţiuni militare clasice i se opune cea mai clasică operaţiune de gherilă, cu luptători şi baze de aprovizionare răspândite şi implantate în comunităţile civile.

Disperarea trupelor aliate începe în momentul în care, aflate într-o misiune de patrulare cu elicoptere, văd la sol ceva care seamănă sau este o ameninţare şi au doar fracţiuni de secundă să decidă. Se cere o estimare a unităţilor de informaţii şi, din prudenţă, se cere sprijin suplimentar. Cu atât mai grea este situaţia unor trupe terestre prinse în ambuscadă, mai ales patrule în vehicule blindate uşoare. În atacuri de acest gen sunt implicate maximum patru sau cinci persoane, este nevoie doar de două-trei lansatoare de grenade pentru a ataca o patrulă terestră sau de elicoptere...iar atacatorii se aşează adesea deliberat în mijlocul unui sătuc sau la marginea unei aşezări urbane. Luptătorii kamikaze ştiu că sacrificiul lor va genera un câştig major pentru trupele talibane. Raţionament care se dovedeşte exact.

Scenariul afgan ameninţă să se degradeze. Iar primul care simte asta şi acţionează în consecinţă, sperând să-şi salveze pielea, este aliatul Karzai. Descoperind flancurile şi anunţând vremuri foarte tulburi.