Theresa May se retrage de la şefia Partidului Conservator. Cinci greşeli care au dus la prăbuşirea sa

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Theresa May isi anunta demisia FOTO EPA-EFE
Theresa May isi anunta demisia FOTO EPA-EFE

Theresa May demisionează oficial, vineri, din funcţia de şef al Partidului Conservator, pregătind terenul pentru înlocuirea sa ca prim-ministru în iulie.

Prim-ministrul va trimite o scrisoare preşedintelui Comitetului 1922, înainte să declanşeze startul oficial al campaniei pentru înlocuirea sa. 

Ea îi va lăsa succesorului său o moştenire amară a unui partid divizat, o popularitate mică a formaţiunii şi o criză politică iminentă, odată ce Marea Britanie se va apropia de eventualitatea ieşirii din UE, fără un acord, la sfârşitul lui octombrie. 

O serie de greşeli politice strategice au dus la eşecul lui May şi al politicilor sale.

Declanşarea alegerilor anticipate

Decizia Theresei May de a declanşa alegeri generale anticipate, în 2017, va rămâne în amintire drept o greşeală politică de proporţii istorice. Însă la acel moment nu părea,

Conservatorii stând foarte bine în sondaje, mare parte din presa britanică şi mulţi dintre colegii lui May lăudând mişcarea şi considerând că aceasta ar putea creşte majoritatea şubredă pe care premierul a moştenit-o de la David Cameron şi ar putea oferi spaţiul necesar pentru a trece Brexitul.

Însă strategia nu a funcţionat conform aşteptărilor. De fapt, după ce rezultatele au venit, pe 8 iunie 2017, conservatorii şi-au pierdut majoritatea şi autoritatea politică a lui May aproape s-a disipat complet. Nu avea să-şi mai revină.

Greşeala lui May nu a fost doar decizia de a organiza alegeri anticipate, ci şi felul cum şi-a condus campania electorală. Mare parte a campaniei Partidului Conservator s-a axat pe calităţile personale ale lui May, cu sloganul-cheie care îi îndemna pe votanţi să o susţină ca lider „puternic şi stabil“. Însă apariţiile sale din campanie nu s-au ridicat la nivelul mesajului.

Parlamentarii conservatori spun că prim-ministrul a greşit când şi-a concentrat campania pe calităţile sale de lider, din moment ce nu avea prea multe, referindu-se şi la refuzul său de a participa la dezbateri televizate cu alţi lideri de partid.

Declanşarea Articolului 50 fără un plan 

Probabil că cea mai mare dintre greşelile lui May a fost declanşarea procesului de doi ani al Articolului 50, fără o strategie clară de abordare, într-un context extrem de complex de negocieri, notează Business Insider.

Lipsa pregătirilor şi lipsa de experienţă a Marii Britanii în procesul de negociere a făcut ţara vulenrabilă, oferind un avantaj UE.  De asemenea, May a luat decizia de a declanşa numărătoarea inversă a ieşirii din UE fără să se pregătească serios pentru scenariul unui Brexit fără acord.

„Brexitul înseamnă Brexit“

Atunci când May a devenit prim-ministru, a fost imediat ţinta presiunilor de a-şi dezvălui viziunea referitoare la Brexit.
 

Unii parlamentari voiau ca premierul să urmărească îndeplinirea unui Brexit „uşor“, prin care Marea Britanie ar părăsi UE, dar ar rămâne apropiată de pieţele sale, ca ţări precum Norvegia sau Elveţia.

Însă, majoritatea parlamentarilor conservatori care au susţinut Brexitul i-au cerut să negocieze o ieşire „dură“, prin care Regatul Unit să se detaşeze definitiv de insituţiile şi pieţele Uniunii Europene.

După ce s-a consultat cu mica sa echipă de consilieri, May a decis să abordeze poziţia din urmă şi a declarat într-o conferinţă a Partidului Conservator că Marea Britanie va părăsi piaţa unică, uniunea vamală şi Curtea Europeană de Justiţie, insistând că „Brexitul înseamnă Brexit“.

Problema majoră a fost că promisiunile făcute de May la conferinţă erau incompatibile cu obiectivele sale de negociere pentru menţinerea unei relaţii comerciale fără probleme cu Uniunea Europeană şi menţinerea status quo-ului în Irlanda.

Eşecul de a-i convinge pe parlamentari să-i susţină acordul Brexit negociat cu UE

Acordul pentru Brexit pe care May l-a negociat, în cele din urmă, cu UE a fost respins de către parlamentari de trei ori.
 

Prima dată a fost cea mai mare înfrângere din istorie pentru un Guvern britanic, cu o majoritate de 230 de voturi din Camera Comunelor respingând acordul.

Într-o ultimă încercare de a reanima acordul său de retragere din UE, May a încercat, luna trecută, pentru a patra oară, să-i atragă de partea sa pe parlamentari, promiţându-le şansa de a vota pentru organizarea unui nou referendum, dacă susţineau acordul.

Planul s-a întors împotriva sa în mod spectaculos. Parlamentarii care erau împotriva Brexitului şi pe care propunerea trebuia să-i atragă de partea premierului nu au fost convinţi şi cei pro-Brexit au fost furioşi, lansând un puci pentru a scăpa de May.

Refuzul de a face compormisuri

Imediat după alegerile generale dezastruoase din 2017, prim-ministrul ar fi putut aborda o strategie foarte diferită, făcând apel la Partidul Laburist pentru a stabilit ce fel de Brexit ar avea o susţinere majoritară în Camera Comunelor. Însă nu a făcut acest lucru, preferând, în schimb, să urmărească  viziunea a Brexitului care era „un proiect al Partidului Conservator“, în loc să fie un scop politic comun tuturor partidelor. 

Cu o majoritate mică şi o rebeliune permanentă din partea propriilor săi colegi din partid, mereu a fost puţin probabil ca May să poată trece acordul pentru Brexit prin Cameră fără voturile laburiştilor. Însă a părut să nu recunoască acest lucru până când a fost prea târziu. 

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite