EXCLUSIV Cum arată Abecedarul care nu a mai ajuns la elevi

EXCLUSIV Cum arată Abecedarul care nu a mai ajuns la elevi

În perioada următoare, micii elevi vor învăţa tot după vechile manuale FOTO Mediafax

Abecedarul nou nu revoluţionează clasa I, dar se îndepărtează de tradiţiile româneşti, fiind presărat cu nume de origine străină şi termeni noi, arată experţii şi dascălii care au consultat câteva pagini ale unui dintre cele două materialele selectate de minister.

Texte puerile, dar cu multe nume şi termeni puţin uzitaţi, îndepărtate de tradiţia românească. Aceasta ar fi concluzia unei prime analize sumare, pe paginile unuia dintre cele două Abecedare selectate ca fiind câştigătoare de Ministerul Educaţiei.

Este vorba de Manualul de comunicare aparţinând consorţiului Litera-Siveco, obţinut de Adriana Săftoiu, care a vrut să vadă ca părinte şi politician care a lucrat în comisia ca raportor pentru noile manuale cum arată Abecedarul de pe care vor învăţa cei mici, după ce licitaţia se va încheia definitiv.

Până atunci, aceste manuale selectate de minister, şi cel de la Litera, şi cel propus de CD Press, sunt ţinute secrete, nici părinţii nu ştiu de ele, deşi le-am solicitat pentru analiză. Ele vor deveni publice după semnarea contractelor şi postate şi pe manuale.edu.ro.

Săftoiu: „Abecedarul dadaist cu larice“

„Cum sunt textele din Abecedarul declarat câştigător de minister? Probabil că nu l-aţi văzut. Eu nu puteam să nu îl caut. Fiecare literă are o strofă care să ajute copilul de şcoală să se deprindă cu citirea literei. Dar sensul strofelor e terifiant“, explică Adriana Săftoiu, pe blogul său de pe adevarul.ro.

Adriana Săftoiu a analizat exemplele date în manual pentru studierea unor litere sau grupuri de litere. „Zeci de ouă ordonate,/ În octombrie ouate,/ În cuibar se odihnesc -/ În curând, puii sosesc“. „Ce a vrut să transmită autorul?“, se întreabă aceasta.

„Ceea ce mă surprinde în acest manual «alfabet» este numele personajelor: Iarin, Ona, Oli, Mira, Timotei, Stan, Cela, Lina ca să nu mai spun că «bunicul» şi «bunica» au devenit «tataia» şi «mamaia». Aici, recunosc, s-ar putea să interpretez subiectiv, fiind din Ardeal unde bunicul şi bunica sunt categoric apelativele decisive. La capitolul «recapitulare» găsim şi termenul «euro»: «Ioana are un euro» (atenţie ce daţi pe mâna copiilor!), iar «Nicu e morar» (meserie larg răspândită). Deci, Nicu nu are euro!“, a evidenţiat Adriana Săftoiu şi noile titulaturi alese de autori.

Aş plăti oricât doar ca primele lecturi ale copiilor noştri să fie frumoase, iar primele strofe pe care trebuie să le înveţe «pe de rost» să fie cu sens şi cu bucuria întâlnirii cuvântului scris.
Adriana Săftoiu, politician

Propoziţii puerile, fără sens

Expertul în educaţie Alexandra Anton, care a studiat ştiinţele educaţiei la Universitatea Turku din Finlanda, spune că, din pasajele văzute, noul Abecedar nu este atât de revoluţionar pe cât se aştepta. 

„Sunt aceleaşi propoziţii fără sens care se regăseau şi în manualele după care am învăţat eu, de genul „oaia cuiva e maro“. Astea sunt propoziţii care nu au nicio legătură cu realitatea, un copil de 7 ani este capabil de propoziţii mai elaborate. De asemenea, manualul are o tentă patriarhală prin expresii de genul „furnica educatoare“ sau „reţete pentru fete“. Eu nu aş folosi acest abecedar la clasă, e prea pueril până şi pentru un copil de 7 ani, o să se plictisească“, este de părere Anton.

Şi Cornelia Popa, învăţătoare la şcoala 194 din Capitală şi vicepreşedinte la Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), spune că se aştepta ca paginile Abecedarului să introducă mai multe noutăţi în abordarea temelor. „Viziunea mă surprinde cumva, pentru că nu văd noutatea. După cum era noua programă şcolară, mă aşteptam să aducă elemente noi în predare, cum ar fi interdisciplinaritatea şi trimiterea către alte materii, precum matematică sau explorarea mediului sau trecerea către muzică şi mişcare, adică să-mi fie uşor să grupez tematicile mari. E bine că sunt pagini colorate, cu desene şi scheme şi exerciţii, dar nu e mare diferenţă“, explică învăţătoarea care a consultat la rândul ei câteva pagini din Abecedarul celor de la Litera şi Siveco.

Popa atrage atenţia la rândul ei asupra pierderii „specificului tradiţional, românesc“, prin inserarea numelor de origine străină, uzitate recent, cum ar fi Omar, Uma, Oni sau Cela. Din noul Abecedar a fost „exmatriculată” şi legendara propoziţie „Ana are mere”, care decenii la rând a fost prima propoziţie pe care o învăţau şcolarii.

Mai mult, într-o poveste despre Crăciun, folosită ca punct de plecare pentru învăţarea grupului „ci“, „au renunţat la specificul naţional“, este de părere Popa: mama coace o tartă cu ciocolată, tortul cu citrice e la rece, iar Lucian taie cotletele. De asemenea, arată învăţătoarea, introduc termeni noi în locul celor consacraţi, cum e bradul, utilizând cuvântul, necunoscut marii majorităţi, de „larice“ (brad roşu, brad de vară sau zadă - n.r., conform Dex). 

Istoria Abecedarului românesc, între naivitate şi politică

Foto

Românii învaţă carte din Abecedare încă din 1867. La prima carte de „Scriere şi Cetire pentru usul clasei I primariă“ a lucrat inclusiv scriitorul Ion Creangă. La începutul secolului XX, Abecedarele nu erau destinate exclusiv copiilor din clasa I. 

Existau Abecedare şi pentru soldaţi, intitulate „Cartea omului matur pentru a învăţa în numai treizeci de lecţiuni să scrie, să cetească şi să socotească“. Soldaţii învăţau mai întâi cifrele: „patru e ca un scaun, doi e ca o lebădă“ etc. Apoi literele, după care cuvinte şi fraze simple, până ajungeau să citească texte complexe, precum acesta: „Iacă un zid! Văd un inamic. Mă ascunz să nu mă vază. A! Nu e inamic. E un camarad. S’a ascuns de inamic. Mă ascunz şi eu. Acum văz un inamic venind. Nu e nimic! Să vie şi-o mie!“.

Despre lucruri, servitori şi stăpâni

În perioada ante-belică, manualele din primii ani de şcoală erau divizate în două ediţii: pentru mediul rural şi pentru urban. Din „Cartea de cetire, aprobată de onor. Minister al Instrucţiunii şi al Cultelor în 1913“ pentru mediul rural aflăm că „tot ce n-are vieaţă se numeşte lucru... iar lucrurile stau la locul lor“.

În urmă cu 100 de ani, copiii învăţau în primii ani de şcoală că pe lume sunt servitori şi stăpâni. Abordarea era diferită în funcţie de acelaşi clivaj urban-rural. În ediţia rurală scria: „De mult folos sunt servitorii într-o familie“. Şi apoi începe povestea servitorului Niţă şi a stăpânului Iorgu care s-au înţeles bine de la tinereţe până la bătrâneţe şi nu s-au certat niciodată şi s-au respectat. Trecuseră numai câţiva ani de la răscoala din 1907, când boierii din Moldova şi din sudul ţării au fost fugăriţi pe câmpii de ţăranii răsculaţi.

Manualele din anii ’50 se deschideau cu imnul Uniunii Sovietice. Abundau poveştile cu Lenin şi Stalin. După ei urmau Gheorghiu Dej şi Ana Pauker, apoi teoreticienii: Marx şi Engels („Marx şi prietenul lui, Engels, au fost amândoi mari învăţaţi. Se iubeau foarte mult şi se preţuiau unul pe altul...“). De la marxism-leninism, Abecedarele au urmat cursul istoriei, devenind naţional-comuniste. Copiii învăţau ce este colectivul şi cântau în cor: „Cine a suit pe cer/ în oraşe noi/ cântecul de pionier/ însorit şuvoi?“. Răspuns: „Partidul“.

Din Abecedarele anilor ’90 cei din „generaţia cu cheia de gât“ îşi amintesc povestioare precum „Costache şi ochelarii“ sau poezia despre tata: „Tata ne deschide-n şcoală/ Cel dintâi caietul/ El ne-învaţă socotitul/ El şi alfabetul“.


Abecedarul anilor ’90    FOTO: Cristi Delcea, Arhivă


Pe aceeaşi temă:

Toamna bobocilor fără Abecedar. Părinţii: „Este sub orice critică!“

Abecedarul dadaist cu larice

FOTO Să ne aducem aminte: manualele de altădată

Elevii, cobaiul sistemului de educaţie: noul an şcolar începe fără Abecedar

citeste totul despre: