Cea mai frumoasă fotografie de Crăciun
0
20 decembrie 2015, Rue Neuve, Bruxelles. Cumpărături intense de sărbători în magazinele de pe cea mai populată arteră comercială din capitala Europei. Dar, în acelaşi timp, şi perioadă de alertă teroristă de gradul 3, care a presupus deja de mai multe săptămâni prezenţa unor patrule militare.
Un tânăr militar aflat în misiune se decide că ar fi momentul să ia şi el cadourile obişnuite pentru familie. Poza aceasta a fost realizată de o tânără mămică uşor surprinsă de situaţia pe care a calificat-o drept „uşor comică", într-o postare care a devenit imediat virală pe Internet. Consecinţa, logică în termenii disciplinei militare, a fost, conform unui comunicat al Ministerului belgian al Apărării, „eliberarea din funcţie" a soldatului în cauză.
Până la urmă, însă, valoarea imaginii este profund simbolică pentru că exprimă, mai bine decât orice alt comentariu sau analiză politică, amestecul ciudat al timpului de acum în emisfera occidentală.
Un amestec neobişnuit, surprinzător şi neliniştitor între două lumi care, la acest fine de an, s-au întâlnit, s-au ciocnit violent şi nu ştiu încă dacă şi cum vor putea supravieţui împreună.
Pe de o parte, lumea mic-burgheză cu tabieturi adânc înrădăcinate şi respectate cu stricteţe de decenii - cum ar fi Orăşelul de Crăciun de lângâ Grande Place, foarte aproape de locul unde începe Rue Neuve, mici tarabe din lemn cu jucării, sclipici şi multă mâncare tradiţională, plus vinul fiert care miroase de foarte departe a scorţişoară.
Pe de altă parte, în acest peisaj mic-feeric, blând, calm, unde se aud amestecate cântece de Crăciun în toate limbile europene, circulă, din 10 în 10 metri, patrule de poliţişti şi militari înarmaţi până în dinţi, cu priviri pe care le surprinzi, discrete dar alerte şi profesioniste, măsurând genţile, bagajele, ba chiar borsetele, comparând chipul trecătorilor cu imaginile ce le-au primit privind suspecţii de terorism aflaţi în urmările generală şi arestaţi acum în Belgia, chiar şi ieri, în ritm continuu, adeseori în locaţii în apropierea sau chiar în proximitatea zonelor centrale.
Nimeni nu vrea însă să se lase cuprins de panică, nu vrea să cedeze, toţi încearcă să aibă şi să arate curajul că viaţa nu le este înfrântă, că se pot purta şi trăi ca mai înainte. Aceasta este partea de mesaj pe care o transmite prima jumătate a fotografiei, cea în care soldatul şi-a adus aminte că are acasă o familie, că are datoria să ducă un cadou soţiei, iubitei sau părinţilor.
Dar, din nefericire, cealaltă jumătate a fotografiei este la fel de importantă ca mesaj, aducându-ne aminte că finalul acesta de an a obligat cumintea, paşnica şi atât de convins-în bunăstare-societate occidentală să admită faptul că, în mijlocul ei chiar, fuseseră sădite de mult seminţele negre ale violenţei. Ele au răsărit acum şi e greu de crezut că buruienile astfel răsărite vor putea foarte uşor să fie plivite în 2016.
Pentru cetăţenii europeni, explozia violenţei şi intoleranţei a fost total neaşteptată, făcând să tremure edificiul societăţii tradiţionale şi obligând la reacţii dure, la oficializarea unor sisteme noi de apărare şi retorsiune.
Nu este acesta cel mai liniştit şi paşnic Crăciun al lumii europene. Nici pe departe. Dar, vizibil, aduce cu el un mesaj indubitabil extrem de serios: civilizaţia noastră, cu valorile sale crescute în matricea spiritualităţii creştine, este parcă acum mai decisă ca oricând să-şi afirme deschis moştenirea sa iudeo-creştină pe care s-a fundamentat întreg spaţiul în care s-au format şi dezvoltat popoarele noastre.
Este aceasta o schimbare fundamentală care vine să modifice o paradigmă care s-a dovedit greşit construită tocmai prin extrema sa laxitate: speranţa construirii unei societăţi europene multi-culturale, idee nobilă în esenţă, dar articulată cu rea-voinţă de inamicii noştri, din multe spaţii geografice (nu numai din Orientul Apropiat) şi folosită uneori ca poartă de intrare pentru bătăliile şi intoleranţele altor zone ale lumii, pregătite acum să explodeze şi în Europa.
Europa va fi în continuare tolerantă, dar s-a convins că asta nu se poate face oricum, indiferent de context sau de ameninţările din jurul lumii noastre.
Toleranţa viitoare a Europei va trebui să fie una care să implice nu numai nespus de multe drepturi şi libertăţi, dar şi - aşa cum încep să se convingă acum politicienii şi legiuitorii europeni - una care să presupună şi obligaţii de integrare. Începând cu o cunoaştere a limbii şi istoriei ţării de azil până la obligaţia majoră asumată de integrare socială şi respectare a literei şi spiritului legilor existente, inclusiv în spaţiul religios, a unor comportamente în linia majorităţii sociale şi normelor admise istoric în societatea respectivă.
Adică exact, foarte exact pe măsura a ceea ce europenilor li se cere să facă atunci când doresc să se stabilească în alte ţări ale lumii şi în special în zonele de unde provind ameninţările cu care ne confruntăm în acest moment.
Aceasta va fi o prioritate anului european 2016.
Dar şi o pre-condiţie pentru a determina evoluţia, într-un fel sau altul, a realităţii duale atât de bine surprinse de fotografia care a inspirat acest comentariu.
Se încarcă comentariile...
