Banii pentru moarte. Islamo-business, planul B al teorismului în Europa

În decembrie 2014, Academia de Geopolitică din Paris organiza un foarte interesant colocviu internaţional asupra terorismului Islamului fundamentalist şi proiecţiilor sale în spaţiul european. Printre altele, am reţinut comunicarea semnată de de Jean-Paul Gourevitch, expert internaţional în probleme africane, intitultă „Islamo-business, mediu favorizant de dezvoltare a terorismului“ - titlu adaptat pentru acest articol.

Operatorii principali? Tinerii musulmani acum cetăţeni cu drepturi depline ai foarte multora dintre statele europene sau cu statutu proaspăt dobândit de "refugiat economic", ajunşi pe cele mai neobişnuite căi ilegale pe continentul european obligat să le acorde azil.

„De la micul delicvent de mahala care nu are ca motivaţie iniţială decât îmbogăţirea personală, se trece rapid la acţiuni ilegale în numele islamimului radical şi apoi la lupta directă....Trecerea de la islamo-business la terorism este un proces complexşi se compune din poveşti individuale încurajate de unele autorităţi religioase locale şi duse mai departe din dorinţa de perpetrare a unor acte eroice şi exemplare.

Ideea esenţială este că islamo-business reprezintă un Plan B în condiţiile unui eşec relativ al procesului de propagare a terorismului în democraţiile occidentale.

Succesele ob'inute în anihilarea unor reţele şi în activitatea de prevenire a atentatelor generează două atitudini opuse: o parte dintre tinerii combatanţi pleacă înspre zonele unde Jihadul poate fi practicat cu şanse reale de reuşită. În acest prim caz, ilsamo-business înseamnă doar amplasarea în teren a logisticii necesare, formarea unei reţele, a unor puncte de legătură şi contact şi resursele financiare pentru drum.

Cu totul altceva este ceea ce se petrece în cazul "teritorializării violenţelor", proces în care islamo-business beneficiază de complicitatea unei părţi a populaţiei din cauza unei solidarităţi comunitare sau religioase, a dorinţei de a protesta împotriva unui stat perceput ca opresiv sau, în fine, în condiţiile propice ale unei aplicări generalizate a "regulii tăcerii", "omerta".

Chiar dacă este dificil de cuantificat aceste procese, putem totuşi afirma că sunt asemeni ansamblului economiei informale pe cale de dezvoltare în ţările dezvoltate ale emisferei occidentale"

Fenomenul, chiar dacă aproape totalmente necunoscut opiniei publice din România, este într-adevăr unul foarte grav şi de o asemenea amplitudine încât, în acest an, în februarie, Consiliul de Securitate al ONU a decis, în unanimitate, adoptarea unei rezoluţii care vizează blocarea finanţării grupărilor islamiste fundamentaliste precum Statul Islamic sau Frontul Al-Nousra.

Textul, prezentat la iniţiativa Rusiei şi care a fost susţinut de semnăturile a 37 de ţări, prevede obligaţia tuturor statelor membre de a îngheţa conturile şi pune sub sechestru bunurile grupurilor jihadiste şi societăţilor comerciale controlate de acestea şi să se abţină de la orice tranzacţii petroliere cu acestea, semnalând în acelaşi timp şi orice confiscare de stocuri de petrol de către bandele jihadiste. Mai ales la frontiera turcă, vor trebui controlate mai bine, supravegheate inclusiv prin satelit şi raportate imediat mişcările de camioane sau de avioane. Scopul este de a încerca o diminuare a unora dintre sursele majore care finanţează reţelele teroriste: bunurile furate din zonele de conflict şi mai ales clele culturale, până în acest moment fiind trimise astfel, pe marile reţele de contrabandă terestre, obiectele furate din muzeele şi siturile arhitecturale din Irak, Siria, Liban....cumpărate imediat, la preţuri ridicole, de colecţionari de antichităţi din Europa.

„Conform experţilor ONU, gurpările jihadiste din Siria se finanţează în prinipal din contrabanda de petrol, din traficul cu antichităţi şi din răscumpărări plătite de familiile turiştilor sechestraţi sau a prizonierilor...Statul Islamic, spun aceiaşi experţi, câştigă aproape un milion de dolari zilnic din vânzarea de petrol".

Cu cine colaborează în Europa? Care este componenţa acestui Islamo-business?

Iată un răspuns, dat de serviciile de informaţii spaniole care, într-un raport publicat în luna februarie a acestui an  şi publicat de El Pais, afirmă că au identificat o reţea complexă de magazine şi societăţi comerciale proprietate a unor membri ai comunităţii musulmane din Spania care contribuiau cu sume enorme la finanţarea Stateului Islamic şi Frontului Al Nousra.

Este vorba de nu mai puţin de 300 de terminale şi "birouri clandestine", componente ale faimoasei reţele internaţionale de transfer clandestin de fonduri denumită "Hawala". Era utilizată de imigranţii sirieni, tunisieni, algerieni şi pakistanezi pentru a trimite în străinătate sume de bani al căror traseu trebuia ocultat. În acelaşi timp, "Hawala", în Spania ca şi în alte multe ţări, a servit drept platformă de transfer de fonduri pentru tinerii "luptători străini" pleca'i din Spania înspre taberele de pregătire din Libia sau Liban, apoi mai departe, pe fronturile de luptă din Afganistan, Siria, Maghreb sau Africa Neagră. Reţeaua mai serva şi la transferul unei părţi a soldei acestor tineri, trimisă cu regularitate familiilor din Spania. În această ţară, circuitele clandestine sunt controlate de o grupare de imigranţi pakistanezi şi are, aşa cum spune raportul serviciilor secrete spaniole, aproximativ 150.000 de clienţi permanenţi. La nivel mondial, reţeaua "Hawala" transferă anual mai mult de 200 de miliarde de dolari, cea mai mare parte aprţinând sau finanţând reţelele jihadiste.

Centrul de studii asupra terorismului (CAT) din Franţa a dat publicităţii în luna martie a acestui an un raport intitulat "Finanţarea Terorismului: contrabanda şi falsificarea ţigărilor"   (îl puteţi accesa aici http://www.cat-int.org/website/wp-content/uploads/2014/11/Focus-CAT-TF-Cigarette-Mars-2015.pdf ) în care se enumeră exemple concrete de lideri sau "soldaţi" ai unor organizaţii teroriste islamice care au lucrat direct în această afacere incredibil de bănoasă, acum monopol absolut al jihadiştilor în mai multe zone ale Asiei, Africii şi Orientului Apropiat, funcţionând în paralel cu traficul de antichităţi, cu avantajul de a avea instantaneu o piaţă locală atât în ţările de origine, cât şi  mai ales în Europa.

Dacă subiectul vă interesează şi doriţi o viziune extrem de detaliată, iată un raport foarte des citat în reuniunile specializate: şi publicat în octombrie 2014 -  Islamic State: The Economy-Based Terrorist Funding realizat pentru Thomson Reuters de Jean-Charles Brisard şi Damien Martinez.

Deosebit de interesantă este menţiunea valorii actuale a taxelor pe care, în acest moment, Statul Islamic le impune populaţiei aflate pe teritoriile cucerite. Doar în Mosul, afirmă autorii, valoarea lunară a taxelor strânse de Statul Islamic se cifrează la 8 milioane de euro. Interesant, spuneam, deoarece serviciile de informaţii au date că, la unele moschei din Europa şi la "centrele culturale islamice" aparţinătoîre, se strâng cu regularitate asemenea "taxe de solidaritate cu Cauza". Acestea sunt:

- o taxă obligatorie pe toate mărfurile

- o taxă specială pentru companiile de telecomunicaţii

- o taxă de retragere de cash din orice ont al oricărei bănci

- 5% din orice venit reprezentând contribuţie obligatorie a oricărui salariat în favoarea sistemului de sănătate sau pentru alte "cauze publice"

- o taxă de drum de 200$ în zona de nord a Irakului

- o taxă standard de 800$ pentru orice camion care intră în Irak prin puncte de frontieră la graniţa cu Irakul sau Siria

-  o taxă pentru autorizaţia de a prăda siturile arheologice (20% în Alep, 50% în Raqa)

- o taxă pentru obţinerea protecţiei pentru comunităţile non-islamice locale ("Jizya")

Conform calculelor făcute de autorii raportului, venitul anual estimat al Statului Islamic ar fi, în acest moment, de 2,9 miliarde $.

În general, aceasta , cu mici variaţii, este cifra admisă ca venit mediu pentru organizaţiile teroriste de nivel mare şi mediu, nivelul putând să fie uşor dublat sau triplat odată cu stabilirea controlului asupra unui nou teritoriu, eventual legat direct sau în proximitatea unui port cu instalaţii funcţionale. Aceasta este, spre exemplu, miza luptelor din Africa occidentală, acolo unde se concentrează un trafic enorm de droguri, cel reconvertit de pe rutele din ce în ce mai primejdioase spre piaţa tradiţională nord-americană.

Iată care este acum tema principală pe care se concentrează responsabilii de profil din spaţiul euro-atlantic, atenţia fiind îndreptată către ţările din zonele care oferă în mod tradiţional puncte de acces (în principal riverane în Mediterana dar şi, mai nou, către zone ca România, aici unde se întâlnesc rute de tranzit terestru dar şi cele din Marea Neagră. Şi unde, pesemne, pe baza unor rapoarte confidenţiale, Guvernul României a decis că, avându-se în vedere o viitoare prezenţă musulmană masivă,  să acorde permisiunea pentru construirea celei mai mari moschei din Europa.

Desigur, lucrurile nu sunt neapărat legate, dar proiectarea unei asemenea clădiri-simbol gigantice, trebuie să răspundă unei proiecţii demografice pe care dl. Prim Ministru Victor Ponta a socotit-o îndeajuns de importantă. Ar fi interesant de văzut motivaţia deciziei Domniei Sale de aprobare a acestei mega-construcţii finanţate integral de Turcia.Suntem deja un punct de trecere important pe drumurile contrabandei şi traficului de toate felurile, vom deveni oare şi un punct de popas mai îndelungat pentru cei care vor extinde zona islamismului activ în Europa?  

Poate. Deocamdată, ei sunt aici:

Dar se pregătesc intens să ridicie nivelul activităţii armate în Europa. Semnalele sunt multiple, iar procesul de radicalizare este intens, priviţi la schema procesului, aşa cum a fost ea realizată doar la Paris, pentru grupul care a executat recentele atentate:

Deocamdată însă, banii sosesc în visteriile acestor organizaţii, depozitele cresc în mod spectaculor şi, prin asta, modalităţile diverse de finanţare a acţiunilor armate din ce în ce mai complexe în teritoriile clasice dar şi proiectarea unora noi, acelea care stârnesc acum atât de multă îngrijorare în Europa, ridicând scuturile instituţionale de apărare normale, dar şi prevestind o viitoare rapidă intrare în joc a ripostei non-instituţionale, previzibilă, a grupurilor de "vigilanti" ce gravitează acum în jurul formaţiunilor extremiste, populiste şi extrem de dornice de afirmare în marasmul nostru economic de toate zilele.

Şi noi? Ce-i cu noi, întrebă struţul scoţându-şi capul din gaură? S-a întâmplat ceva? Stai, că nu dau turcii! Dar dacă...atunci, nu-i aşa, vom trăi şi vom vedea!