Sub privirea de piatra a lui Yi Sun-şin, faimosul general coreean care a învins flotele japoneze în secolul XVI, un milion de oameni au ieşit aseară în stradă la Seul, cerând demisia preşedintelui. Protestele au fost, în general, paşnice, mulţi au venit cu familia, iar demonstraţia, a treia care se petrece în Coreea de Sud în ultimele săptămâni, a durat până în orele dimineţii. 
„Mi-am adus copiii aici pentru a le arăta ce înseamnă dreptatea. Le-am explicat situaţia şi mi-au spus că vor face un poster în care vor cere ca preşedintele să-şi ceară scuze pentru greşeala sa”, a declarat Lee Dong-woo, un protestatar, pentru Korea Times. 
Park Geun-hye este prima femeie preşedinte a Republicii Coreene, fostă parlamentar şi liderul principalului partid conservator din Coreea de Sud. Este, de asemenea, şi fiica fostului preşedinte-dictator-general Park Chung-hee, asasinat în 1979. Acesta din urmă a condus Coreea timp de 18 ani şi a supervizat o bună parte din dezvoltarea economică a ţării.
 
Fiica generalului-dictator s-a bucurat de popularitate în primii ani de mandat. A păstrat relaţiile foarte bune cu SUA, a primit ajutor suplimentar de la China pe relaţia cu Coreea de Nord şi a dezvoltat legăturile economice cu Rusia. 
 
Intern, a elaborat un nou policy numit „Cele 4 Păcate Sociale”, ca platformă de combatere a violenţei sexuale, domestice şi din şcoală, precum şi a alimentaţiei nesănătoase. 
 
În vara lui 2013, Park se bucura de susţinerea a 63% dintre coreeni, mai mulţi decât o votaseră cu un an în urmă. 
 
Pe 4 noiembrie, ratingul scăzuse la 5%. Ce s-a întâmplat între timp?
„Vă rog, iertaţi-mă. Îmi pare rău. Am comis un păcat care merită pedeapsa cu moartea.” - Choi Soon-sil
Declaraţia îi aparţine unei prietene apropiate a preşedintelui. Ca şi tatăl ei, un şaman pseudo-creştin, Choi a avut extrem de multă influenţă în viaţa şi politica lui Park, mai ales în perioada în care cea din urmă fusese aleasă preşedinte. Şamanul a devenit un apropiat al tinerei Park, imediat după asasinarea mamei sale. 
 
Zeci de ani mai târziu, fiica şamanului, fără rang sau funcţie, influenţa preşedintele, care în Coreea are un rol important executiv. Consilierii preşedintelui au fost filmaţi aplecându-se în faţa lui Choi, după ce primiseră ordine de la aceasta. Procurorii au găsit drafturi de speech-uri oficiale acasă la Choi. Aceasta şi-a folosit influenţa pentru a-şi asigura finanţări de 69 de milioane de dolari pentru diferite fundaţii pe care le conducea. 
 
Preşedintele Park şi-a cerut scuze, în mod public, spunând doar că a lasat-o pe Choi să-i editeze câteva speech-uri. Urmează o lungă investigaţie în legăturile dintre cele două femei şi, cel mai probabil, demisia preşedintelui. 
 
Pentru protestatari, într-o ţară în care democraţia funcţionează doar de vreo decadă încoace, problema nu este atât de mult nepotismul sau corupţia, în sine, ci ruşinea provocată, pierderea de faţă în piesa de teatru globală. În Coreea, practic încă în stare de război din 1953 încoace, cu un departament al propagandei la fel de puternic în sud, ca şi în nord, este o pierdere a feţei inimaginabil de publică. 
 
În 1979, şeful KCIA (CIA coreean) l-a asasinat pe generalul-dictator şi pentru că şamanul se apropia prea mult de putere, prin relaţia cu fiica dictatorului, conform Time. Şamanul Choi spunea, ca un soi de Rasputin asiatic, că poate vorbi cu mama fetei, în paradis. Mama lui Park, soţia generalului, fusese şi ea asasinată cu ceva vreme înainte de un susţinător al Coreei de Nord. Şamanul şi fiica de preşedinte au fost, apoi, extrem de apropiaţi, cu acuze de relaţii improprii, având în vedere diferenţa de vârstă de peste 40 de ani dintre ei. 
 
Sunt elemente ale unei telenovele mai degrabă decât ale unei piese de teatru. Coreenii nu o tolerează, însă. Practic, o relaţie apropiată a preşedintelui fură banii statului în cea de-a 11-a economie a lumii. Pentru noi, evenimentul este banal, zilnic: un politician corupt. 
 
La ei, ies un milion de oameni în stradă. Bine, tot la ei, când a dat Coreea în probleme economice şi s-a împrumutat la FMI, de ruşine, oamenii au venit şi au donat aurul din case, ca sa nu sufere ţara. Mici diferenţe de stil de viaţă...