Festivalul vâlcean al muzicii, al tinereţii…la a XXXV-a ediţie !

Indiscutabil, pianiştii şi violoniştii, câţiva dintre aceştia, au fost veritabile vârfuri ale interesului publicului prezent la concertele recentei ediţii a Festivalului „Tinere Talente“ de la Râmnicu Vâlcea.

Un impresionant regal pianistic

Mă refer în primul rând la pinista Mădălina Dănilă, o natură muzicală temeinic constituită, un tânăr artist capabil a susţine o viziune coerentă asupra Sonatei enesciene în fa diez minor, vizune ce cuprinde raportul dintre gândirea armonică şi cea timbrală, de asemenea construcţia întregului opus. Dacă în concertul Festivalului vâlcean – din considerente ce privesc limitările timpului alocat – Mădălina a prezentat doar finalul lucrării, cu luni în urmă, cu prilejul ultimei ediţii a concursului de interpretre a Universităţii bucureştene de muzică, am putut-o audia susţinând întreaga lucrare, o capodoperă a creaţiei pianistice enesciene, a celei europene de primă jumătate de secol trecut, lucrare ce ar trebui să se înscrie în programul de studiu obligatoriu al studenţilor universităţilor noastre de muzică.

Sensibilitate şi sunet de remarcabilă transparenţă, de bună maleabilitate timbrală, am putut observa în evoluţia pinistrului Iulian Ochescu, în realizarea celebrei lucrări chopiniene, Poloneza fantezie în la bemol major ; în plus, jocul pianistic atent stăpânit, o bună intuiţie stilistică reprezintă datele unei evoluţii promiţătoare. Este o şansă care poate fi observată şi în cazul pianistului Ieronim Gugu, cel care intuieşte just valoarea expresivă a sunetului în realizarea celebrei lucrări bachiene Fantezia şi fuga cromatică.

La cei 15 ani ai săi, băcăuanul Mihail Caloianu dezvoltă tipul de tehnică pianistică clară, aspect ce susţine o sensibilitate a cărei autenticitate se pliază valorilor celebrului Concert mozartian în re minor. Anterior, cu doar câteva săptămâni în urmă, tânărul pianist câştigase laurii trofeului competiţiei anuale susţinute tot la Râmnicu Vâlcea.

Un invitat italian îi cucereşte pe melomanii vâlceni

In sfârşit, evoluţia pianistică festivalieră cea mai captivantă  o datorăm prezenţei pianistului italian Nicola Losito de nici 18 ani. Dezvoltă o ardoare cu totul convingătoare a comunicării, o firească eleganţă a cântului, cea care susţine datele unei seducătoare fluenţe în susţinerea Concertului în mi minor de Frederic Chopin. O educaţie muzicală temeinică, un talent uriaş, un repertoriu impresionant! Dispune de o ţinută scenică, de o experienţă fermă a adresării, aspect câştigat pe parcursul a numeroase competiţii naţionale şi internaţionale. Nicola este prin excelenţă o natură solistică. Cu siguranţă vom mai auzi de el.

Violoniştii? Nu sunt nici ei departe de prima linie

Ba dinpotrivă! Micuţa ieşeanca Mălina Ciobanu este prin excelenţă un solist de autentică pregnanţă a comunicării. O susţin talentul consistent, abilitatea tehnică, strălucirea violonistică, aspecte care fac posibilă realizarea în adevăr virtuoză a primului Concert de Niccolo Paganini, o realizare pe cat de captivantă pe atât de spectaculoasă.

Discernământ stilistic, notabilă înţelegere a textului, pot fi observate şi în cazul violonistei Ioana Oltean sau al violoncelistului Beniamin Chircă atunci când prezintă creaţii bachiene, momente de virtuozitate instrumentală sau pagini din creaţia românească. O sonoritate vibrantă ce susţie bucuria comunicării, etalează violoncelista Izabela Ghergu în debutul ei cu orchestra, debut susţinut în compania colectivului simfonic vâlcean.

Un fagotist… Unul şi bun!

În mod cert, Mozart este cel care imaginează primele mari valori ale Clasicismului, inclusiv în literatura concertantă a fagotului. O demonstrează cu deplin temei, cu vădită abilitate instrumentală, cu talent, tânărul Alin Dănilă, un instrumentist valoros care în perioadele următoare va da consistenţă valorică unuia dintre colectivele noastre simfonice.

Evoluţii vocale puţin reprezentative

Evoluţiile vocale nu au fost puţine în economia celor trei concerte ale Festivalului. Dar au fost puţin reprezentative. Tinerii cântăreţi se află în deplin proces de formare, de consolidare a aparatului vocal. Iar atunci când acesta este constituit, experienţa, cultura stilistică se dovedesc a fi limitate. La vârste fragede se forţează marele repertoriu cameral sau de operă. Iar aceasta în detrimentul consolidării aparatului vocal. Viitorul va spune mai multe!

Tineri talentaţi sosiţi din toată ţara.

Trebuie menţionat, tinerii muzicieni performeri provin din principalele noastre instituţiii de învăţământ vocaţional, din universităţile bucureşteană şi cea ieşeană de muzică, din cele două colegii naţionale bucureştene, Colegiul George Enescu şi Colegiul Dinu Lipatti, din Colegiul Octav Bâncilă din Iaşi, din Liceul Gheorghe Apostu din Bacău.

Festivalul vâlcean – un eveniment naţional.

Nu este de mirare, de-a lungul celor aproape patru decenii ce au trecut de la inaugurare, Festivalul Tinere Talente de la Râmnicu Valcea nu s-a clintit. S-a clatinat în rastimpuri atunci când vremurile erau tulburi. In ani de nesiguranţă unele ediţii nu s-au putut ţine. Festivalul a supravieţuit. A rămas în actualitatea vieţii artistice locale şi naţionale. Iar aceasta pentru că au existat oameni, instituţii şi atitudini care au apărat această oază a muzicii, a culturii.

Recenta ediţie, cele trei concerte ale Festivalului vâlcean, se înscriu traiectoriei iniţiate cu decenii în urmă de oameni inimoşi, responsabili, imaginativi. Mă refer în primul rând la instituţia Filarmonicii, la inimosul director artistic Mihail Ştefănescu, un inspirat manager al Festivalului; mă refer la municipalitatea locală, o gazdă generoasă a tinerilor muzicieni. Scopul a rămas acelaşi: acela de a orienta reflectoarele atenţiei publice asupra celor mai talentaţi tineri muzicieni performeri, artişti care mâine vor da consistenţa vieţii noastre muzicale.

Trebuie să recunosc, personal mă aflu drept un obişnuit al locului. Nu de azi, nu de ieri. In mijloc de mai, aproape an de an, ajung aici pentru a-i urmări pe tinerii muzicieni ce parcurg etapele afirmărilor profesionale în arta sunetelor. Peisajul este încântător, este întremător. Mă refer în primul rând la cel muzical; inclusiv la Sala Lahovary, redată relativ recent circuitului public, la nivelul exigenţelor actuale ale spaţiului destinat muzicii.

Cum sa nu te bucuri? Mai ales atunci când an de an interesul publcului nu conteneşte, când an de an îl reîntâlneşti în sală pe nonagenarul inginer Dan Broşteanu, un fidel meloman al concertelor locale.

Un consens al responsabilităţilor.

Şi-au dat mâna şi de această dată instituţia Filarmonicii locale, muzicienii ansamblului orchestral, Primăria vâlceană, Fundaţia Remember Enescu condusă de reputata profesoară Mihaela Tomescu, dirijorii Florin Totan şi Remus Grama, entuziaşti susţinători ai tinerilor aflaţi astăzi pe treptele afirmării în viaţa de concert.

                                                          Acest material a fost publicat anterior în "România Literară".