Vinerea neagră

Pe marile pieţe financiare ale lumii a început degringolada. Începând cam de la 2 dimineaţa, au început să se simtă efectul de tsunami al veştilor care soseau de la Londra, confirmând ceea ce este acum, la ora când scriu acest articol, 6.30 la Bruxelles, un avans confirmat de 800.000 de voturi pentru BREXIT.

În urmă cu o oră, EURO se devaloriza faţă de dolar (acum, 1,1014 faţă de valoarea înregistrată ieri seară la închiderea burselor, adică 1,1373). Marile burse amorsează o mişcare rapidă de recul, primele semnale venind de la Tokyo (scădere cu 6%, iar acţiunile unei mari companii precum Toyota au pierdut 9% din valoare, context în care ministrul de finanţe a solicitat o reuniune de urgenţă a cabinetului) sau cea de la Hong Kong, în scădere cu aproape 5%. Iar pierderile se simt şi în cazul unor giganţi bancari precum HSBC sau Standard Chartered: -11 şi, respectiv, -12%...

Lira sterlină este evident foarte slăbită, fiind tranzacţionată acum la o valoare de 1,3305, adică o scădere istorică de 10, 241% (cea mai mare în ultimii 30 de ani), iar tendinţa este ca problemele majore să continue odată cu începerea retragerii estimate de fonduri de către cei peste 3 milioane de cetăţeni europeni care, în acest moment, se văd puşi în faţa perspectivei de a fi supuşi unor noi legislaţii, în viitoarea lor calitate de cetăţeni din ţări terţe.

Ce se va întâmpla în cazul în care victoria pentru tabăra BREXIT se confirmă definitiv?

Autorităţile britanice urmează să transmită la Bruxelles decizia lor de ieşire din UE, moment în care încep negocierile pentru finalizarea Acordului de Retragere, Tratatele menţionând o perioadă de 2 ani pentru ajustarea unei formule de coexistenţă între Marea Britanie şi UE, odată cu adaptarea urgentă a legislaţiei britanice la noua realitate. În urmă cu câteva zile, am prezentat pe larg scenariile post-Brexit, dacă vă interesează să ştiţi care sunt variantele posibile ale unui acord, găsiţi acolo toate amănuntele.

Interesant este însă să continuăm scenariile respective cu efectele pe care le vor avea cu siguranţă asupra pieţei muncii şi, în cazul nostru, direct asupra românilor care lucrează în UK, dar şi a relaţiilor economice ale acestei ţări cu România. Analiştii băncii ERSTE scriau:

„Cel mai pesimist scenariu în cazul unei ieşiri a Marii Britanii din UE (Brexit) ar fi impunerea de restricţii care ar putea forţa aproximativ 170.000 de români cu numere de asigurare naţională să se întoarcă în România sau să se mute în alte ţări UE. Asta ar putea conduce la o perturbare majoră a fluxului de bani, întrucât expaţii români trimit acasă peste 500 de milioane de euro pe an (0,3% din PIB), potrivit estimărilor noastre. Dacă Brexitul creează dificultăţi economiei britanice, aşa cum se aşteaptă unii, ar putea lovi în exporturile României, în special de «maşini şi echipamente de transport» (46% din exporturile totale către Marea Britanie). Marea Britanie este a cincea cea mai importantă destinaţie pentru exporturile României, cu o pondere uşor peste 4% din livrările la extern (sau 2,3 miliarde de euro)“

Să nu uităm că toate aceste perspective negre trebuie să fie puse în legătură cu faptul că marele câştigător în caz de BREXIT este UKIP plus conservatorii, dar şi Nigel Farage, politicianul britanic care şi-a construit întreaga campanie electorală de acum câţiva ani prin demonizarea străinilor care vin să cerşească locuri de muncă şi avantaje sociale în UK, calul de bătaie fiind, amintiţi-vă, nefericiţii de români...

Să mai adăugăm şi alte consecinţe foarte serioase, adică cele directe legate de modul în care, în viitorul foarte apropiat, se vor mai putea obţine vize de muncă în Marea Britanie, asta în condiţiile în care această ţară va introduce controlul frontierelor, fiind necesară viză ca pentru orice cetăţean din ţară terţă, inclusiv pentru turişti şi studenţi. Iar România va avea statutul de „ţară terţă”.

Nimeni nu ştie ce se va întâmpla mai departe. Scenariile „disoluţiei” sunt acum la ordinea zilei, atât în cazul Marii Britanii cât şi al UE. Odată cu concretizarea marii spaime, aceea că referendumul de ieri ar putea să genereze un efect de domino care să fie speculat imediat de partidele naţionalist-extremiste din UE.

În cazul Marii Britanii, ieşirea din UE pune problema, în imediat, a deciziilor ce urmează să fie luate de Scoţia, masiv în favoarea rămânerii în UE şi care poate, în actualele condiţii, să declanşeze un nou referendum pentru independenţă tocmai pe baza promisiunii că noul statut i-ar permite lansarea de negocieri de adereare la UE. Efect de domino posibil căci, iată deja Sinn Fein (fosta aripă politică a IRA) a cerut deja în această dimineaţă organizarea unui referendum pentru realizarea unei Iralnde unificate.

Problemele complicate de-abia încep, de azi, la nivelul UE. Este anunţată, în urgenţă, depunerea unei iniţiative comune a motorului franco-german privind nu o revizuire a Tratatelor (ceea ce ar fi fost calea de urmat în cazul rămânerii în sistem a UK), ci de depunere a unui nou proiect de Tratat European. Posibil, dar asta va cere timp şi, mai ales, aprobarea de către Parlamentele naţionale, lucru greu imaginabil de făcut pe perioadă de vară. Vor fi demarate eventual negocieri pe baza unui text aflat acum la primele sale variante. Am avut ocazia să văd o schiţă, este interesantă, dar să vedem ce vor decide în acest sens (dacă vor decide ceva) şefii de stat şi guvern care se reunesc la începutul săptămânii viitoare la Bruxelles.

Mai pot exista şi alte consecinţe.

De exemplu, sunt din ce în ce mai numeroase vocile care cer demisia imediată a lui Jean-Claude Juncker ceea ce ar fi soliuţia pentru a nu se ajunge la stadiul următor, adică demiterea în bloc de către Parlamentul European, a întregii Comisii Europene. Este iarăşi evident că, din acest moment, se reface sistemul de vot în Consiliu, deci se vor constitui noi blocuri de alianţe pentru realizarea voturilor necesare pentru cazurile în care este necesară majoritatea calificată.

Dar cetăţenii europeni?

Cine se mai gândeşte acum la cel mai important şi profund efect, cel al creşterii exponenţiale a tuturor angoaselor, dilemelor sau nemulţumirilor legate de proiectul european? Cât mai este el valabil în noile condiţii şi, mai ales, cine stă şi râde pe margine cu o imensă satisfacţie? Ce va însemna reîntoarcerea la autarhie a marilor economii europene şi ce dezastru ar implica pentru economiile mici şi aşa nesigure pe viitorul lor? Răspunsurile încep deja să apară în aceste ore, este suficient să urmărim mişcările de panică pe burse. Visul european se poate risipi şi, din nefericire, nu există soluţie de rezervă.