VIDEO. 26, 37, 70 – vârste ale excelenţei în muzică

Avi Avital

De fapt, ce mai contează vârsta când ne aflăm în faţa unor muzicieni de calibru mondial, care atrag publicul ca un magnet? Clarinetistul Andreas Ottensamer (26 ani), Avi Avital la mandolină (37 ani) şi Cvartetul Borodin (70 ani) – experienţe muzicale foarte diverse, cu un numitor comun: faptul că în aceeaşi zi de luni, 23 martie 2015, toţi şi-au lansat cele mai noi discuri.

Avi Avital şi o călătorie în lumea Veneţiei lui Antonio Vivaldi

Avi Avital este singurul dintre cei de mai sus pe care nu l-am ascultat cântând live niciodată. Însă i-am admirat precedentele discuri apărute la casa Deutsche Grammophon. Ceea ce se poate spune despre Avi Avital, un muzician născut în Israel în 1978, este că, în mod sigur, are carismă: el a făcut pentru instrumentul de care este îndrăgostit, mandolina, cam ce au făcut Andres Segovia şi Julian Bream pentru chitara clasică – impunerea instrumentului pe scena de concert ca prezenţă solistică.

Sigur, greu îţi imaginezi că mandolina poate fi o veritabilă prezenţă solistică: Avi Avital, cu tehnica lui desărvârşită, cu muzicalitatea ieşită din comun şi cu arta de a face ca mandolina sa să sune ca o vioară, un flaut şi un violoncel (după cerinţe) reuşeşte această performanţă.

În plus, ce îţi poţi imagina mai frumos şi ingenuu de ascultat la un început de primăvară decât muzica lui Vivaldi, creatorul care şi-a legat existenţa de Veneţia? Cred că dintre toţi compozitorii, Vivaldi are cele mai mari şanse să scoată pe oricine din depresie, aşa că merită ascultat acest album Vivaldi interpretat de Avi Avital şi Orchestra barocă din Veneţia. Găsim aici şi un concert gândit în original pentru mandolină şi orchestră de Vivaldi, dar şi transcripţii după concerte pentru flaut, dar şi vioară şi orchestră (printre care şi celebrul “Vara” din ciclul “Anotimpurile”) şi chiar un cântec veneţian, interpretat alături de un star al operei de astăzi: tenorul Juan Diego Florez.

Discul va fi difuzat în 27 aprilie la Radio România Muzical, de la ora 19.00.

Andreas Ottensamer şi conexiunile ungare ale lui Johannes Brahms

Pe Andreas Ottensamer l-am ascultat în concertele Orchestrei Filarmonicii din Berlin, postate în arhiva Digital Concert Hall; el este de 4 ani prim-clarinetist al acestei celebre orchestre, printre cele mai bune din lume, pe care o vom putea admira şi la Bucureşti în 3 septembrie 2015, într-un concert din cadrul Festivalului Enescu. Andreas Ottensamer are însă doar 26 ani (pe care-i va împlini în 4 aprilie) – şi nu doar că are un angajament permanent important, dar desfăşoară şi o intensă activitate solistică, concretizată, printre altele, şi în realizarea a două discuri. Ultimul dintre ele este şi cel care s-a lansat în 23 martie 2015: “Brahms – The Hungarian Connection”. Spre deosebire de primul disc, consacrat unor lucrări pentru clarinet şi orchestră, acest al doilea disc este unul pentru ansamblu cameral cu clarinet.

Andreas Ottensamer îl iubeşte pe Johannes Brahms, compozitorul romantic german ce a marcat muzica secolului al XIX-lea; Ottensamer este pe jumătate maghiar şi implicat şi în proiecte  neconvenţionale, aşa cum este ansamblul The Philharmonics (ce face acest ansamblu alcătuit din membri ai Filarmonicilor din Viena şi Berlin puteţi vedea aici). Aşa că reţeta discului “Brahms – The Hungarian Connection” , una foarte de succes şi îndreptată către un public larg, era pregătită.

Avem aşadar pe acest disc o lucrare “serioasă”: Cvintetul op.115 cu clarinet de Brahms, dar şi prelucrări în stilul The Philharmonics, quasi-lăutăresc, ale unor lucrări clasice inspirate de folclor sau chiar din folclor: dansuri ungare de Brahms, piese de Leo Weiner, dar şi o suită de dansuri din Transilvania (printre ele şi unele româneşti).

Să mai adăugăm că partenerii lui Andreas Ottensamer sunt vedete internaţionale precum violonistul Leonidas Kavakos şi violistul Antoine Tamestit, alături de prieteni din Orchestra Filarmonicii din Berlin şi ajungem la un rezultat muzical excepţional, posibil de ascultat duminică, 29 martie de la ora 13.05, la Radio România Muzical.

Cvartetul Borodin 70

Borodin a fost un compozitor romantic rus care a dat în 1955 numele unui cvartet care fusese înfiinţat în 1945, avându-l în componenţă pe legendarul, astăzi, violoncelist Mstislav Rostropovici.

Cvartetul Borodin este în prezent unul dintre cele mai longevive (eu nu cunosc unul cu o istorie neîntreruptă mai lungă) din întreaga istorie şi în acelaşi timp, unul dintre cele mai bune la nivel mondial.

Am ascultat acest ansamblu anul trecut, în mai, la Festivalul de muzică Sibiu-Hermannstadt şi am remarcat  seriozitatea de tip rus (bine înţeleasă), o oarecare impermeabilitate la tot ceea ce ţine de modă şi de nou, un mod de a face muzică mai curând cerebral .

Şi iată că în 2015, Cvartetul Borodin împlineşte 70 ani de existenţă. Evident, niciunul dintre cei care au înfiinţat acest cvartet nu mai apare astăzi în componenţă lui; însă s-a păstrat o tradiţie, mai ales în ceea ce priveşte interpretarea muzicii lui Dmitri Şostakovici. Pentru cine nu ştie, Şostakovici a fost unul dintre cei mai importanţi compozitori ruşi din secolul XX, cu o creaţie extrem de extinsă în toate genurile (inclusiv mai uşor accesibila muzică de film); sunt cunoscute şi poveştile create în jurul relaţiei sau non-relaţiei sale cu regimul stalinist. Cert este însă că Şostakovici rămâne unul dintre marii compozitori universali de secol XX, autor, printre altele, şi a 15 cvartet de coarde. Din 1946, Cvartetul Borodin a lucrat îndeaproape cu Dmitri Şostakovici şi a asigurat prima audiţie a mai multe dintre aceste 15 cvartete; Cvartetul Borodin este recunoscut şi astăzi drept reper în interpretarea muzicii lui Şostakovici,

Aşa că este de înţeles de ce în acest an aniversar, Cvartetul Borodin a ales să înregistreze pe disc trei dintre cvartete de Şostakovici – numerele 1,8 şi 14. Discul s-a lansat în 23 martie 2015 la casa londoneză Decca.

Toate discurile prezentate vor fi disponibile şi în România, în magazinele de specialitate şi pe site-urile www.emag.ro şi www.getmusic.ro.