Elena Moşuc – regina donizettiană

Astfel ar fi trebuit să se numească noul CD „Eroine donizettiene” pe care renumita soprană Elena Moşuc l-a înregistrat recent la prestigioasa casă Sony Classical şi care se va lansa în premieră mondială duminică 15 decembrie la Opera Naţională Română din Iaşi.

Sau, şi mai cuprinzător, „Elena Moşuc – Regina belcantoului romantic”. Sunt sintagme care definesc marea valoare a sopranei românce, poziţia de leader a generaţiei sale în lumea lirică mondială, într-un stil muzical pretenţios, de maximă dificultate.

„Donizetti Heroines” pune în lumină înaltele calităţi ale artistei printr-un număr de 17 arii şi cabalette extrase din cinci opere ale maestrului de la Bergamo („Lucrezia Borgia”, „Maria Stuarda”, Anna Bolena”, Roberto Devereux” şi „Lucia di Lammermoor”), cărora li se adaugă, ca bonus, aria „Casta Diva” şi cabaletta „Ah! bello a me ritorno” din „Norma” de Bellini. Un total de 76 de minute de muzică pe care Elena Moşuc le interpretează în compania Corului şi Orchestrei Simfonice ale Radioteleviziunii Croate, aflate sub bagheta lui Ivo Lipanović, dirijorul care va conduce şi spectacolul ieşean din 15 decembrie cu „Traviata” de Verdi, ce o are ca protagonistă pe nimeni alta decât pe diva care îşi va lansa discul.

„Donizetti Heroines” este o ilustrare majoră a virtuţilor Elenei Moşuc, pornind de la frumuseţea glasului – acum mai consistent colorat şi cu bogată, catifelată evidenţiere a înzestrării cu armonice, trecând prin virtuozităţi spectaculoase şi sfârşind cu înfăţişarea frazelor muzicale expresiv plămădite, în conjuncţie cu sensurile dramaturgice ale textului. Este evident, suportul pentru această înaltă performanţă vocală şi artistică stă în perfecta stăpânire tehnică. 

În Prologul din „Lucrezia Borgia”, sarabanda nuanţelor seduce de la prima frază a recitativului „Tranquillo ei posa” şi continuă în liniştea extatică a ariei „Com’è bello”, punctată de acute eterate. Străbătută de tristeţe extremă, ca un marş funebru, aria „Era desso il figlio mio” (scena finală) expune un legato suveran şi impresionante accente subtile. Coloratura, uşoară şi diafană în prima strofă, devine vehementă în cea de-a doua, finalizată cu un penetrant Mi bemol supra-acut, specialitate a Elenei Moşuc.

O preferinţă a sopranei, aria „Quando il luce rosea” („Maria Stuarda”, actul al III-lea) pluteşte fluid între note grave domoale di petto şi vibrante pianissime înalte, aerate. Există aici o similitudine cu acel canto spianato din cavatina „Come, inocente giovane” („Anna Bolena”, actul prim), care este însă urmată de pasaje de coloratură pline de intervale periculoase pe o ţesătură vocală acută infernală.

Măiestria Elenei Moşuc este evidentă şi prin plutirile ireale, prin inflexiunile ariei „Al dolce guidami”, urmate în cabaletta „Coppia iniqua” din aceeaşi „Anna Bolena” (scena finală) de un înfocat dramatism, exprimat prin pasajele de coloratură sau atacurile înalte de forţă.

Trei secvenţe din actul final, al III-lea, al operei „Roberto Devereux” ilustrează alte faţete ale artei sopranei, de la recitativul impresionant („E Sara in questi orribili momenti”), la expozeul narativ angelicato („Vivi, ingrato”) şi declanşarea apăsată a texturii dramatice explicite şi vibrant expresive, reluată în piano şi urmată de violentul final.

„Lucia di Lammermoor” este, desigur, opera lui Donizetti pe care Elena Moşuc a interpretat-o cel mai des, atrăgând nemărginite elogii. Rămâne unul dintre rolurile - autograf ale artistei, despre care legendara soprană Renata Scotto spunea „Elena Moşuc este astăzi interpreta ideală a eroinei donizettiene. Din punct de vedere vocal, expresiv şi interpretativ ar fi fost, cu siguranţă, plăcută chiar de compozitor.”

Cu acompaniament de glassharmonica (Sascha Reckert), marea scenă a nebuniei (peste 17 minute) încununează incursiunile în partiturile ce dau titlul discului, ca un însumare a calităţilor de mare vocalistă în teritoriul belcantoului romantic: puritate şi dulceaţă de sunet, legato infinit, coloratură perlată, cromatici briliante, rafinamente în nuanţare, variaţii de culori, arsenal tehnic pe care îl stăpâneşte la perfecţiune (crescendi şi decrescendi, messa di voce...). Prin tălmăcirea ariei, Elena Moşuc transcende din concret în imponderabil, generând fascinanta atmosferă a cântului unei eroine depărtate de raţionalitate.

Din „Norma” de Bellini, înregistrarea reţine celebra arie „Casta Diva” şi cabaletta ce-i urmează, redare a calmului evocării astrului nopţii şi a gândurilor secrete adresate iubitului roman.

          Un disc-reper care le onorează deopotrivă pe artistă şi pe casa producătoare.

Prezentarea din booklet-ul noii ediţii este semnată de însăşi Elena Moşuc, doctor în muzicologie „summa cum laude” al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. Pentru fiecare arie, citim câte un mini studiu muzicologic care tratează elemente de subiect, de scriitură, de interpretare vocală, de abordare tehnică, de personalizare, preferinţe. În afara fascinaţiei audiţiei pentru toţi melomanii şi profesioniştii, îndeosebi pentru tinerii care studiază arta belcantoului CD-ul „Elena Moşuc - Donizetti Heroines” şi booklet-ul asociat reprezintă un veritabil masterclass în arta cântului oferit de marea soprană.