Încă o trăsnaie marca Sorin Cîmpeanu. Se renunţă la evaluarea prin teze şi medii semestriale, media finală se stabileşte „după ureche”
0
Nu că n-am fi obişnuiţi cu tot felul de trăsnăi scoase de ministrul Educaţiei. Dar ultima le întrece pe toate. Lasă la latitudinea profesorului să stabilească media finală a unui elev de la sfârşit de an şcolar fără etapele intermediare de evaluare: teze, extemporale, medii semestriale sau trimestriale.
Principala eroare a învăţământului nostru este absenţa unui sistem de evaluare sumativă obiectivă standardizat, unitar la nivel de ţară, bazat pe aplicaţii informatice, care să măsoare progresul şcolar al elevului. În absenţa acestui sistem să laşi libertatea totală profesorilor este o greşeală imensă. Nimeni nu ştie nici acum şi nici în viitor nu va şti care este nivelul de pregătire al elevilor noştri. Nu se ştie acum nici care este procentul real al abandonului şcolar, ne furăm căciula prin mistificare, minciună şi ipocrizie.
Propunerile ministrului Cîmpeanu
Să laşi în totalitate sarcina evaluării după cheful şi impresiile profesorilor este o enormă greşeală. Mai sunt profesori conştiincioşi şi dedicaţi meseriei care merită această încredere. Cam 15-20%. Cu restul ce facem?
Iată scandalurile ce vor fi generate de această iniţiativă.
Părinţii vor cere dovezi pentru nivelul de pregătire al copiilor. Cu ce dovezi demonstrează profesorul părinţilor că media 4 sau 5 este media meritată de copilul lor? Cu niciuna, că nu are teze, extemporale şi medii semestriale. Mai grav, părinţii vor riposta: de ce abia acum, la sfârşitul anului şcolar, aflu că copilul meu este corigent sau repetent? Dacă ştiam din timp, luam măsuri, îi puneam meditator sau lucram noi, părinţii, cu el.
Cui şi cu ce dovezi fac contestaţii părinţii care nu sunt convinşi că media obţinută de copilul lor este cea reală? Nu exista posibilitatea contestaţiei la media unui elev.
Mai grav, după ce copilul trece cu medii mari prin gimnaziu si liceu, la Evaluarea Naţională sau Bacalaureat ia nota 2 sau 3, când nu se mai poate face nimic. Ce mai poate face părintele? Doar să-i ia de guler pe profesor, director şi ministru.
Faptul că tezele se dau uneori degeaba, că nu reflectă gradul real de pregătire al elevilor, poate fi imputat unor profesori, dar nu strici tot procesul de învăţare pentru că unii profesori îşi bat joc de meserie, nefiind controlaţi de inspectori şi directori.
Evaluarea sumativă ritmică este esenţială. Părinţii, profesorii, elevii află stadiul lor de pregătire la disciplină respectivă înainte de a fi prea târziu. Părinţii, alertaţi de nota la teză şi media semestrială iau măsuri pentru corectarea situaţiei. La fel profesorii şi elevii. Dacă nu ştiu până la sfârşitul anului şcolar, nu iau nici o măsură de corectare. Se trezesc la realitate prea târziu, iar dacă nota finală este corectă, atunci deja e prea târziu.
O evaluare sumativă obiectivă, indiferentă la subiectivismul profesorilor, este extrem de necesară. Dacă nu vrem să ne furăm căciula. Am scris de multe ori cum ar trebui să fie această evaluare (aici) , dar nimeni nu bagă în seamă.
Ideea că profesorul are deplină autonomie în evaluare ar funcţiona în Germania, sau în Marea Britanie. La noi, rezultatele la testele PISA şi la examenele naţionale sunt în totală contradicţie cu rezultatele de la clasă. Atunci cum să laşi profesorii cu totală autonomie? Fără controale de la Inspectorate şi directori? In absenţa tezelor şi a mediilor ce să se controleze?
Profesorii aplică principiul capitalist „foloase maxime cu eforturi minime”. Au tot interesul ca elevii să aibă medii şi note cât mai mari, pentru a se lăuda în faţa părinţilor, inspectorilor şi directorilor. Fără să se obosească cu corectarea tezelor şi extemporalelor. Şi dacă profesorii trişează? Nu ştie nimeni. Se află abia la Bacalaureat şi la Evaluarea Naţională. Dacă adunăm şi elevii care renunţă să se prezinte la examene pentru că ştiu că nu le pot promova, procentele de promovare sunt in jur de 50%.
În concluzie
Să laşi evaluarea sumativă exclusiv la iniţiativa şi „metodele” profesorilor este o mare eroare. Profesorii vor trage concluzia că nu mai pot fi verificaţi de nimeni, şi vor proceda cum îi taie capul. Eventual în funcţie de cadourile pe care le primesc de la părinţi.
Evaluarea sumativă periodică, semestrială sau trimestrială are rolul de a preveni rămânerile în urmă ale unor elevi, şi de a putea interveni cât timp se mai poate repara ceva.
Ministrul Cîmpeanu greşeşte când crede că toţi profesorii merită încrederea unei autonomii totale. Îi spun eu, după o experienţă îndelungată de profesor şi director. Doar 15-20% merită această încredere!
Se încarcă comentariile...
