Atentatele de la Bruxelles. Securitatea, punctul slab care a îndoliat Belgia

Împiedicarea atacurilor teroriste este extrem de dificilă în Belgia, ţară profund divizată, cu servicii de securitate slab finanţate şi cu un număr foarte mare de jihadişti, afirmă analişti citaţi de Reuters.

Guvernul belgian a avertizat încă de la sfârşitul săptămânii trecute că ar putea avea loc un atac după ce serviciile de securitate l-au capturat pe cel mai căutat terorist din Europa, Salah Abdeslam, dar atentatele au avut loc mai repede decât se aşteptau.

Belgia a anunţat că a alocat 400 de milioane de euro în plus pentru a-şi moderniza sistemele de securitate, după ce s-a aflat că ţara cu o populaţie de 11 milioane de oameni a servit ca baza pentru atacatorii de la Paris, vinovaţi de moartea a 130 de persoane. Dar atentatele de marţi au arătat cât de multe mai sunt încă de făcut.

Serviciile de spionaj, slab finanţate

Experţi în securitate spun că diviziunile din Guvern, serviciile de spionaj prost finanţate, dar şi deschiderea faţă de predicatorii extremişti şi o piaţă neagră a armelor înfloritoare au făcut Belgia cea mai vulnerabilă ţară din UE în faţa unor atacuri ale militanţilor.

Un oficial guvernamental citat de Reuters a declarant că atentatele demonstrează faptul că autorităţile belgiene nu au reuşit să se mobilizeze suficient în faţa ameninţării teroriste.

Prinderea lui Abdeslam, vineri, a fost un success pentru serviciile de securitate din Belgia. Dar faptul că acesta s-a ascuns timp de patru luni şi s-a mişcat dintr-un loc în altul în capitala ţării este o dovadă clară a cât de dificilă este sarcina apărării Belgiei.

Este încă prea devreme pentru a spune clar dacă atacurile au legătură directă cu capturarea lui Abdeslam. Însă faptul că un cunoscut complice al său a fost filmat pe aeroport, alături de cei doi kamikaze, sugerează acest lucru.

Oficialii americani cred că un atac de calibrul celui de marţi a fost prea sofisticat şi prea ingenios pentru a fi pregătit în numai câteva zile.

Cu toate acestea, premierul Charles Michel, care a închis, practic, capitala ţării timp de câteva zile după atentatele din noiembrie, de la Paris, a avertizat încă de duminică în legătură cu o “ameninţare reală”.

Surse din Guvernul american au precizat că, deşi SUA şi Belgia au avut informaţii că un atac similar celui de la Paris, din noiembrie, este foarte probabil, nu au reuşit să afle când sau unde va avea loc acesta.

Pe de altă parte, ministrul francez de finanţe, Michel Sapin, a vorbit de “naivitatea” unor lideri, care nu lansează operaţiuni de securitate de amploare în comunităţile musulmane - subiectul unei polemici izbucnite iniţial după atentatele de la Paris.

Un parlamentar din partidul lui Sapin, Didier Ducarme, a ripostat la declaraţiile ministrului într-un interviu acordat unui post francez de televiziune.  “(Declaraţii de acest fel – n.r.) încep să mă irite tare”, a spus el, amintind că un musulman din Fraţa a ucis patru persoane la un muzeu al evreilor din Bruxelles, în 2014.

Jihadiştii, neglijaţi

Serviciile belgiene de informaţii, care au numai 600 de angajaţi, adică o treime faţă de Olanda, au neglijat ani la rând problema jihadiştilor, iar acest lucru se vede, spun experţii. Aceasta, în condiţiile în care din regat au plecat foarte mulţi combatanţi în Siria, iar suburbia Bruxelles-ului Molenbeek a fost descrisă drept “baza jihadismului” în Europa.

Pentru a urmări un singur suspect timp de 24 de ore fără ca acesta să îşi dea seama, agenţiile de securitate au nevoie de 36 de ofiţeri, potrivit estimărilor americane şi europene, ceea ce înseamnă că până şi agenţiile puternice, precum MI 5-ul britanic, pot urmări numai un număr limitat de suspecţi în acelaşi timp.

Alain Winants, fost director al serviciului belgian de informaţii din 2006 până în 2014, a spus că agenţia sa a fost una dintre ultimele din Europa care a obţinut tehnici moderne de adunare a informaţiilor, precum dispozitive pentru interceptarea convorbirilor telefonice.

Premierul belgian a admis deja că este nevoie de mai mult. El a subliniat, însă, că este imposibil pentru orice ţară să îşi securizeze complet obiective precum gări aglomerate sau aeroporturi. În plus, Belgia se confruntă cu provocări unice, potrivit lui.

Birocraţia îngreunează împărtăşirea informaţiilor

Ţara este divizată între francofoni şi flamanzi, iar birocraţia îngreunează împărtăşirea informaţiilor. Există şase parlamente regionale şi comunităţi lingvistice, 193 de forţe locale de poliţie, iar la Bruxelles sunt 19 primari autonomi. Acest lucru le permite militanţilor să se ascundă mult mai uşor decât într-un stat centralizat. În plus, legile noi, precum cele care interzic predicile extremiste în moschei sau care urmăresc limitarea pieţei negre a armelor, sunt adoptate cu greutate.

Circa 6.000 de arme sunt confiscate anual în Belgia, mai multe decât în toată Franţa, arată datele Poliţiei. Acestea sunt vândute, adesea, de reţele infracţionale din Balcani către jihadişti belgieni.

Autorităţile belgiene au fost acuzate că au neglijat musulmanii şi nu au reuşit să le ofere locuri de muncă sau să îi protejeze de cei care radicalizează tineri. Şomajul în rândul musulmanilor tineri din Belgia ajunge în unele zone la 40%.

“Pentru că este dificil să se integreze într-o societate ostilă, ei caută reţele alternative pentru a se integra”, a explicat expertul antiterorism Rik Coolsaet, de la Centrul de reflecţie Egmont din Bruxelles. “Activităţile bandelor infracţionale şi ale combatanţilor islamişti au loc la marginea mediului în care a crescut”, a adăugat el.

La numai câţiva kilometri de sediile NATO şi UE, dar la o lume distanţă din multe puncte de vedere, suburbia săracă Molenbeek a devenit un loc extrem de dificil pentru a identifica şi găsi jihadiştii.