Aici se află cheile puterii: deschiderile majore globale în 2017

Acum, că s-a terminat campania electorală, putem să facem o comparaţie între ce au însemnat programele fiecăruia dintre competitori şi priorităţile pe care ţările puternic dezvoltate le anunţă ca dimensiuni obligatorii pentru construcţia sistemului de putere care le asigură o firească poziţie dominantă pe scena internaţională.

Iar cheile puterii lor se află, invariabil, în voinţa lor politică de a aloca prioritar resursele necesare pentru a mobiliza la maximum capacitatea umană de care dispun în zona de cercetare tehnologică de înalt nivel şi, în special, în zona IT.

În acest sens, poate măcar cu beneficiu de inventar pentru viitorii noştri guvernanţi şi aleşi ai poporului, vă prezint concluziile a două rapoarte absolut excepţional. Primul este realizat de compania americană IDC, (IDC FutureScape: Worldwide IT Industry 2017 Predictions, puteţi accesa aici comunicatul lor de presă) . Iar Frank Gens, analistul şef al companiei spune un lucru esenţial: „Ne aflăm într-un punct de inflexiune. În următorii trei sau patru ani, eforturile de transformare digitală nu vor mai ţine de departamentele „proiecte speciale”, „iniţiative” sau „unităţi pentru probleme speciale” pentru cele mai multe dintre întreprinderi. Ele vor deveni esenţa a ceea ce fac şi cu ce vor opera liderii din domeniile industriale. Într-adevăr, fiecare întreprindere care se dezvoltă – nu are importanţă de când funcţionează sau în ce domeniu – va deveni „entitate digitală” prin modul în care managerii şi personalul de execuţie gîndesc şi operează”.

Printre aceste previziuni, cele mai relevante sunt:

• Până în 2020, cea mai mare parte a activităii desfăşurate de jumătate dintre cle 2000 cele mai mari companii pe plan mondial va depinde de capacitatea lor de a crea produse, servicii şi experienţe numerice ameliorate. Pentru a facilita dezvoltarea lor, investiţiile în domeniul transfrmării digitale vor atinge 2200 miliarde$ în 2019, aceasta însemnîn o creştere de aproape 60% faţă de 2916.
• Până în 2019, tehnologiile şi serviciile bazate pe cloud, mobilitate, big data şi reţele sociale vor reprezenta aproximativ 76% din cheltuielile alocate IT...e borba de tehnologiicheie cum ar fi inteligenţa artificială, sistemele de realitate virtuală precum şi cele din sectorul securităţii cibernetice.
• În 2019, 40% din totalul iniţiativelor numerice - şi totalitatea celor dinn domeniul IoT vor lucra prin intermediul capacităţilor de inteligenţă artificială şi cognitivă.
• Până în 2020, o treime din ştiinţele legate de sănătate şi viaţa omului ca şi companiile de produse de consum vor începe să dezvolte primele generaţii de produse şi servicii vor integra multe dintre tehnologii cu corpul omenesc: oferta „Augmenting Humanity”... Integrarea tehnologiilor digitale cu biosistemele umane aşa cum ar fi folosirea tehnologiilor digitale pentru a crea sisteme biologice la nivel celular şi sub-celular sunt gata să intre în stadiul de cercetare-dezvoltare. Următorii patru ani reprezintă „proto-perioada” în care vom vedea dovada ofertelor concept/prototip şi este probabil să apară şi noile Amazon, Google şi Facebook din noua eră.   

Analize confirmate şi de predicţiile celor de la GARTNER, compania americană din Stagdord care şi-a prezentat propriile predicţii la un simpoziont care a avut loc de curând în Ontario (aveţi aici articolul de prezentare). Printre devoltările pe termen scurt, afirmă ei, „în 2020, vom ajunge să vorbim mai mult cu roboţii decât cu membrii familiei”. Aceasta deoarece peste 30% din navigaţia web se va face fără ecran, prin comandă vocală, ceea ce deja fac utilizatorii serviciului vocal Alexa oferit de Amazon, folosind aparatul Echo. O altă tendinţă interesantă este că „întreprinderile vor folosi algoritmi care vor avea ca obiectiv să aducă un ajutor constructiv pentru miliarde de salariţi din întrega lume”. Este vorba despre sisteme care vor funcţiona ca un asistent virtual, dar care vor avea încorporate o serie de date complexe comportamentale şi psihologice  pentru a-i ajuta pe salariaţi să ia cele mai bune decizii...În plus, apreciază autorii studiului,

Dar cea mai importantă predicţie mi se pare cea legată de faptul că, pe de o parte, investiţiile de acest gen vor costa scump şi că va fi nevoie de competenţe noi pentru exploatarea acestora. Lucru valabil pentru utilizatorii individuali dar, ceea ce trebuie să ne intereseze în primul rând, în cazul companiilor, întreprinderilor care fie vor inegra aceste noi tehnologii în interval extrem de scurt, fie vor rămâne în realitatea unei lumi trecute, depăşite şi/sau complet ineficiente.

Aici se va produce marea ruptură de putere pe scara internbaţională, deja anunţată de mult timp şi la care au fost atente doar elitele politice din anumite ţări. Acestea au gândit şi pregătit cu osârdie trecerea la noua realitate şi, totdată, şi-au obligat sistemele şcolare la toate nivelele să integreze elementele care să creeze obişnuiţa de a lucra în asemenea mediu şi disponibilitatea mentală de a lucra în noul mediu, cel digital şi cu realitatea virtuală.

Este absolut limpede, acum, că ruptura majoră de care vorbeam, deja evidentă pe unele pieţe, chiar în interiorul UE, va avea consecinţe enorme pe plan politic.

Arma reală a viitorului este „diferenţa tehnologică”, dublată de capacitatea elitelor politice ale unor naţiuni de a fi prelucrat la timp şi corect „informaţiile despre viitorul previzibil” cum sunt cele din documentele americane pe care vi le-am prezentat. Ele sunt acum publice însă, de ani de zile, circulă – cu folos sau nu – în mediile specializate ca semnale de strictă necesitate pentru ceea ce înseamnă transformarea societăţilor. Unii au preluat informaţia şi au transformat-o în politică de stat, investind sume uriaşe în domeniu.

În cazul nostru, puteţi judeca singuri care este realitatea. Şi poate vom înţelege cu toţii care este marea tragedie, la dimensiune naţională, pe care au produs-o schimbările anuale sau bi-anuale de programe şcolare, tipologii de examene, manuale realizate de toţi şi de oricine... fără să existe niciodată o adevărată prioritate naţională asumată ca atare de întreaga clasă politică, urmărită şi aplicată pe termen lung, ca parte a unei viziuni naţionale realiste şi conectată la ceea ce înseamnă dezvoltarea pe plan global. O lipsă de viziune strategică ce ne va costa scump.

Cum ne vom integra, ca naţiune, în noul tip de realitate globală de putere, aceea dominată de tehnologie? Cine îşi va asuma o decizie vitală pentru statutul nostru ca naţiune? Foarte greu de spus. Dar, de ce nu, speranţa moare ultima, nu-i aşa?