ANALIZĂ Care sunt soluţiile pentru relansarea învăţământului românesc (II)

„În învăţământul superior evaluarea ar trebui să se facă după numărul de absolvenţi care intră în piaţă muncii şi media nivelului de salarizare”

În materialul publicat anterior, am identificat o parte din problemele cu care se confruntă învăţământul românesc. Analiza de astăzi îşi propune să ofere şi soluţiile care ar putea relansa sistemul educaţional din România.

Prima parte ANALIZĂ Relansarea învăţământului românesc (I)

a. Revenirea la Legea Educaţiei Naţionale, LEN, măcelărită de actuală putere a PSD. 

Modificările prin OUG-uri, fără dezbatere publică, fără o analiză a coerenţei cu restul LEN şi a altor acte normative, a dus la o bulversare a sistemului educaţional. LEN este în proporţie de 80% o lege bună, trebuie doar completată cu alte câteva prevederi, expuse în continuare. Revenirea se face prin anularea tuturor OUG-uri emise de actuală putere în domeniul educaţiei. 

b. Realizarea unui sistem naţional de evaluare, standardizat, coerent şi unitar la nivel de ţara.

Obiectivul este uşor de realizat, cu ajutorul aplicaţiilor informatice care au luat o dezvoltare fără precedent. Se realizează mai întâi bazine de itemi, pe discipline şi nivel şcolar, unice la nivel de ţara, prin contribuţia profesorilor (gen wikipedia), care câştigă puncte valabile la formarea profesională, sub controlul unui coordonator naţional.

Testele tip grilă, predictive şi sumative, (de început şi sfârşit de an şcolar), sunt elaborate de aplicaţie, personalizate, similare dar nu identice, pentru fiecare elev în parte. Corectura se face tot informtic, iar notele se centralizează la un centru naţional. Din diferenţă între media notelor de sfârşit şi început de an şcolar, rezultă progresul şcolar al elevilor unui profesor, unei clase, unei şcoli. Progresul şcolar rămâne singurul standard după care se evaluează şi salarizează în învăţământul preuniversitar. 

c. Introducerea mai multor trasee educaţionale, o nouă arhitectură instituţională, pentru că tineri sfătuiţi de psihologi şi părinţi să aleagă pe cel care se potriveşte propriei structuri intelectuale, înclinaţiilor şi talentelor fiecăruia. 
 

O posibilă lista de trasee educaţionale, gimnaziale şi post gimnaziale 

- Separarea, începând cu clasa a V-a, a două filiere educaţionale: filiera tehnologică şi filiera teoretică, după modelul german. 

- Educaţia nonformala şi informală, prin ucenicie la locul de muncă, finalizataa cu certificare în instituţii de stat. 

- Formare profesională de scurtă şi medie durată, prin contract cu angajatorii, care asigură şi instruirea practică. 

- Formare profesională de lungă durată, (3 ani), prin contract cu angajatorii, aşa cum e prevăzut în lege. 

- Formare profesională generală, de 2 ani, fără contracte cu angajatorii, în funcţie de resursele umane şi materiale ale şcolilor. 

- Filiera profesională în cadrul liceului, de 4-5 ani, pentru meserii pretenţioase, fără examen de bacalaureat şi acces la facultate şi fără discipline teoretice, excepţie făcând informatică şi comunicarea. Se termină cu examen de competenţe profesionale. 

- Filiera tehnologică, finalizate cu examen de bacalaureat şi obligaţia de a continuă la universităţi tehnice. 

- Filiera vocaţională, cu acces doar la facultăţi corespunzătoare profilului urmat în liceu, aşa cum este în prezent.

- Filiera teoretică, aşa cum este în prezent, cu acces la facultăţi corespunzătoare profilului urmat in liceu. Accesul in liceu se face exclusiv pe baza examenului de admitere.

d. Realizarea unui nou Curriculum Naţional (CN) 

Deja procesul este extrem de întârziat, după 25 de ani şcoală românească funcţionează în cadrele înţepenite ale curriculumului anterior anului 1990, deşi contextul economic, social, politic s-a schimbat fundamental, piaţa muncii şi provocările mondiale, precum globalizarea, inclusiv a pieţei muncii, nu se regăsesc în şcoala actuală.

Cei patru piloni ai construcţiei CN sunt: a învaţă să ştii, să faci, să fii, să trăim împreună, iar cele patru arii de cuprindere sunt: conceptual-teoretică, aplicativă, interdisciplinară şi generatoare de învăţare continuă. 

Etapele elaborării unui CN ar putea fi următoarele: 

- Statul stabileşte un Cadru de Referinţă Curriculară, un document de filosofie şi orientare curriculară 

- Statul stabileşte, prin dezbatere publică, harta competenţelor aşteptate de la elevi, generale şi specifice, pe discipline şi etape de şcolarizare. 

- Statul stabileşte planurile cadru de învăţământ, pentru traseele educaţionale menţionate, lăsând angajatorilor posibilitatea să propună discipline şi module pe care le consideră necesare. Planurile cadru trebuie să conţină obligatoriu discipline agregat, de tipul ştiinţele mediului, ştiinţele vieţii, educaţie pentru societate. Disciplinele agregat conţin module, unele obligatorii, altele la dispoziţia şcolii (CDS). 

- Statul elaborează caietul de sarcini amănunţit pentru realizarea CN şi scoate la concurs naţional curriculele pe discipline şi etape de şcolarizare, concurs dotat cu premii substanţiale şi jurizat de o comisie naţională de experţi independenţi politic. 
 

Proiectarea unui curriculum pe fiecare disciplină ar trebui să cuprindă: 

 o   Detalierea competenţelor (conţinuturi, abilităţi, atitudini), pentru fiecare clasă (V-IX), în trei variante: minim, mediu, aprofundare. 

 o   Elaborarea programelor analitice, de asemeni în variantele de la punctul 1. 

 o   Elaborarea manualelor pentru elevi (pentru prima clasă, a V-a), îndrumătoarelor metodice pentru profesori, a altor auxiliare didactice. 

 o   Elaborarea listelor de itemi, minimale şi maximale, în variantele de la punctul 1, în vederea evaluării. 

 o   Realizarea unor aplicaţii informatice care să genereze teste personalizate, prin care elevii să-şi poată autoevalua nivelul de pregătire la un moment dat, iar profesorii să le folosească în evaluarea curentă şi sumativă. 

 o   Precizarea temelor, modulelor capitolelor ce ar trebui studiate în varianta de aprofundare a curriculei. 

 o   Indicaţii metodologice pentru curriculumul realizat în şcoală (CDS) (un studiu mai amănunţit în anexa) 

e. Salarizarea în funcţie de performanţă şi rezultatele muncii
Fără pornirea motoarelor motivării salariale, orice reformă în educaţie este supsă eşecului. Nimic nu este mai demotivant pentru profesori când văd că alţi colegi au acelaşi salariu, fără să depună eforturile necesare. Salarizarea după progresul şcolar constituie esenţa acestui tip de salarizare. Chiar dacă va fi acceptată mai greu la început, personalul din educaţie se va obişnui cu acest mod de salarizare, care le permite celor competenţi să câştige mai bine. Perfecţionarea şi învăţarea continuă a profesorilor se va realiză de la sine, dacă există motivaţia unor câştiguri mai bune.

f. În învăţământul superior evaluarea să se facă după numărul de absolvenţi care intră în piaţă muncii şi media nivelului de salarizare. Rolul ARACIS-ului trebuie preluat de o agenţie de evaluare a calităţii externă, deoarece stafful şi experţii actualului ARACIS sunt în profund conflict de interese. Agenţia externă va prelua operaţiunile de autorizare provizorie şi acreditare.

g. Este necesară o reevaluare a diplomelor acordate din 1990 până în prezent, cel puţin a celor de doctor şi masterat. Operaţia ar fi realizată tot de o agenţie externă de evaluare a calităţii proceselor educaţionale. 

h. Finanţarea urmează elevul sau studentul, funcţie de calitate şi nu de forma de proprietate a unităţii respective, este necesară şi posibilă, cu noile sisteme credibile de evaluare a calităţii.

i. Descentralizarea şi depolitizarea. Şcolile primesc dreptul să-şi definească propria identitate educaţională, să-şi angajeze managerii şi profesorii, să utilizeze fondurile de la finanţarea per capita şi alte fonduri atrase, în conformitate cu interesele locale şi generale, ale elevilor, părinţilor şi ale comunităţii pe care şcoală o deserveşte. Inspectoratele rămân doar cu evaluarea şi controlul, în coordonare cu ARACIP. Deciziile importante le ia Consiliul de Administraţie (CA), inclusiv angajarea managerilor şi profesorilor, în care părinţii reprezintă 1/3, profesorii 1/3 şi Consiliul Local 1/3. 

j. Mediul atractiv de învăţare. La mare preţ în ţări avansate, la noi este complet ignorat. Este vorba de activităţi interesante şi atractive, inclusiv extracurriculare, aplicaţii practice ale cunoştinţelor teoretice parcurse, indicarea modului şi împrejurărilor de viaţă în care vor fi folosite. Disciplinele agregat au şi rolul de a crea un sistem coerent de cunoştinţe şi aptitudini, necesar în piaţa muncii şi solicitărilor angajatorilor. 

k. Şcoala profesională, formarea profesională
Este necesară aplicarea Legii Educaţiei Naţionale, cu stimulente fiscale pentru agenţii economici care intră în parteneriatul prevăzut de legislaţia secundară şi burse consistente pentru elevii aflaţi în această formă de şcolarizare. Instruirea practică în cadrul agenţilor economici atenuează lipsa de experienţă imputată candidaţilor la un job.

Termenele pentru aducerea clasei a IX-a la gimnaziu şi introducerea examenelor de admitere la liceu, prevăzute de Legea Educaţiei Naţionale trebuie devansate pentru a intră în vigoare începând cu anul şcolar următor. Se poate aplica cu mai multă eficienţă colaborarea pentru cursuri de scurtă sau medie durată, la cererea şi standardele teoretice şi practice cerute de angajatori. 

Transformarea liceelor tehnice cu rezultate slabe la Bacalaureat în şcoli profesionale, va obligă managerii şi corpul profesoral din aceste şcoli să se ocupe doar de relaţiile contractuale necesare şcolilor şi formării profesionale.

Concluzii 

Educaţia şi formarea profesională stau la baza unei pieţe a muncii autohtone de calitate, element primordial în atragerea investitorilor români şi, mai ale, străini. Fără o piaţa a muncii adecvată solicitărilor investitorilor, n-o să avem o economie competitivă şi performanţă, bază unui nivel de trăi decent. 

Soluţiile de mai sus sunt minimale, şi alte soluţii pot fi adăugate, dacă sunt în spiritul LEN şi al interesului naţional, nu în interesul sindicatelor şi al unor grupuri restrânse profesionale.