Cine a tras în noi, după 22? Toţi ştim, dar justiţia nu şi-a făcut treaba

Cine a tras în noi, după 22?

Ironia face ca înainte de 22 decembrie 1989 peste 100 de morţi să rezulte din intervenţia structurilor de forţă asupra cetăţenilor, dar numărul să fie cu mult mai mare după această dată: aproape 1.000. Cine răspunde pentru morţii Revoluţiei române?

Nesimţirea cominterniştilor nu are limite: Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Silviu Brucan şi toată gaşca lor strigă la unison: "revoluţiile nu se judecă". Aceste declaraţii arată tocmai cât de desprinşi de realitate sunt scursurile care au vrut să pună mâna pe România şi să ne fure visurile.

Revolta românilor în 1989 a fost una reală, însă pe 22 decembrie 1989 un grup infracţional organizat, de esenţă bolşevică, a folosit metode specifice pentru acapararea puterii statului după arestarea şi apoi asasinarea lui Nicolae Ceuşescu. Acest grup era format din cadre pro-moscovite, scoase de către Ceauşescu din cercul de putere tocmai datorită legăturilor puternice cu sovieticii.

Scopul  a fost deturnarea revoluţiei române şi continuare comunismului în forma lui autentică. Însă nu a fost să fie: revoluţia furată a fost un eşec pentru ei, aspiraţiile de libertate şi democraţie ale românilor neputând fi înfrânte.

Toţi cei care au tras în noi înainte şi după 22 decembrie 1989 au fost promovaţi de către clanul bolşevic sau introduşi în aparatul de conducere. Mulţi dintre ei au fost ulterior numiţi generali, singura lor calitate fiind modul în care au ştiut să servească noua conducere a ţării.

Toată lumea ştie cine şi de ce s-a tras în români după 1989. Am asistat cu toţii la televizor la acel teatru al absurdului ghidat de Ion Iliescu şi acoliţii lui. Cu toate acestea justiţia de după 1989 nu şi-a făcut treaba pentru un simplu motiv: nu este una funcţională, ci plină de securiştii care s-au ocupat să ascundă adevărul.

Nu vom avea nici o şansă să îl vedem pe Ion Iliescu condamnat pentru crimele din acea perioadă în ciuda longevităţii lui. Iată că unii încă mai au tupeul să iasă printre oameni, precum Gelu Voican Voiculescu ieri, să ne înveţe  democraţia.

Sistemul creat de Ion Iliescu a avut grijă să închidă tuturor structurilor de forţa gura după 1989. Pensiile speciale, adică privilegiile speciale, sunt tocmai către acele categorii profesionale ce ar fi putut opri dezastrul de după 1989 sau aflare adevărului. Nu a fost să fie.

Ion Iliescu, botezat Ilici după Ilici Lenin, a fost un bolşevic sadea, educat la Moscova în plină epocă Stalinistă. Atunci şi-a cunoscut şi soţia. A fost înlăturat de Nicolae Ceauşescu datorită faptului că sovieticii aveau în plan să fie locţiitorul său. În 1989 a cerut intervenţia trupele armate sovietice în România după modelul din 1956-Ungaria şi 1968-Cehoslovacia.

Nicolae Militaru, bolşevic convins, antiromân, cel care a preluat frâile puterii armate după 1989. A fost înlăturat de Ceauşescu deoarece avea întâlniri repetate clandestine cu forţele sovietice de la Bucureşti. A fost îndepărtat din cercul de putere tocmai pentru trădare.

Petre Roman este fiul lui Valter Roman(născut Erno Neulander), bolşevic venit după 1945 în România cu forţele sovietice ca să instaureze cu forţa comunismul. A fost o relaţie specială cu Zoe Ceauşescu, pentru ca apoi să fie părtaş la asasinarea tatălui acesteia.

Silviu Brucan, născut Saul Bruckner, un cominternist activ, parte a sistemului comunist din perioada epurărilor, adică până la plecarea trupelor ruse de ocupaţie.

Comunismul, peste tot în lume, s-a dovedit a fi o grupare infracţională transnaţională sub masca unei ideologii.

Se poate identifica un tipar. O bună parte din cei care în 1989 au preluat puterea aveau legături sub o formă sau alta cu Moscova: aceştia erau bolşevici convinşi.

România trage greu şi astăzi tocmai pentru că am pierdut cel puţin zece ani la acel moment. În loc să luăm calea capitalismului şi a democraţiei, ne-am scăldat tot în comunism. Infestarea statului cu lipitorile bolşevice este şi astăzi la cote ridicate.