
Bombe sub scaunele PPE
0În ultimele două săptămâni, cel mai important grup politic european este confruntat cu nişte probleme dintre cele mai serioase care au provocat discuţii inflamate nu numai la Bruxelles, ci şi în toate capitalele europene.
Primul scandal a fost provocat de spusele premierului britanic al cărui Partid Conservator face parte din PPE (şi aflat la guvernare în tandem cu liberalii). Cameron este primul lider politic european care discută deschis despre posibilitatea retragerii ţării sale din UE, asta pe fondul unor mişcări populiste cu accente naţionaliste extreme, aşa cum este actuala campanie de avertizare publică împtriva pericolului reprezentat de posibila invazie a imigranţilor romani şi bulgari.
Al doilea scandal, tot de dimensiunile unei bombe cu impact devastator, îl reprezintă acuzaţiile de corupţie, fraudă şi disimulare de documente oficiale de care s-ar face vinovaţi membri de vârf ai Partidului Popular din Spania, conform unui document apărut în El Pais. Într-atât de grav încât, chiar dacă neagă cu tărie toate acuzaţiile, premierul Rajoy a convocat de urgenţă o reuniune în care să se facă lumină asupra chestiunii, mai ales că sursa pare să fie una deosebit de bine informată, adică fostul responsabil cu conturile partidului, la rândul său acuzat de obţinere ilicită de fonduri.
Cert este că, într-o asemenea succesiune extrem de rapidă, evenimente de acest tip nu numai că promit zile grele pentru PPE în următoarea perioadă, determinantă pentru cum va arăta campania electorală pentru europarlamentarele din 2014, dar vin să dezechilibreze şi mai mult un peisaj politic european aflat sub spectrul neîncrederii.
Sigur că o socoteală simplă, bazată pe actualele rezultate ale alegerilor care au avut loc în ţările UE în ultimele luni şi a tendinţelor pe care le prefigurează, ne spune că este aproape indubitabil că socialiştii vor continua să domine jocurile europene în acest an şi cu probabile rezultate spectaculoase în 2014.
Într-o asemenea situaţie se va schimba formula puterii europene, socialiştii devenind dominanţi şi, ca atare, ocupând cele mai multe posturi nu numai la nivel de comisari în Comsia Europeană, dar şi la vârful tuturor instituţiilor europene. Ceea ce va implica o schimbare a actualelor politici majore ale UE, cu o evidentă redirecţionare spre social şi politică de coeziune.
Dar cazurile pe care le menţionam ar putea să facă rău nu numai PPE, ceea ce se şi petrece, dar să producă un efect pe termen scurt şi mediu dintre cele mai neplăcute care să-i intereseze şi pe socialişti şi pe ceilalţi reprezentanţi ai partidelor politice europene: se distruge ceea ce mai înseamnă încredere a electoratului în ceea ce pot face sau propune liderii politici. Se poate distruge însăşi baza construcţiei europene. Asta se întâmplă în momentul în care Marea Britanie anunţă cu seninătate că şantajează la nivelul cel mai înalt un Consiliu European aflat în situaţia extremă de a a accepta orice condiţie britanică sau a deschide cutia Pandorei plecărilor din UE. Asta se întâmplă când apare o dezbatere publică cu acuzaţii extrem de grave la adresa unui lider despre care se spune că, de ani de zile, îşi rotunjea veniturile cu mita venită de la societăţi de construcţii contra aprobările necesare, în timp ce cerea Spaniei să accepte noi şi noi măsuri de austeritate.
Toate, în perioada imediat următoare, din nefericire, vor deveni argumente dintre cele mai solide în discursul partidelor emergente din zona care fie neagă valoarea proiectului european, fie este mai mult sau mai puţin sceptică faţă de valoarea oricărui tip de iniţiativă europeană care depăşeşte cadrul cooperării economice de tipul Pieţii Comune de odinioară. Culmea este că, pe timp de criză, un guvern conservator de tip clasic, cum este cel britanic, vine să-şi caute credibilitatea pierdută folosind tocmai acest tip de argumente şi împrumutând de la extrema-dreaptă naţionalistă discursul privind imigranţii nedoriţi.
Atenţie căci, după cum se aude la Bruxelles, tema aceasta se va dezvolta în următoarea perioadă ca subiect campanie extrem de ofertant mai ales deoarece, conform tratatelor de aderare cu România şi Bulgaria, de la 1 ianuarie 2014 toate pieţele vor trebui să fie deschise fără restricţii cetaţenilor din cele două ţări.
Şi iată cum foarte uşor şi din nebăgarea noastră de seamă, putem deveni ţinte pentru a abate atenţia de la alte ţinte care, nu-i aşa, nu pot fi ţinte deoarece sunt prea importante şi ar putea provoca daune ireparabile. Tehnica asta a reuşit mereu şi cu ajutorul nostru neprecupeţit, ameţiţi la cap de patima denigrării şi a dorinţei de a muşca adversaul de beregată, cât mai definitiv şi iremediabil posibil.
Ne autopropunem ţintă cu aceeaşi patimă şi acelaşi entuziasm cu care, cine ştie, chiar am şi putea face ceva bun. Iar ceilalţi profită la maximum şi proşti ar fi să nu se bucure că o ţară le oferă asemenea posibilitate nesperată de decont pentru camuflarea tuturor celorlalte probleme. Poate n-am dreptate! Atunci hai să aşteptăm cu încredere un raport critic, dur şi argumentat, al Comisiei Europene împotriva jurnaliştilor spanioli, spre exemplu, cei care au atacat dur şi au încercat să destabilizeze instituţii ale statului şi personalităţile lor reprezentative.