ANALIZĂ De ce nu va putea trece România la euro în 2019

Agricultura are nevoie de o reformă structurală prin care două milioane de oameni să treacă din agricultura de subzistenţă în activităţi de mica industrie si servicii, derulate tot în mediul rural  FOTO Marian Iliescu

Nivelul de trai al românilor se menţine departe de media UE, competitivitatea companiilor este slabă, productivitatea e mică la nivel de angajaţi, iar pentru infrastructură sunt necesare soluţii de dezvoltare rapidă. Toate acestea îngreunează procesul de convergenţă.

România îndeplineşte criteriile de convergenţă nominală pentru adoptarea monedei euro, însă are nevoie de reforme structurale pentru a face acest pas.

Economiştii avertizează că Guvernul trebuie să rezolve mai multe probleme în acelaţi timp pentru a putea intra în zona euro – obiectiv asumat pentru anul 2019: competitivitatea slabă a companiilor, productivitatea mică a angajaţilor, infrastructura precară sau reforma nereuşită a Educaţiei.

Îndeplinim doar convergenţa nominală

„Arhitecţii“ Uniunii Europene au stabilit cinci criterii de convergenţă nominală (criteriile de la Maastricht) pe care trebuie să le respecte statele care vor să adere la zona euro. Deficitul bugetar nu trebuie să treacă de 3% din Produsul Intern Brut (PIB), iar datoria publică să nu depăşească 60% din PIB. În plus, rata inflaţiei nu trebuie să depăşească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media primelor trei state comunitare cu cea mai mică inflaţie, iar nivelul dobânzilor pe termen lung să fie cu cel mult două puncte procentuale peste media primelor trei state cu cea mai bună performanţă privind inflaţia.

De asemenea, o ţară care candidează pentru aderarea la moneda comunitară trebuie să petreacă doi ani în anticamera zonei euro – aşa cum este numit mecanismul ratelor de schimb ERM-2, când leul nu va trebui să fluctueze cu mai mult de 15% faţă de un nivel stabilit.

„Toate cele cinci criterii de la Maastricht sunt îndeplinite, din coadă am ajuns în frunte. Dar nu ne trebuie euforie. Şi suntem iar într-o stare de paradox: deşi avem toate criteriile de la Maastricht îndeplinite, nu putem să vorbim despre trecerea la euro nici peste doi ani“, declara Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale, în luna noiembrie a anului trecut.

Nivelul de trai, marea problemă

După cum spunea şi guvernatorul BNR, nu ne trebuie euforie. Iar asta pentru că principalul impediment pentru trecerea la euro îl constituie convergenţa reală, adică nivelul de dezvoltare şi condiţiile de trai. În acest moment, PIB-ul pe cap de locuitor ajustat la paritatea puterii de cumpărare se situează în România la 54% din media UE, în vreme ce statele baltice – cele mai sărace ţări care au aderat la moneda euro – aveau acest indicator la 60% în momentul adoptării monedei unice, potrivit lui Valentin Lazea, economistul-şef al BNR. Mai exact, suntem prea săraci ca să ne permitem.

Lazea spune că, în actualele condiţii, România poate atinge nivelul de 60% abia peste şase ani. 

„Ca să intrăm în 2019 în zona euro, ar trebui ca la începutul anului viitor să intrăm în mecanismul ERM-2 şi văd că nu se întâmplă nimic. Chiar dacă este târziu, ar mai fi încă timp“, a declarat economistul, care a precizat că vorbeşte în nume propriu.

Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal, avertizează că „practic, avem două Românii“.

„Doar cinci judeţe produc 40% din PIB-ul României, iar peste 50% din companiile mari sunt localizate în cinci judeţe. Şi mai avem şi Vasluiul şi Botoşaniul, care sunt poli ai sărăciei din Europa“, a afirmat el. 

Infrastructură precară

O altă mare problemă o constituie faptul că România nu dispune de o infrastructură la nivel european, în special în sectorul rutier. Ionuţ Dumitru spune că Moldova şi sudul României sunt aproape izolate din punct de vedere economic, iar – pentru rezolvarea disparităţilor regionale – prioritare ar trebui să fie în domeniul infrastructurii o autostradă care să lege Moldova de Transilvania, pentru ca astfel investitorii să ajungă în această parte a ţării, dar şi autostrada Sibiu-Piteşti. 

Tot în domeniul infrastructurii, Ionuţ Dumitru a menţionat şi interconectarea bazelor de date ale instituţiilor statului. 

Reformele structurale, necesare şi în Educaţie şi Agricultură

Reformele structurale sunt un alt factor vital. Este vorba atât de îmbunătăţirea competitivităţii şi productivităţii, cât şi de reforme în Educaţie sau Sănătate. Valentin Lazea atrage atenţia că odată ce România intră în zona euro, reformele structurale nu mai pot fi relaxate niciodată, întrucât am ajunge în situaţia Greciei sau a Portugaliei, iar angajamentul pentru competitivitate şi eficienţă este pentru totdeauna.

În fine, Lazea a subliniat faptul că România ar trebui, într-o primă fază, să realizeze reformele incluse în programul cu FMI privind transporturile şi energia. El a mai spus că o altă reformă structurală ar trebui să vizeze trecerea a două milioane de mici fermieri din agricultura de subzistenţă în activităţi de mică industrie şi servicii în mediul rural.

Din ce va creşte economia în următorii patru ani

Estimările oficiale lansate recent de către Comisia Naţională de Prognoză (CNP) anticipează o creştere economică susţinută în următorii patru ani, cu avansuri de 2,8% în 2015 şi de peste 3% anual până în 2019.

Dar mai interesante sunt prognozele oficiale referitoare la domeniile economiei. În primul rând s-ar remarca sectorul construcţiilor, care de la un minus de peste 6% în 2014 va ajunge la un plus de aproape 5% în 2015 şi apoi îşi va acccelera acest ritm de creştere până la +5,3% în 2018.

Un alt indicator interesant este formarea brută de capital, care reflectă investiţiile în economie. Din anticipaţiile CNP reiese că, de la minusul de 3,7% înregistrat în 2014 (şi, de altfel, după minusurile la fel de accentuate din anii anteriori), investiţiile vor ajunge la un plus de 3,7% în 2015, după care îşi vor accelera creşterea până la +6,4% în 2018.

Industria, la rândul său, va creşte susţinut, cu 3,5% în 2015 faţă de 2014, apoi cu 2,8%-3% în fiecare an, până în 2018 inclusiv. Iar sectorul serviciilor, care va avansa şi el cu peste 3% anual, îşi va majora până la 2% contribuţia la creşterea economiei.

Salarii mari, cheltuieli şi mai mari

Dar nu numai indicatorii macroeconomici cresc spectaculos în prognozele oficiale, ci şi cei care reflectă nivelul de trai al românilor. Salariul mediu net va ajunge la peste 2.000 de lei în 2018, veniturile crescând şi în sectorul bugetar, şi în cel privat. Plus că vor fi mai mulţi salariaţi (peste şase milioane în 2018 faţă de 5,8 milioane în prezent) şi mai puţini şomeri (610.000 în 2018, faţă de 630.000 în prezent).

Consecinţa se va vedea, potrivit aceloraşi anticipaţii, într-o creştere (ca să nu zicem înflorire) a consumului privat: cererea internă îşi va accelera avansul de la +2,9% în 2015 la +3,9% în 2018, iar cheltuielile de consum ale populaţiei – de la +2,9% la +3,4%.

Revizuire în sus pentru PIB

Comisia Naţională de Prognoză a modificat în creştere la 2,8% estimarea privind avansul Produsului Intern Brut (PIB) al României pentru 2015. Anterior, în prognoza pe termen mediu – varianta de toamnă, CNP previziona o creştere economică de 2,5%. În ceea ce priveşte creşterea PIB aferentă anului 2014, aceasta este estimată la 2,9%, cu 0,3 puncte procentuale mai mare decât în prognoza din toamnă. Referitor la valorile nominale, CNP estimează pentru acest an un PIB de 709,7 miliarde de lei, iar pentru 2014 de 674,3 miliarde de lei.

Prognoza pe termen mediu 2014-2018 (varianta de iarnă) prevede pentru 2016 o creştere economică de 3%, pentru 2017 de 3,3%, iar pentru 2018 de 3,5%.