Rusia a pierdut deja războiul cu Ucraina. Drum bun spre Europa

Deşi în momentul de faţă vorbim mai mult de un război al nervilor, Rusia a pierdut deja confruntarea asimetrică cu Ucraina. Acest lucru se datorează greşelilor tactice şi de propagandă a eminenţei cenuşii de la Moscova. Întreaga comunitate internaţională şi-a declarat solidaritatea faţă de Ucraina şi a adus problema sferelor ruse de interese în atenţia publică internaţională.

Ceea ce a pornit ca o confruntare internă pentru stabilirea direcţiei de politică externă a Ucrainei, se va încheia cu scoaterea definitivă a statului vecin de sub influenţa Rusiei.

Va fi pentru prima dată în istoria statului ucrainian când la putere nu sunt oamenii Moscovei şi când ucrainienii se vor putea bucura cu adevărat de libertate şi independenţă. 

Toate acestea sunt meritul lor exclusiv, deoarece nu au acceptat supunerea faţă de Moscova prin existenţa unei elite politice creată în timpurile sovietice şi supusă total fraţilor din Est. Ieşirea în stradă a societăţii civile a uimit întreaga lume, dar mai ales pe Vladimir Putin. Nimeni nu se aştepta ca ucrainienii să se elibereze de plasa politicienilor pro-ruşi.

În fostul spaţiu sovietic Ucraina a creat un precedent extrem de benefic: fostele state, aflate acum sub controlul Rusiei, vor emite pretenţii la o reală libertate şi independenţă. Acum vorbim în termeni reali de căderea monstrului sovietic, care din inerţie a mai rezistat o generaţie.

Indiferent dacă va trece sau nu de Crimeea, armata rusă şi politica externă rusă au fost înfrântă. Există disensiuni majore la nivelul statului major cu privire la această intervenţie. De la două naţiuni ce se simpatizau, s-a ajuns în situaţia de faţă la ura ucrainienilor faţă de ruşi şi invers- dar o ură moderată care nu se manifestă în stradă, la fel ca-n Iugoslavia, aşa cum Putin ar fi vrut. Aceasta este cu adevărat o pierdere pentru Rusia, iar principalul vinovat este Vladimir Putin. Pierderea de simpatie reprezintă un efect dezastruos pentru politica rusă.

Dincolo de acest lucru, Ucraina a reuşit să aducă în atenţia publică internaţională situaţia dezastruoasă în care Rusia ţine sub sechestru statele foste sovietice. Se pune întrebarea legitimă dacă apărătorii democraţiei nu au cumva obligaţia de a se adresa direct popoarelor şi nu liderilor, în condiţiile în care drepturile primei categorii nu sunt respectate.

Indiferent de finalitatea acestei confruntări locale ca timp, dar globale ca spaţiu, Ucraina va fi un stat European, deci Ucraina a învins.

Un efect benefic este schimbarea politicii de aderare a Uniunii Europene. Aceasta a conştientizat în ultima perioadă că spaţiul sovietic este ceva diferit şi este nevoie să ofere mai mult şi mai accelerat. Acest lucru a fost exemplificat prin eliminarea vizelor pentru românii de la Est de Prut, deşi statul vecin nu era nici pe aproape pregătit pentru un astfel de demers. E nevoie de Ucraina în Europa tot aşa cum este nevoie de o Rusie democratică ca principal partener al Europei.

Ucraina a zguduit scaunul de ţar al lui Vladimir Putin. În interiorul structurilor de vârf ale Moscovei se pune întrebarea firească cum s-a ajuns în această situaţia dezastruoasă şi cine este principalul vinovat. Şansele ca Vladimir Putin să îşi mai termine mandatul scad cu fiecare acţiune agresivă îndreptată asupra Ucrainei. Membrii structurilor de securitate îl consideră ca principalul vinovat pentru îndepărtarea Ucrainei prin aplicare unor măsuri schizofrenice ce amintesc de demenţa unui îndrăgostit.

2014 va fi anul în care ruşii vor ieşi în stradă iar acest lucru se va face ca în Kiev. E vorba de puterea exemplului, iar dacă acum vreo doi ani jumătate de milion ruşi au cerut plecarea lui Vladimir Putin în stradă, cel mai probabil că în acest an vom asista la îndepărtarea lui cu sprijinul tacit al structurilor de securitate. Pentru Rusia s-a pregătit un nou eşalon care să preia ţara, un eşalon aflat acum în exil dar care va aduce cu adevărat democraţia într-un spaţiu rupt parcă de contemporaneitate.