În inima imperiului Google, din Mountain View - California

În inima imperiului Google, din Mountain View - California

Google este motorul Silicon Valley FOTO Alin Chiriac/Strategad

Pentru două zile, “Adevărul” a avut ocazia să călătorească la sediul Google din California. Am încercat să simţim atmosfera celei mai mari companii online din lume şi care este cultura organizaţională de acolo

Ştiri pe aceeaşi temă

Pe calea ferată de navetişti ce leagă San Francisco de Silicon Valley nu simţi că treci pe lângă cele mai mari companii din lume. E deja nouă seara şi mă îndrept spre hotelul meu, la 50-60 de kilometri de metropola californiană. Rând pe rând, tinerii coboară în localităţile pe care le ştiam până acum doar de pe internet: San Bruno (YouTube), Redwood City (Evernote), Menlo Park (te salut, Facebook!), Mountain View (iată şi Google). Sunt diferiţi? E doar impresia unui om venit de nicăieri şi privind ca la extratereştri, După două zile, ajungeam în faţa sediului Google.

Mi-l amintesc foarte bine din filmul “The Internship”. Îmi amintesc intrarea celor doi actori. Dar eu sunt un biet jurnalist venit la porţile imperiului. Nu există porţi, dar la Google totul e mai bine păzit decât pare. Nu poţi intra să te plimbi liniştit pe acolo, deşi nu există controale de securitate formale în curte, fără a avea o insignă de invitat şi un googler alături. El e responsabil de tot ce faci tu. În clădiri nu poţi intra fără cartela de acces, iar atunci când stai cumva pe lângă uşi, pândind să intri, eşti abordat de securitatea Google. E dimineaţă, ora 9, iar angajaţii se duc spre birourile lor. Câţiva adormiţi intră în cafeneaua din clădirea 43, cea mai mare cantină de la Google. Totul e gratis, iar lucrul acesta nu a venit ca un bonus pentru angajaţi, ci, demn de cultura Google, dintr-un motiv foarte pragmatic: nu ai nevoie de sute de oameni care să fugă după mâncare. În timp ce ne îndreptăm către clădirea primei întâlniri, pe lângă mine trece o faţă cunoscută. E Hugo Barra, în ultimele sale zile la Google. Pentru cei care nu-l cunosc, a fost unul dintre responsabilii cu dezvoltarea sistemului de operare Android. Acum urmează să plece în China, la producătorul Xiaomi.

La Google, îmi spune Bogdan Druţu, un tânăr român care este inginer de infrastructură la corporaţia americană, există o vorbă: în primele săptămâni te îngraşi şapte kilograme. Aparent, nu există prea mulţi oameni care să nu facă acest lucru. Îmi dau seama la cafeaua de dimineaţă de ce: în fiecare clădire există bucătării cu cafele, ceaiuri şi gustări. Iar atunci când dulapurile sunt ticsite de Snickers sau biscuiţi Oreo, angajaţii dau iama în primele săptămâni, fascinaţi de această libertate.

Foto

Fascinaţia zumzetului de prânz

Campusul Google ocupă o bună parte din orăşelul Mountain View. Din curtea centrală, poţi să te duci în două locuri. Dacă treci strada, ajungi la sediul Android, unde te întâmpină grădina centrală, cu mascotele sistemelor de operare de până acum. În interior, holul este ornat într-un kitsch cu gust cu un extraterestru făcut din metal, un pian suprarealist şi o motocicletă cu reacţie. În stânga intrării e şi sala de jocuri, acolo unde nu avem voie să facem poze - la ora 13, când am ajuns noi acolo, erau cinci oameni care butonau intens arcadele tematice sau conduceau în simulatorul de Ferrari.

De la Android, trecând peste un pod, ajungi spre clădirea unde are biroul Larry Page, CEO-ul companiei, dar unde e şi magazinul de cadouri. Universul de marketing al Google îşi deschide uşile cu tricouri, hanorace şi căni cu toate produsele companiei. Dar nu ai voie să cumperi dacă nu ai un angajat Google care să te supervizeze. Ştiţi, cultura datelor se aplică foarte bine şi la modul cum te plimbi în interior.

E libertate şi linişte. Aproape că mi-aş fi scos laptopul să scriu acolo. De altfel, câţiva angajaţi şi-au aşezat scaunele în grădina de zarzavaturi şi muncesc acolo. Zic muncesc pentru că ecranul negru, cu linii de cod de programare, este inconfundabil. Alături, s-a încins o partidă de volei pe plajă, în timp ce mai sus de terenul de nisip există o piscină de antrenament, care are curenţi rapizi. E un zumzet permanent, mai ales în timpul prânzului, când curtea centrală se umple, iar oamenii ies la terase, îţi mută mesele pe iarbă şi caută agitaţi mâncarea preferată la cantină. E greu să alegi acolo. Există bucătării indiene, japoneze, mexicane sau internaţionale. Dar e o permanentă luptă pentru a realiza rapid ce mâncare să alegi.

Dar prânzul se termină, iar după-amiaza e liniştită. Hugo Barra mai trece o dată pe lângă noi, doi ingineri stau şi discută în parc, la ţigară (obligatoriu, fumatul se face la o distanţă apreciabilă de clădiri), iar restul au dispărut. Unde? În birourile lor, în săli, în paturile special amenajate pentru un somn de voie sau în sala de antrenament. Google, ca şi facultăţile care înconjoară zona, e un campus mereu activ. Nu iese fum din furnale, dar lucrurile se întâmplă.

Cum se angajează inginerii la Google

L-am întrebat pe Bogdan Druţu cum este viaţa la Google şi, ca un român obişnuit cu lucrurile clare, am fost curios dacă există program la gigantul online. “Nu ai program la Google. Cultura organizaţională se bazează pe responsabilitate şi terminarea sarcinilor. Nu te întreabă nimeni când au plecat sau când ai venit. Ideea este să termini ce ai de făcut. Eu, de exemplu, am lucrat tot weekend-ul trecut, iar săptămâna asta nu am nimic de muncă”, povesteşte Bogdan. De altfel, mărturiseşte el, nu s-a mai văzut în cadru profesional cu şeful său de câteva săptămâni. Lucrurile nu se întâmplă de la sine, dar proiectele nu sunt unele care să fie terminate de la o zi la alta, aşadar responsabilitatea inginerilor este să se asigure că respectă deadline-ul oferit.

La Google inginerii sunt la putere, iar lucrul acesta se ştie de mulţi ani. Ei sunt organizaţi pe niveluri, de la 1 la 10. Cu toate acestea, Google nu a mai angajat un inginer sub nivelul 3 de câţiva ani buni. Spre deosebire de alte firme din Silicon Valley, cum este Facebook, Google ţine foarte mult la nivelul educaţional şi la renumele unui doctorat făcut la o facultate din Ivy League (cele mai bune universităţi din Statele Unite). “Dacă ai doctorat intri direct pe nivelul 4. Dacă ai post-doctorat, intri pe nivelul 5. Nivelul 5 e unul de senior, iar fiecare hotărăşte dacă vrea să treacă mai departe”, povesteşte Bogdan Druţu. El menţionează că la Google nu există un control strict al activităţii, ci analize de performanţă anuală. Din nou, responsabilitatea revine inginerului. El trebuie să scrie un fel de “autocritică”, la care adaugă persoane care să confirme performanţele lor. Practic, orice inginer se poate recomanda pentru promovare, dar trebuie să-şi asume că dincolo de nivelul 5, performanţa sa, dacă va fi mediocră, va fi taxată. În momentul de faţă există doar nouă ingineri de nivelul 10 la Google.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: