Soprana care a renunţat la scenă pentru a deveni terapeut vocal

Silvia Nagy lucrează ca terapeut vocal în Barcelona FOTO Arhivă personală

Silvia Nagy este o tânără originară din satul Leşmir, judeţul Sălaj, care, deşi a urcat pe marile scene ale ţării în calitate de soprană, consideră că adevarata ei vocaţie este să facă terapie vocală. Zis şi făcut, iar acum repară voci în Spania.

Silvia Nagy a început să studieze orga la vârsta de opt ani, când făcea naveta cu trenul de două ori pe săptămână din satul natal Leşmir, judeţul Sălaj, în oraşul Marghita, judeţul Bihor. „Mergeam de fiecare dată câte patru kilometri pe jos de acasă până la gară şi alţi patru kilometri la întoarcere, şi mereu o făceam cu drag. Îmi amintesc cum plângeam înainte de fiecare oră din cauza emoţiilor şi pentru că îmi doream cu toată fiinţa să cânt perfect“, spune femeia.

Era încă un copil când a plecat de acasă pentru a putea urma cursurile de oboi şi pian la Liceul de Artă din Oradea: „Se întâmpla în clasa V-a când m-am mutat în Oradea, în chirie la nişte cunoştinţe. Următorii doi ani au fost teribil de grei pentru copilul aflat atât de departe de casă, de părinţii pe care îi vedeam doar la final de săptămână. Plângeam zi şi noapte, dar nu am cedat, pentru că ştiam că asta trebuie să fac şi că fără sacrificii şi multă muncă nu voi putea reuşi în viaţă. Eram un copil de la ţară, dintr-o familie modestă, şi îmi era clar că trebuie să învăţ dacă vreau să îmi împlinesc visul“.

Roadele muncii nu au întârziat să apară, Silvia devenind premianta clasei şi obţinând rezultate foarte bune la olimpiadele judeţene. La nici 16 ani, pe când studia la Secţia canto, a fost invitată să facă parte din „Camerata Felix“, corul oraşului de pe Crişul Repede, devenind, astfel, cel mai tânăr component al ansamblului.

Prea timidă pentru scenă

După absolvirea liceului, s-a specializat în teologie muzicală, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Interpretare Muzicală - Canto, terminând ca şefă de promoţie şi a făcut un master în acelaşi domeniu. În toată această perioadă, visul din copilărie devenea realitate: soprana Silvia urca pe scenă, cu recitaluri nu doar în România, ci şi în străinătate. A fost Despina din opera „Cosi fan tutte“, Yum-Yum din „Mikado“, Susanna din „Nunta lui Figaro“, soprană solistă în „Gloria“ de Vivaldi şi în „Magnificat“ de Bach. A avut concerte la Sala Palatulul, Sala Radio, Ateneul Român, Filarmonica „George Enescu“, Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian“, Muzeul Naţional „George Enescu“ şi Palatul Şuţu.

Deşi cariera ei muzicală era pe o pantă ascendentă, Silvia a realizat că viaţa pe scenă nu i se potrivea. „Sunt o persoană prea timidă, nu-mi place să fiu în centrul atenţiei, iar toată faza cu aplauzele de după spectacol mă face să îmi doresc să părăsesc cât mai repede scena. Îmi place să cânt, dar nu o fac pentru aplauze. Bineînţeles că mă bucură că interpretarea mea a plăcut publicului, dar nu cânt urmărind să stârnesc o anumită reacţie în rândul spectatorilor, ci să exprim ceva. În primul rând, caut să trăiesc ceea ce fac în acel moment şi să savurez muzica, situaţie în care, fără să manipulez publicul, ajunge să se bucură şi el“, explică Silvia Nagy.
Dintotdeauna a preferat repetiţiile, pe motiv că i-au permis să descopere şi să redescopere textul şi muzica, să fii liberă, fără să trebuiască să demonstreze: „Pentru că exact asta este ceea ce personal îmi displace în artă: aspectul demonstrativ, din cauza căruia se pierde din expresivitate“.

S-a specializat în reeducare vocală

În perioada în care a predat canto şi pian la Şcoala de Muzică „Crina Mardare“ din Bucureşti a devenit preocupată de reeducarea vocală, după ce a venit în contact cu o serie de actori, preoţi sau cântăreţi care se confruntau cu diferite probleme vocale. „Neavând pregătirea necesară, nu ştiam cum îi putem ajuta. De aceea am decis să mă specializez în domeniu, cu atât mai mult cu cât mi s-a părut unul extrem de interesant, o combinaţie de medicină, canto şi recuperare vocală“, subliniază soprana. Pentru că în România nu a găsit nici informaţiile necesare, nici vreun curs de profil, s-a orientat spre o universitate din Spania, unde a urmat un curs postuniversitar de intervenţii logopedice în probleme vocale.

„A fost o idee trăznită la acel moment, dar am renunţat la tot ce clădisem până atunci în România şi am luat calea Barcelonei, deşi nu ştiam o boabă de spaniolă“, îşi aminteşte amuzată sălăjeanca. A învăţat limba, a terminat cursul printre primii, apoi a început să lucreze în particular ca terapeut vocal în cazuri de disfonii funcţionale si congenitale, dar şi să predea canto şi pian la două şcoli private de muzică din Spania. „Două dintre profesoarele care au ţinut cursul postuniversitar, foniatre de meserie, îmi trimit pacienţi pentru a-i ajuta să îşi corecteze problemele vocale determinate de noduli, polipi, edeme, paralizii vocale ori chisturi. Practic, prin exerciţiile pe care le fac cu ei, se încearcă evitarea unei intervenţii chirurgicale“, spune Silvia Nagy.

„Iubesc să cânt, dar ador să predau“

De cântat cântă mai puţin, dar acest lucru nu o deranjează. Este fericită că şi-a descoperit adevărata vocaţie, că poate să îi ajute pe cei din jur. „Iubesc să cânt, dar ador să predau. Nu pot spune că îmi lipseşte scena, reflectoarele ori aplauzele. Anii pe care i-am dedicat scenei nu m-au împlinit aşa cum mă aşteptam. Satisfacţiile pe care le am acum, când pot să ofer ceva altora, sunt extraordinare“, afirmă soprana.

Cel mai recent concert l-a avut în luna august, acasă, în comuna Marca, când, pentru al doilea an consecutiv, Căminul Cultural a fost învăluit de acordurile muzicii clasice. Peste 600 de oameni din comună au admirat-o pe consăteana lor interpretând lieduri de Gershwin, Wolf, Ceaikovski, dar şi româneşti, o arie din „Nunta lui Figaro“, „Ave Maria“ ori un csardas. „Am cântat în vreo şapte limbi diferite, fără microfon, în faţa unei săli pline. Deşi cei mai mulţi erau la primul contact cu acest stil muzical, au fost foarte încântaţi“, spune Silvia Nagy.

Sunt o persoană prea timidă, nu-mi place să fiu în centrul atenţiei, iar toată faza cu aplauzele de după spectacol mă face să îmi doresc să părăsesc cât mai repede scena. Îmi place să cânt, dar nu o fac pentru aplauze.

Silvia Nagy, soprană şi terapeut vocal

Vă mai recomandăm:

Povestea violonistului care a ajuns, la 35 de ani, cel mai tânăr dirijor de orchestră de muzică populară din România. „Secretul stă în pasiune şi multă muncă“

Românul care s-a făcut cunoscut în lume cu muzica pe care o compune pentru trailere de film. „Aş fi murit nefericit, dacă nu reuşeam să fac asta”

Tânăra interpretă colecţionară de trofee. „Trebuie să păstrăm cu sfinţenie ceea ce este tradiţional în folclorul românesc“