O filă din procesul comunismului

Nu doar bogată, ci şi semnificativă valoric e literatura dramatică maghiară consacrată realităţilor postcomuniste. Şocului pe care modificările politice, sociale şi economice le-au produs în rândul oamenilor după căderea comunismului.

Într-o societate ce a cunoscut până în 1989 diferitele faţete ale socialismului real, inclusiv una dintre formele sale ceva mai blânde- aşa numitul comunism de tip gulaş, datorat lui Janόs Kádar, şocul în cauză  fost nuanţat, resimţit în moduri diferite de diversele categorii sociale şi de vârstă. Nici în Ungaria, cum nici în România, nu toată lumea a fost bucuroasă să constate că lucrurile s-au schimbat radical. Au fost şi nostalgici, şi temători, majoritatea dintre aceştia recrutându-se, cum era de aşteptat, din rândul cetăţenilor maturi, care „se adaptaseră” şi pentru care „dezadaptarea” s-a dovedit grea, dacă nu chiar imposibilă.

Unele dintre aceste piese au fost montate, şi nu fără succes de public sau de critică, şi de teatrele noastre. Acestora li se adaugă, iată, spectacolul cu piesa Quartet de Spirό György, creaţie a Casei de producţie a Televiziunii Române, transmisă pe canalul TVR 2, sub genericul redevenit familiar al Teatrului tv.

Spirό György a scris Quartet la puţină vreme după căderea comunismului. Fără doar şi poate, textul a avut un remarcabil impact într-o ţară precum Ungaria ce a fost destul de promptă în a-şi clarifica trecutul, în a vorbi despre torţionari, în a recunoaşte cinstit că da, e foarte adevărat că regimul comunist a fost unul de import, a fost impus cu forţa de acorduri internaţionale cinice şi iresponsabile şi de tancurile sovietice pretins eliberatoare, însă că nu e mai puţin adevărat şi că a fost susţinut de o liotă de activişti şi securişti, de profitori şi de colaboraţionişti. E vorba despre o temă şi despre un subiect ce la noi au cam fost evitate, nu doar în teatru, ci şi în discursul curent, dar care au (re)devenit actuale în lunile din urmă când, încet-încet, cred că totuşi mult prea încet, ne sunt livrate numele unor torţionari din anii `50.

Quartet e construită pe modelul deja verificat al întâlnirii peste ani. Al vizitei neaşteptate. Doi bătrânei- ea, gospodină, el, pasionat de transmisiunile de la Eurosport- au şocul de a fi vizitaţi de un bărbat, nici el foarte tânăr. Omul pretinde că, în urmă cu decenii, mai exact în 1983, ar fi fost ajutat să fugă din Ungaria de bătrânelul care, pe vremea aceea, lucra în organele de securitate. Securistul de odinioară chiar i-ar fi salvat viaţa celui despre care aflăm că acum îi merge foarte bine în America şi care şi-a căutat salvatorul spre a-şi arăta recunoştinţa. Ar face-o prin cadouri substanţiale, adică printr-un card încărcat cu 10.000 de dolari şi printr-un automobil de firmă.

Piesa e interesantă şi ofertantă actoriceşte prin elementele de detaliu. Prin reacţiile prudente ale securistului de odinioară (el nu şi-a făcut datoria, nu a făcut decât să îndeplinească ordine, nu îl recunoaşte pe cel ce pretinde a fi fost salvat), prin temerile, mirările, semi-acţiunile soţiei sale, prin reacţiile năvalnice ale fiicei lor. O femeie nefericită, trecută de prima tinereţe, cu un divorţ la activ, cu o fiică nu tocmai reuşită, nicidecum simplu de crescut. Vizitatorul şi darurile acestuia sunt pentru ea chilipiruri neaşteptate, soluţia rezolvării tuturor problemelor. În realitate, finalul tragi-comic şi râul gros al vizitatorului arată că totul nu a fost decât un studiu asupra mentalităţilor, adică o farsă.

În spectacolul montat pentru Teatrul tv, regizorul Gelu Colceag a contat în principal pe valorificarea rolurilor oferite de piesă. A întocmit o distribuţie excelentă, despre care aş putea spune chiar că e una ideală. Căci un cvartet actoricesc precum Coca Bloos, Crina Mureşan, Virgil Ogăşanu şi Doru Ana nu poate fi decât imbatabil. Şi aşa a şi fost, fără ca pentru asta directorul de scenă să depună prea multe alte eforturi. Avem de-a face cu un spectacol de teatru filmat, al cărui specific de televiziune constă în faptul că acţiunea se consumă în mai multe încăperi (scenografia: Dana Moraru) şi că secvenţele îi sunt marcate prin hebluri. Spectacol care, cu modificări nu tocmai majore, ar putea fi lesne transferat pe scena de scândură. Ceea ce nu mi s-ar părea deloc a fi un lucru rău.

Televiziunea Română- Casa de producţie- QUARTET de Spirό György;

Traducerea: Ana Scarlat;

Adaptarea şi regia artistică: Gelu Colceag;

Scenografia: Dana Moraru;

Director de imagine: Cristian Stoian;

Ilustraţia muzicală: Crina Bolboceanu;

Regia de montaj: Silvia Coman;

Cu: Coca Bloos, Crina Mureşan, Doru Ana, Virgil Ogăşanu;

Data difuzării: 3 martie 2014