Cazul Scoţiei, posibil catalizator al viitorului proces de fărâmiţare al statelor din Europa

Scoţienii doresc independenţa, în timp ce britanicii fac toate eforturile pentru a-i păstra în Regat

Referendumul scoţian deschide oare Cutia Pandorei în Europa? Să vedem, deoarece deja a început votul pentru corespondenţă premergător zilei de 18 septembrie, atunci când se va decide dacă Scoţia va rămâne sau nu în componen'a Regatului Unit al Mariii Britanii şi Irlandei de Nord.

Care sunt mizele? Foarte importante căci, în cazul unei victorii a independentiştilor, pentru Scoţia, ca şi pentru UE, se deschide o adevărată cutie a Pandorei.

Să începem cu Europa. Posibila independenţă a Scoţie pune o problemă imediată şi extrem de importantă: din punct de vedere juridic, în niciun tratat sau dispoziţie comunitară nu se face referinţă la calea legală ce poată fi urmată într-un asemenea caz. În acest moment, evident, Scoţia, parte a Marii Britanii, face parte din UE, dar separarea sa duce la intrarea în două scenarii, ambele de coşmar pentru oficialii UE.

Primul scenariu este că în cazul unei eventuale Scoţii independente, ar trebui să se aplice regulamentele existente care prevăd, pentru o ţară care-şi depune cererea de adeziune, intrarea automată în procesul de negoceri pe capitole de aderare, foarte lung şi în care, în principiu, există şi menţiunea esenţială că ţara respectivă va urma să adopte la un moment dat moneda euro...

Al doilea scenariu ar presupune că, în regim de urgenţă, Comisia Europeană ar propune o legislaţie privind admiterea necondiţionată a Scoţiei în UE, s-ar solicita votul Parlamentului European şi apoi s-ar convoca un Consiliu European pentru a ratifica soluţia. Posibil? Teoretic, sigur că da. Numai că, astfel, s-ar crea un precedent ce ar putea fi imediat invocat de celelalte regiuni care doresc să organizeze asemenea referendumuri pentru independenţă, primele nume pe listă fiind Catalonia şi, posibil, Flandra. Un asemenea prcedent ar constitui un argument decisiv în favoarea separatiştilor, deoarece s-ar demonstra astfel că nu există niciun fel de dihotomie între independenţă şi păstrarea pe mai departe a privilegiilor legate de statutul de membru UE. Vor fi oare de acord parlamentele naţionale să ratifice o asemenea inovaţie juridică europeană, asta în măsura în care ea trebuie să ia forma unei adăugiri la Tratatele fundamentale? Deloc sigur...

Am mai auzit vorbindu-se, la Bruxelles, de o a doua variantă, considerată de interlocutorul meu „mai puţin dureroasă şi mai înţeleaptă, permiţându-se câştigarea de timp”: în cazul unei victorii a independentiştilor scoţieni, să nu se ia o decizie imediată, ci să se aştepte rezultatele celuilalt referendum, cel promis de David Cameron pentru 2017, având ca temă retragerea Marii Britaniei din UE. Referendum ce ar putea avea un rezultat pozitiv previzibil în lumina foarte importantei victorii obţinute la alegerile parlamentare din acest an de către UKIP (euroscepticii britanici, aripa dură). Şi atunci, în condiţiile în care ar apărea situaţia (iarăşi neprevăzută în Tratate, de a se crea un „scaun liber”, locul ar putea fi atribuit Scoţiei).

Totuşi, chiar şi în acest caz, ar trebui imaginate mecanisme noi pentru a calcula partea de datorie publică ce ar reveni Scoţiei, aderarea sa la NATO, dar şi pentru a regla viitorul foarte importantelor dotări militare britanice (şi, mai ales, a arsenalului nuclear) prezente în zona scoţiană.

Deschiderea Cutiei Pandorei ar fi extrem de dureroasă şi cu impact semnificativ şi pentru Marea Britanie. Unităţile prospective ale marilor bănci europene au elaborat deja scenarii în acest sens, am primit ieri 15 asemenea texte extrem de ample din care selectez pe cel realizat de Slavena Nazarova şi Gaelle Bry pentru Credit Agricole. Puteţi consulta aici textul complet. 

Iată câteva dintre principalele concluzii:

• Scenariul nostru central (NU la apelul de independenţă) presupune că datoria publică a Marii Britanii va trece de la 90,6% din PIB în 2013 la 93,5% în 2015 înainte de a reveni la 87% în 2020. Cu toate acestea, estimăm că în cazul unui vot pozitiv la referendumul pentru independenţa Scoţiei, datoria publică a Marii Britanii (fără Scoţia) va depăşi 100% din PIB în 2016 (adică 102,4% din PIB).
• Una dintre principalele diferenţe între Scoţia şi Marea Britanie stă în importanţa veniturilor petroliere din exploatările de la Marea Nordului. Acestea reprezintă un procent semnificativ din veniturile Scoţiei: în medie 15% între 2007-2008 şi 2012-2013 faţă de doar 1,6% pentru Marea Britanie. Dar sunt marcate şi de o volatilitate foarte mare: reprezentau 21% din PIB în perioada 2008-2009, dar contribuţia scăzuse la aproximativ 10% pentru perioada 2012–2013. Perspectivele evoluţiei bugetare scoţiene depind deci foarte mult de diverşii parametri care afectează veniturile petroliere rezultate din exploatările de la Marea Nordului (producţie de petrol, cursul petrolului, investiţii, nivel de impozitare, etc). În cazul Scoţiei, problema pe termen lung, în cazul independenţei, va consta în gerarea volatilităţii veniturilor rezultate din exploatările petroliere... În plus, tensiunile demografice ar trebui să fie mai puternice în Scoţia decât în restul Marii Britanii ţinând cont mai ales de un nivel mai scăzut al imigraţiei şi de un grad mai înalt de îmbătrânire a populaţiei.
• Puternica disparitate în rezultatele din sondaje şi proporţia în continuare foarte ridicată de indecişi fac să credem că rezultatele referendumului ar putea rezerva surprize. 
• În cazul în care se va vota în favoarea independenţei, preocuparea majoră o va constitui incertitudinea privind acordurile monetare existente acum între Scoţia şi restul Marii Britanii. Dat fiind că ideea unei Uniuni monetare între Marea Britanie şi Scoţia independentă a fost deja complet exclusă de toate partidele politice britanice, crearea unui monede scoţiene independente pare să fie o posibilitate reală de viitor.
• Acest caz fără precedent ar fi susceptibil să genereze, pe termen scurt, o reacţie negativă a pieţelor, provocând o creştere a costurilor de finanţare ale băncilor şi o teamă extrem de puternică faţă de asumarea de riscuri
• Independenţa Scoţiei ar putea crea un precedent în istoria juridică a Europei. Procesul de negociere va fi supravegheat foarte îndeaproape de alte state europene, mai ales cele care au probleme cu veleităţi de independenţă ale propriilor lor regiuni. În realitate, cazul scoţian va deveni un exemplu ce ar putea fi transpus la alte regiuni ce-şi doresc indpendenţa. Riscul ar fi ca Scoţia să devină un catalizator al fărâmiţării Statelor ceea ce, în ultimă instanţă, ar fi ceva extrem de negativ pentru Uniunea Europeană.  

Într-adevăr, consecinţele ar putea să fie dramatice pe termen şi lung. Mişcările autonomiste şi independentiste din Europa au decis că 2014 este anul în care trebuie să declanşeze o acţiune coordonată de mare amploare şi că acesta este momentul în care să se treacă fie la organizarea de referendumuri, fie la obţinerea de privilegii constituţionale. Atenţie, acesta este de-abia începutul şi nimeni nu poate estima consecinţele în care ar putea deveni realitate o Europă explodată de apariţia uneor entităţi statale noi, organizate pe criteriul purităţii etnice. Iată „harta naţiunilor fără ţară din Europa”, imagine care, iată, s-ar putea dovedi premonitorie.

Dar, despre acesta, despre ideologia noilor grupuri care organizează acest joc plin de primejdii de toate felurile, într-un material următor.