Nepoţi greşiţi, nepoţi negreşiţi. Despre maghiari şi români
0Doru Pop este marele meu partener de dialog în probleme maghiaromâne. Recent, am dialogat despre Cluj, oraşul nostru de suflet. Discuţia va apărea în volum, eu aş dori să-mi notez observaţiile în legătură cu o singură idee a lui.
Şi anume, ideea că „poate întrebăm nişte bunici greşiţi”. Întrebarea mea se referea la faptul că bunicii îmi tot inculcau o ură cu dinţii strînşi faţă de români, şi ştiu nepoţi ai căror bunici viceversa. La asta a spus Doru ce a spus. Şi a continuat cu sugestia că ar trebui să-i întrebăm pe cei care stau pe Farkas utca/strada Kogălniceanu, şi care au copilărit împreună.
Îmi vine în minte domnul Maniu, vecinul bunicilor mei de pe Lăcătuşului. Un bătrîn simpatic, cu părul alb şi care vorbea maghiara. Niciodată nu l-am prins că în secret urăşte maghiarii, dar cine ştie?
Poate că ura asta, ca şi iubirea clamată de corectitudinea politică, e cumva romantică. Oamenii nu se urăsc sau se iubesc alb-negru, încremenindu-se în proiect. Bunicul îi ura pe ”români”, dar nu se oprea din lăudat cînd vorbea despre domnul Brînzaş (sper să-i fi reţinut corect numele), fost inspector şcolar, iar bunica mi-a povestit cum popa din satul vecin le-a avertizat că bunicul e în pericol — în pericolele acelea niciodată înţelese de un nepot.
Vreau să spun că poate nici nu există bunici greşiţi sau „negreşiţi”, ci numai o aşteptare mocnită: eşti maghiar, trebuie să-i urăşti pe români; eşti român, trebuie să-i urăşti pe maghiari. Poate că mai degrabă sunt mulţi „nepoţi greşiţi”, nepoţi care duc mai departe o inepţie a bunicilor lor.
În definitiv, nu contează experienţele, ci unde ajungi, cum te educi prin ele. De aceea am scris în Scrisoarea deschisă către vandalizatori că problemele trebuie discutate, nu măturate sub preş. Un nepot greşit crede că problemele sunt irezolvabile; eu cred că trebuie să învăţăm să tratăm conflictele, să nu băgăm capul în nisip.
Or, tocmai în asta s-a dovedit perioada postrevoluţionară o continuatoare a moştenirii comuniste: în băgatul capului în nisip. Problemele nu au graniţă, nici timiditate; ele sunt tupeiste. Fără inteligenţă, clarviziune şi empatie nu le vom rezolva niciodată.
Se încarcă comentariile...
