Părinţii tăi priveau pe geam să vadă ce se întâmplă.

Tu priveşti ecrane. Primul şi ultimul lucru la care priveşti în starea de veghe – un ecran.

Ei priveau cerul să afle dacă va ploua şi schimbau idei cu vecinii. Stăteau la coada şi discutau. Vorbeau între ei la cină iar de sărbători cu toata familia.

Totul în jurul tău este informaţie, nu trebuie să vorbeşti cu nimeni ca să (le) afli noutăţile, iar la coadă nu eşti nevoit să stai pentru ca sunt de toate. Nu iţi cunoşti vecinii iar cerul nu îl priveşti pentru că ştii starea vremii. Ai familie dar îţi lipseşte familia.

Eşti o victimă, dar tu nu ştii.

Eşti conectat şi ai lumea la picioare. Ai acces la ultimele ştiri, le iei de pe telefon. Eşti cu un pas înaintea altora. Ştii ce se întâmplă şi eşti integrat. Ai libertate şi părerea ta contează.

Şi pentru tine ziua are 24 de ore. În medie dormi 8, rămâi cu 16. De luni până vineri sunt şanse mari să petreci 8 ore la un birou în faţa unui monitor. La modul ideal, nu scrolezi infinit news-feedul ci creezi plus-valoare, tu faci România de mâine. Când pleci de la muncă, mai ai cam 8 ore pe care nu le dormi. Din astea sunt şanse mari să petreci alte 2-3 ore privind conţinut video şi reţele sociale. Dacă ai dubii, verifică setările de screen-time ale telefonului tău. Zilnic stai cu ochii în el minim două-trei ore. Tu foloseşti în mod eficient tehnologia, comunici, nu eşti sclavul ei. Foloseşti calculatorul, eşti om modern. Tu faci România de mâine.

Matematica e simplă. În 24 de ore petreci mai multe ore în ecrane decât dormi. Cea mai mare parte a ceea ce ştii sau crezi că ştii vine printr-un ecran de la câteva site-uri, platforme web şi reţele sociale.

Eşti o victimă veselă, entuziastă şi informată, mai ales informată. Mecanismele adaptative ale creierului tău sunt zdrobite de algoritmii care produc user-engagement. Scopul lor e să te ţină prizonier, încă un click, un tap, un like, şi scroll infinit. Nici nu ai băgat de seamă că scrolul e infinit.

Nu mă crezi, exagerez. Constituţia îţi garantează libera dezvoltare a personalităţii umane. Tu nu eşti aşa, ţi-ai făcut testul de personalitate şi eşti ok. Tu ai controlul, tu decizi, alegerile îţi aparţin. Acţiunile tale sunt expresia libertăţii tale. Citeşti toata ziua pe reţele sociale, pentru că înveţi de acolo, nu-i aşa? Informaţia interesantă pentru tine e doar acolo. Ai instalat multe aplicaţii care te relaxează ba chiar îţi oferă acces la informaţie relevantă.

De fapt eşti victima unui proces de segregare cognitivă.

O spune whistle-blowerul de la SCL Group, din spatele Cambridge Analytica, Cristopher Wylie. A scris o carte, se numeşte Mindf*ck. Ideile îi aparţin, le expus mai jos şi merită reflectat asupra lor.

El spune ca reţelele sociale pe care tu stai, în medie, jumătate de zi într-o săptămână, augmentează segregarea cognitivă. Conduc la izolare cognitivă şi socială. Vei avea expunere masivă, după ce eşti profilat, la informaţie care îţi confirmă credinţele şi îţi validează opiniile. Pe cale de consecinţă este amplificată neîncrederea faţă de toţi ceilalţi care au opinii şi perspective diferite de ale tale. Se creează bula despre care ai auzit.

Tu şi prietenii tăi sunteţi în ghetouri informaţionale. Dacă reţeaua socială este o comunitate, e una închisă, cu barieră la intrare. Eşti convins că părerea ta contează şi e valoroasă. Postările şi ideile la care ai expunere sunt promovate de algoritmi pentru a fi compatibile cu ale tale. De ce? Ca să te simţi bine integrat într-o comunitate a celor care gândesc ca tine. Că dacă nu te simţi confortabil şi acceptat, închizi aplicaţia şi pleci. Şi dacă pleci nu se mai fac bani pe seama ta - cum rămâne cu reclama?

De fapt adevărata reclamă e aşa “if something is free, you are the product“. Cât crezi că valorezi?

Care algoritmi crezi că produc mai mulţi bani – cei care te ţin în fata platformelor pentru a scrola infinit sau a urmări clipul următor, sau cele care îţi aduc ţie dezvoltare personală? Respiră adânc – ştii răspunsul – ai curaj sa îl spui cu voce tare?

Algoritmii care produc mai mulţi bani sunt cei care fac segmentare - şi care duce la îndepărtarea celor care au anumite caracteristici (preferinţe, orientare, înclinaţii) de grupurile celorlalţi care sunt diferiţi. Fiindcă discutăm despre advertising ţintit - pentru un anumit segment definit de utilizatori, în funcţie de interesele lor.

Segmente diferite din societate sunt împinse cât mai departe unele de altele, alimentate în credinţelor lor, şi unii şi alţii sapă tranşee şi mai adânci. Cei care îşi dau seama de pericol şi caută calea de mijloc sunt linşaţi de ambele tabere.

Social media şi platformele media nu sunt servicii, sunt arhitecturi şi infrastructură. Ele sunt prezentate ca servicii fiindcă cei care le-au creat vor să mute naraţiunea responsabilităţii către utilizator, prin acceptul pe care îl dau înainte să le folosească. Cum bine se întreabă Wilye – când te sui în avion, îţi dai acceptul pentru modul în care este construit avionul? Când te cazezi la hotel, îţi dai acceptul pentru numărul de ieşiri de urgenţă?

Social media nu caută să îţi lărgească orizontul de alegeri, ci să îl îngusteze – în beneficiul publicitarilor şi al arhitecţilor sociali – ce faci mâine, vii la protest? Creează un concept, da-i un nume, şi ai creat realitatea socială. Dacă oamenii vorbesc despre el, însemnă că există.

Banii, legile, guvernul, închisoarea, nu sunt doar concepte ale existenţei fizice, sunt concepte ale realităţii sociale. Ele nu sunt doar hârtie, plastic, beton armat. Nu sunt doar lucruri fizice, sunt concepte şi emoţii în interiorul minţii noastre. Oamenii trăiesc şi mor pentru ele. Guvernul, legile, reputaţia şi corupţia nu există decât în prezenţa oamenilor, raportat la oameni.

Social media creează realitate socială.

Formulăm judecaţi folosind informaţia pe care o avem disponibilă. Diferenţa dintre fake news / ştiri false şi conceptul de news / ştiri este simplă - fake news e gratis. Dacă în urmă cu o sută de ani în epoca industrială am folosit ca materii prime produsele naturii, acum materia primă se referă la oameni, la datele lor, la atenţia noastră şi la comportamentul nostru.

Eficienţa economică în secolul nostru presupune crearea unei asimetrii informaţionale între platformă şi utilizatori. Pentru a transforma comportamentul nostru în bani platformele au evoie să ne cunoască şi să anticipeze comportamentul nostru. Care e preţul history list-ului tău din browserul de internet? Câte zeci de cookies de tracking accepţi dând click în orb – accept all and close - când navighezi pe un portal nou de ştiri?

Attention span-ul tau este ţăndări. 8 secunde acum faţă de 12 secunde în urmă cu 20 de ani. Problemele structurale ale secolului nostru necesită soluţii şi răspunsuri structurate, complexe. Însă tu le accepţi doar pe cele pe care le poţi procesa în mai puţin de 8 secunde. Ai citit titlul ştirii şi te crezi informat. Aşa cresc florile teoriei conspiraţiei şi populismul.

Percepţia îţi influenţează, defineşte, şi în final, îţi determină acţiunile. Cedezi uşor dreptul de a-ţi forma percepţia, împreună cu datele tale, noilor tăi stăpâni din eter care te profilează şi te cunosc mai bine ca partenerul de viaţă. Încă din 2015 algoritmii îţi spuneau ce sex ai analizând doar cinci like-uri pe care le-ai dat. Inteligenţa artificială a decolat, creează singură metalimbaj. Eşti în malaxorul celui mai mare depozit de comportament uman care a existat vreodată în lume. Faci asta cu entuziasm, eşti om - din comoditate şi pentru ca social media ne oferă versiuni optimizate ale realităţii, în care instinctiv ne dorim să existăm.

Ce vezi pe ecrane există (adesea) doar în mediul digital însă efectele şi consecinţele lor sunt cât se poate de reale şi palpabile în lumea fizică, prin intermediul comportamentului tău.

Ai cunoscut, probabil, viaţa părinţilor tăi care s-a desfăşurat în lumea fizică a societăţii în tranziţie spre democraţie, sau a societăţii închise din spatele Cortinei de Fier, cu grătar la iarbă verde, în tărâmul empiric al salariului luat de la casierie, a casetelor audio şi a benzilor de magnetofon, a persoanei din faţa lor care spunea bancuri cu Bulă, a discuţiilor de la coadă la carne.

Părinţii tăi nu aveau libertatea ta, dar priveau cu ochii lor pe geam ca să vadă ce se întâmplă, priveau cerul şi aveau prieteni la cină.

Tu eşti prizonierul progresului tehnologiei. Globalizarea şi ulterior accelerarea până la derapaj a progresului tehnologic au rezolvat vechea problemă a eficienţei economice cu preţul problemelor noi ale indivizilor - de ordin psihologic şi comportamental. Pe vremea lui Durkheim, când un ţăran dintr-un sat francez cobora din tren în gară la Paris, era victima sigură a anomiei, din cauza imersiunii într-un mediu nou cu valori complet diferite de cele absorbite de el, într-o lume care îl copleşea. La fel şi Constantin dintr-un sat din Bărăgan, ajuns la Bucureşti.

Solidaritatea, familia, interdependenţa sănătoasă a indivizilor în societate, împreună cu  valorile educaţiei şi ale credinţei au fost pulverizate de individualism, concurenţă şi competiţie. Cine poate, merită. Societatea şi ţara sunt acum un mare snop de soluţii individuale. Migraţia economică, concept eminamente individual, este revoluţia secolului XXI.

La începutul secolului trecut în occidentul profund, la ştrand, făceai baie în praf de DDT. Era ultima descoperire, te purificai. Acum e interzis fiindcă e toxic şi te ucide.

România anului 2020. Spre deosebire de părinţii tăi, eşti (mult mai) liber. Eşti mai conectat ca niciodată. Eşti mai singur ca niciodată. Ai acces la informaţie nelimitată, dar abilităţile tale de a face judecăţi obiective sunt mult reduse.

Tehnologia şi realitatea socială au luat prizonieri.

Tu faci România de mâine.