Tu ştii poveştile din spatele simbolurilor României? De la secretele Castelului Bran la cele ale Ateneului Român

Tu ştii poveştile din spatele simbolurilor României? De la secretele Castelului Bran la cele ale Ateneului Român

Ateneul Român a fost construit pentru a găzdui conferinţe. FOTO Adevărul

Zecile de monumente-simbol pe care le admirăm în marile oraşe ale ţării ascund poveşti fermecătoare. Despre modul în care a fost construit Castelul Peleş există mai multe legende, una dintre cele mai cunoscute fiind aceea că regele a înnoptat odată în zonă şi a fost fermecat de peisaj. Alte clădiri-simbol din ţară ascund poveşti la fel de impresionante.

Ştiri pe aceeaşi temă

Adevarul.ro vă spune poveştile fascinante ale celor mai importante clădiri din România.

Ateneul, bijuteria arhitecturală din mijlocul Bucureştiului: război, aur, marmură şi istorie, toate pentru o singură clădire

Ateneul Român este una dintre cele mai frumoase construcţii din Bucureşti, şi chiar din România, şi una dintre clădirile în care, de-a lungul timpului, au ţinut conferinţe şi au cântat oameni importanţi ai vremurilor. Bijuteria arhitecturală respiră istorie prin fiecare parte a sa, simbolizând măreţia moştenirii culturale a românilor.

Ca la fiecare proiect măreţ, participau mai mulţi arhitecţi, iar aceştia intrau într-o competiţiei în care îşi prezentau proiectele. Printre cei mai buni arhitecţi ai vremii, care au intrat în competiţia pentru câştigarea viitorului Ateneu, s-a aflat şi Albert Galleron, un arhitect de origine franceză.

Galleron a fost cel care a reuşit să impresioneze prin proiectul său şi astfel să i se încredinţeze proiectarea unui clădiri ce urma să devină un adevărat simbol, Ateneul Român.

În jurul anului 1886, au început lucrările de la Ateneu şi în proiect, alături de Galleron, au participat foarte mulţi arhitecţi români, care au avut o contribuţie majoră la opera finită, după cum poveteşte Gabriela Mindu, conferenţiar doctor arhitect la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”.

Din lipsa fondurilor destinate construirii Ateneului, ridicarea clădirii s-a făcut în două etape. Din primul proces a făcut parte construirea faţadei clădirii, urmând ca abia după câţiva ani să fie ridicată şi aripa Golescu, o altă parte a Ateneului, atunci când au apărut noi fonduri.

Castelul Bran a fost construit pe cheltuiala saşilor. Acum face profit un milion de euro pe an

Branul este unul dintre cele mai vechi castele din România. Acum este cel mai vizitat obiectiv turistic din România şi una dintre cele mai scumpe proprietăţi din lume.

Bazele castelului au fost puse de cavalerii teutoni în 1225, când a fost construită o fortificaţie din lemn. În 1377, şasii ajunşi pe Scaunul Braşovului au cerut regelui Ludovic al Ungariei permisiunea de la construi cu oamenii lor şi pe banii lor o nouă cetate. Aşa a luat naştere Castelul Bran, care a fost folosit de Sigismund de Luxemburg, împărat şi rege al Ungariei ca o bază strategică în 1395 când l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân. Castelul a fost cetate de apărare mai multe secole şi aşa a apărut şi mitul lui Dracula, datorită cârţii lui Brian Stocker. Se pare că Vlad Ţepeş nu a locuit niciodată la Bran, dar legenda lui Dracula a făcut castelul faimon în toată lumea.

Castelul Peleş, perla Coroanei din „Perla Carpaţilor“

39 de ani au trecut de la punerea pietrei de temelie şi până la finalizarea vastului proiect arhitectonic ce a însemnat Castelul Peleş din Sinaia. Lucrările, coordonate de suveran, au mobilizat arhitecţi şi decoratori însemnaţi ai vremii.
Iubitori de poveşti, românii atribuie şi locului pe care s-a ridicat Peleşul o legendă. Aceasta spune că regele a înnoptat în această zonă, la mănăstirea din Podul Neagului, iar peisajul sălbatic l-a fermecat hotărând să construiască aici o casă de vacanţă pentru familie.

Este cert că Peleşul a fost construit în afara perimetrului comunei Podul Neagului, o localitate cu o suprafaţă de numai 24 de km în anul 1874, an în care, din iniţiativa suveranului, comuna primeşte numele de Sinaia. Între anii 1873 şi 1875 a fost edificată fundaţia castelului Peleş, iar ceremonia de punere a pietrei de temelie a reşedinţei a avut loc într-un cadru festiv la 10/22 august 1875.

Cum a fost construit Castelul Corvinilor, una dintre cele mai impunătoare cetăţi medievale din Europa

Şase secole de istorie zbuciumată şi legende învăluie unul dintre cele mai frumoase monumente din Transilvania: Castelul Corvinilor.

Povestea construirii castelului din Hunedoara a început în anul 1440, când Ioan (Iancu) de Hunedoara a decis transformarea aşezării din piatră de râu şi calcar, de pe Dealul Sânpetru, într-un castel impunător, cu o arhitectură care să dea imaginea unei fortăreţe de apărare împotriva atacurilor armate.

În anii care au urmat, în jurul vechii cetăţi a Hunedoarei au fost ridicate ziduri de calcar dolomitic, flancate de turnuri circulare şi rectangulare. Deşi istoricii susţin că Iancu de Hunedoara nu a locuit decât o foarte mică perioadă în castel, regele care şi-a petrecut aproape toată viaţa în campaniile militare, a vrut să îi dea acestuia un aspect care să îi semene personalităţii sale.  

„Turnurile circulare (Turnul Capistrano, Turnul Pustiu, Turnul Toboşarilor), cu excepţia turnului pictat (Turnul Buzdugan), erau prevăzute cu un parter din zidărie plină, urmat de două niveluri, cele de la partea inferioară fiind utilizate ca şi camere pentru puşcaşi, iar cele de la partea superioară ca zone de locuit şi de apărare.

Turnurile rectangulare (turnul vechi de poartă, turnul nou de poartă) erau prevazute cu intrări carosabile şi niveluri de apărare, gândite atât pentru arme cu coardă cât şi pentru arme de foc. Intrările în castel se făceau pe poduri, susţinute de piloni de piatră, ultimele tronsoane ale podurilor fiind mobile”, se arată în monografia castelului.


Palatul baronului Brukenthal, una din capodoperele arhitectonice ale României

Palatul Brukenthal este unul dintre cele mai însemnate monumente în stil baroc din România, construirea clădirii petrecându-se în etape, între anii 1778 –1788. Edificiul a fost ridicat pentru a servi drept reşedinţă oficială a baronului şi sediu al colecţiilor sale.

„Faţada principală a palatului, ieşită mai în faţă în comparaţie cu frontul celorlalte clădiri dinPiaţa Mare a Sibiului, este o realizare târzie, într-un stil Baroc auster. Elementul central al faţadei este ancadramentul de piatră al portalului, susţinut de coloane deasupra cărora se ridică antablamentul. Este decorat cu elemente de plastică precum blazonul aurit al lui Samuel von Brukenthal şi alte elemente decorative baroc: urne, rozete şi festoane”, explică Dana Hrib, director adjunct al Muzeului Naţional Brukenthal.

Palatul Comunal Buzăului. Nicolae Iorga: „Cea mai frumoasă primărie din ţară“

Clădirea-emblemă a oraşului  Buzău, Palatul Comunal, împlineşte în toamna acestui an 11 decenii de existenţă. Construit între anii 1899 şi 1903, la comanda primarului Nicu I. Constantinescu,  palatul din centrul oraşului a fost cea mai impunătoare construcţie comunală, din Regat, supremaţie care a durat până în 1918.

Despre clădirea ce urma să devină sediu administrativ, Nicolae Iorga a afirmat în 1902, cu prilejul unei vizite la Buzău, că „va fi, neîndoielnic, cea mai frumoasă primărie din ţară şi o podoabă de mare preţ pentru Buzău“.
Pe vremea primarului Nicu I. Constantinescu a fost pavat Oborul, iar în locul unor barăci din scânduri s-a construit un abator modern pentru acea vreme. A deschis, pe traseul vechiului apeduct, Bulevardul Parcului (astăzi Nicolae Bălcescu), care a fost pavat şi plantat cu castani. Atunci, primăria s-a preocupat de alimentarea cu apă şi de iluminat.

Ctitorul Palatului Cultural „Theodor Costescu“ şi-a vândut averea pentru a finaliza lucrările

Edificiu arhitectonic emblematic al oraşului Turnu Severin, iniţiat şi construit prin efortul Societăţii Cooperative „Teatrul Oraşului Turnu Severin“ pentru a găzdui aici, în primul rând, dar  nu exclusiv, o instituţie cu acest profil.
Ales preşedinte al Societăţii „Teatrul oraşului Turnu Severin“, Theodor Costescu, directorul prestigiosului Liceu „Traian“ din localitate, a reuşit doar în câteva zile să acopere întreaga subscripţie de acţiuni, necesară pentru finanţarea construcţiei teatrului.  Lucrările au început în anul 1912.

Evenimentele din 1916 au găsit clădirea la „roşu“, dar acoperită. După înfăptuirea României Mari, Theodor Costescu şi-a reluat preocupările ce-i fuseseră întrerupte de anii războiului. Continuarea lucrărilor era însă aproape imposibilă pentru ca societatea nu mai dispunea de nici un fel de capital. Greutăţile n-au putut însă să-l oprească pe marele om, înzestrat cu o extraordinară forţă de muncă, cu perseverenţa şi nesecata energie. În mai puţin de două luni, la chemarea insistentă a lui Costescu, se subscrie la împrumutul societăţii o sumă de câteva milioane de lei, bani daţi cu dragă inimă atât de severinenii bogaţi, cât şi de funcţionari sau nevoiaşii urbei. Primii au răspuns apelului foştii elevi ai directorului Theodor Costescu. La suma astfel strânsă s-au adăugat un ajutor dat de Guvern şi un împrumut de la Banca Naţională.

Cum a fost construit Palatul Paşei Sangeacului, locul de unde s-a ordonat distrugerea oraşului Tulcea în 1877

Ridicată între anii 1863-1865, clădirea era situată exact în inima mahalalei turceşti (aproape de cartierul în care au locuit, mai apoi, majoritatea ruşilor lipoveni din municipiul Tulcea). Muzeul de Artă de Astăzi, clădire-monument istoric, a fost reparat în întregime între 1893 şi 1895 de Ştefan Borş şi parţial în 1941 (după cutremur).

În timp ce construcţii celebre, aşa cum este Casa Elveţiană sau Cireşica au căzut în uitare, Palatul Paşei şi Casa Avramide au fost parte dintr-un amplu proiect derulat pe mandatul anterior al Consiliului Judeţean Tulcea. Conducerea administraţiei judeţene a iniţiat şi finalizat un proiect de reabilitare a celor două clădiri de patrimoniu din municipiul Tulcea, esenţiale pentru istoria acestui judeţ.

În 1860, Tulcea devine capitala Sangeacului (provincie militară) ce cuprindea Dobrogea - fără Deltă, şi, parţial, Cadrilaterul. După cum spun istoricii, reşedinţa anterioară fusese la Babadag. Pe atunci oraşul Tulcea era un port dezvoltat şi era considerat unul dintre cele mai mari oraşe din această zonă.

Casa primului realizator de film din România, locul prin care au trecut trei regi

Una dintre bijuteriile arhitectonice din judeţul Călăraşi, actualul sediu al Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu, se află pe lista monumentelor istorice. Clădirea emblematică pentru Bărăgan se află situată pe strada 13 Decembrie şi  fost construită înainte de anul 1880.

Renovată în urmă cu doi ani, clădirea a „înghiţit“ 2,3 milioane lei, refăcerea făcând parte dintr-un program al Ministerului Culturii prin care au fost modernizate  Teatrele din Iaşi, Cluj şi Bucureşti, dar şi muzeul „Antipa“. Lucrările au constat în modernizarea şi consolidarea sălilor, dar şi a picturilor de pe pereţi, descoperite între timp.

Palatul Administrativ, comoara arhitecturală a Aradului

În judeţ şi mai ales în municipiu Arad există multe capodopere arhitecturale, monumente-simbol. Unul dintre cele mai importante puncte de atracţie ale Aradului putem spune că este, zona de la Kilometrul zero, unde se află Palatul Administrativ al oraşului.

Astfel, Palatul Administrativ ce adăposteşte în prezent Primăria şi Prefectura a fost construit între anii 1872-1874. Primarul de atunci se numea Pal Voros, iar funcţionarii erau în număr mic.

Stilul clădirii îmbinând neorenascentismul flamand, cu stilul primăriilor medievale târzii. Construcţia este în formă de U, are un turn de 54 de metri, iar orologiul din turn, adus ulterior din Elveţia, în anul 1878, are un mecanism care cântă la oră fixă. În holul mare al palatului pot fi admirate vitraliile pictorului Sever Frenţiu, reprezentative pentru pictura naţională a secolului al XX-lea.

Castelul Karolyi, castelul tunelurilor secrete şi al legendelor

Construirea Castelului Karolyi, în Carei, a stârnit numeroase controverse în rândul nobilimii, care la vremea construcţiei sale era împotriva finalizării acesteia, fiind nevoie ca înşusi regele Matei Corvin să intervină pentru a aplana conflictul iscat.

Legendele care s-au ţesut în jurul său, care dăinuie şi astăzi, dar şi pasajele secrete descoperite aici, fac din Castelul Karolyi un loc misterios şi romantic.

Castelul a fost construit de către familia Karolyi, cea care a dat şi numele castelului, pe locul în care, la sfârşitul secolului al XV-lea, se afla o veche cetate. Încă de la începutul construcţiei sale, nobilimea vremii l-a considerat o ameninţare, cerând în repetate rânduri regelui demolarea sa. Acesta însă nu a fost demolat, deoarece din pricina ameninţării otomane, el este transformat într-o cetate înconjurată de un zid de fortificaţie, cu patru bastioane şi nişe de tragere pentru turnuri, dotări cu care va face faţă cu succes asediilor otomane.

Sugăletele şi Biserica Evanghelică, dovada măiestriei arhitecturale a saşilor bistriţeni

Cele mai multe bijuterii arhitecturale de care încă se poate bucura municipiul Bistriţa sunt lăsate de saşi. Printre acestea se numără şi ansamblul de clădiri odinioară comunitare cunoscut sub numele de „Sugălete“ sau Biserica Evanghelică, stranele sale reprezentând o capodoperă a mobilierului renascentist din Transilvania.

Cele 12 case din centrul istoric al municipiului, reunite prin porticul de la parter acoperit cu bolţi atrage atenţia tuturor turiştilor care calcă prin Bistriţa. Ansamblul poartă numele „Sugălete” şi făcea parte din piaţa saşilor, Marktplatz. Diferitele tipuri de bolţi sugerează, spun istoricii, faptul că au existat mai multe etape constructive, refacerile începând din secolul al XV-lea şi merg până la mijlocul secolului al XIX-lea.

Cum s-a ridicat Catedrala Încoronării Regilor Ferdinand şi Maria, în urmă cu peste nouă decenii

Catedrala Încoronării din Alba Iulia a fost ridicată special pentru încoronarea regilor României Mari: Ferdinand şi Maria. A fost primul mare lăcaş de cult construit  după 1918 în Transilvania, provincie în care românii fuseseseră socotiţi, secole de-a rândul, o naţiune „illicită“.

Istoria Catedralei Ortdodoxe din Cetatea Alba Carolina este strâns legată de festivităţile încoronării regelui Ferdinand şi a reginei Maria. Încă din vara anului 1920,  prim-ministru din acea vreme, Alexandru Averescu, a primit nobila misiune de a pregăti actul încoronării regelui Ferdinand şi a reginei Maria.

Proiectarea întregului ansamblu s-a datorat arhitectului Victor Ştefănescu, iar execuţia inginerului Tiberiu Eremia. Constructorii vremii au decis că trebuie făcută o breşă în partea de vest a fortificaţiei bastionare de secol XVIII. Asta, în primul rând pentru a uşura lucrările de ridicare a Bisericii.

Piaţa Unirii, cu Biserica Sf. Mihail şi statuia lui Matia Corvin, cel mai cunoscut simbol al Clujului

Imaginea pe care o întâlneşti pe aproape orice pliant turistic despre Cluj-Napoca este Piaţa Unirii cu Biserica Sf. Mihail şi satuia lui Matia Corvin. Această piaţă a fost aleasă, în 2011, de cititorii „Adevărul“ drept simbolul Clujului. În aceeaşi piaţă au loc, aproape săptămânal, evenimente.

„Tradiţia orală a clujenilor susţine că Matia, fiul cel mic al lui Iancu de Hunedoara, cel care urma să devină regele Ungariei, a fost botezat în capela Schleunig aflată la parterul vechiului turn (acum parţial demolat) al bisericii. Cum se stie, Matia s-a născut la Cluj în 23 februarie 1443 (din alte surse, pe 27 martie 1443). Subliniez faptul că această informaţie nu este înregistrată în surse istorice, ci transmisă de tradiţia orală locală.

Între zidurile acestui locaş de cult s-a întrunit, începind cu anul 1466, de aproape 150 de ori, Dieta Transilvaniei“, explică istoricul clujean Lukács József, cel care a scris „Povestea oraşului-comoară“.

Cum s-a construit unul dintre simbolurile Timişoarei, Catedrala Mitropolitană

Ideea construirii unei catedrale ortodoxe în oraşul de pe Bega a apărut odată cu unirea de la 1918. Până atunci, religia predominantă în Banat a fost cea catolică, adusă de Imperiul Habsburgic.

Lucrările la catedrală au început în 1936, câştigătorul licitaţiei de proiectare fiind arhitectul bucureştean Ioan Traianescu. Piatra de temelie a fost sfinţită, la deschiderea şantierului, de către episcopul Andrei Magieru al Aradului.

Au fost necesari cinci ani de muncă intensă până la ridicarea tuturor lucrărilor de arhitectură, suprafaţa construită cuprinzând 1.542 metri, iar capacitatea fiind estimată la aproximativ 5.000 de credincioşi. Fundaţia catedralei este formată dintr-o placă masivă de beton armat, susţinută de peste 1.000 de piloni din acelaşi material, înfipţi sub această placă de beton până la 20 de metri adâncime.

Arhitectul Ioan Traianescu a creat un stil arhitectural unic pentru această clădire, o îmbinare între stilul neo-bizantin şi stilul bisericilor medievale moldoveneşti. Catedrala are 11 turle, iar cea mai înaltă dintre ele atinge 83,7 metri, construcţia fiind la un moment dat a treia ca înălţime din România, după Casa Scânteii şi Palatul Parlamentului. Clopotniţa găzduieşte şapte clopote în greutate totală de opt tone, iar de armonizarea acestora s-a ocupat celebrul compozitor Sabin Drăgoi.

Castelul singurului rege pe care l-a dat Sălajul ar putea fi reabilitat cu ajutorul  polonezilor

Castelul Bathory din Şimleu Silvaniei, care a fost în secolul al XVI-lea reşedinţa regelui Poloniei, Ştefan Bathory, ar putea fi reabilitat cu sprijin de la polonezi, primăria oraşului având o primă rundă de discuţii cu ambasadorul Poloniei în România pentru a găsi, împreună, o soluţie de finanţare pentru acest important obiectiv.

Castelul a fost construit la sfârşitul secolului XV, de către Nicolae Bathory, evenimentul fiind meţionat în documente din 1594, 1668, 1703 şi 1708. După cum a declarat pentru Adevărul de Seară arheologul Csok Zsolt, Nicolae Bathory a obţinut domenii în zona Şimleului, în urma căsătoriei cu Sofia Banffy. Nobila mireasă venea cu o zestre frumoasă de sate în această zonă, dar şi în judeţul Cluj. „Se pun astfel bazele familiei Bathory, iar oraşul este ales ca centru al posesiunilor, deoarece se afla pe drumul sării, fapt ce a adus un plus financiar familiei”, explică Csok.
Între 1582 şi 1592, castelul este întărit de mai tânărul Báthori István, nepotul voievodului Báthori István. În 1594 cetatea ajunge în mâinile Fiscului după ce Báthori Zsigmond îşi acuză verişorul de iloialitate. În perioada domniei lui Báthori András castelul este locuit de tânărul Báthori István, soţia sa Ana şi fiul lor András. Fiica lor, Zsófia, devine în 1658 soţia voievodului Rákóczi György al II-lea. Castelul ajunge astfel în proprietatea familiei Rákóczi, dar după doi ani este distrusă de turci şi tătari. Fiind transformă în cetate de graniţă, nu mai este locuită permanent şi starea ei se degradează.

Catedrala "Naşterea Domnului", cu cinci clopote acţionate electric şi cu subsol echipat ca adăpost antiaerian

Lăcaşul sfânt construit cu aproape două milioane de lei este simbolul oraşului, după 23 de ani de la începerea construcţiei. În aprilie 1990, Î. P.S. Casian Crăciun a sfinţit locul pe care avea să se înalţe „catedrala numărul unu între toate bisericile ridicate după 1989”. 40.000 de oameni au asistat atunci la eveniment. Din punct de vedere cronologic, este considerată a treia catedrală a Brăilei, după „Sfinţii Apostoli” şi „Sf. Nicolae”, Catedrala „Naşterea Domnului” din Bariera Călăraşilor este mândria brăilenilor. Ridicată după un proiect al firmei „Prodomus”, biserica are o lungime de 42 de metri şi o înălţime de 50 de metri la turla mare.

La acest articol au contribuit: Cristina Răduţă, Simona Suciu, Dana Mihai, Ramona Găină, Iulian Bunilă, Corina Macavei, Claudia Petraru, Ionela Stănilă, Claudia Untaru, Cristina Cicău, Bianca Sara, Dorin Ţimonea, Florina Pop, Vali Silaghi, Olimpia Man, Nicoleta Butnaru.

citeste totul despre: