Sălaj: 300 de kilometri pe jos până la Mănăstirea Nicula

Un grup de pelerini din satul Bobota a pornit azi dimineaţă în pelerinaj la Mănăstirea Nicula. Ei vor străbate cei 300 de kilometri, dus – întors, pe jos.Tradiţia pelerinajelor din judeţul Sălaj la Nicula are mai bine de 100 de ani. Nici măcar comuniştii n-au putut să o interzică.

„Nicula era singura mănăstire deschisă şi cea mai apropiată de localităţile Sălajului. De aceea, credincioşii sălăjeni au dezvoltat o relaţie specială cu această mănăstire”, explică părintele Gabriel Gârdan, consilier cultural al Episcopiei Ortodoxe a Sălajului.

Şi înainte de instaurarea comunismului, în preajma sărbătorii „Adormirii Maicii Domnului”, din 15 august, sălăjenii mergeau să se roage la icoana făcătoare de minuni de la Nicula. Asta spuneau, în această dimineaţă, bătrânii din Bobota, care au venit la biserică pentru a le ura „Drum bun!” celor 18 pelerini care au pornit spre aşezământul monahal de lângă Gherla.

Tot mai puţin dispuşi spre sacrificiu

Conform opiniei lui Lucian Boloş, preotul ortodox din Bobota, pelerinii se împart în trei categorii: cei care străbat cei 300 de kilometri pe jos, prin ploaie sau pe o căldură dogoritoare pentru a-şi ispăşi anumite păcate şi a „se împăca, sufleteşte, cu Dumnezeu”, oamenii necăjiţi care vor să-şi spună păsurile şi problemele în faţa icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, dar şi cei care fac acest sacrificiu în semn de mulţumire pentru binefacerile primite de la divinitate.

„Totuşi“, mai spune părintele din Bobota, „constat cu tristeţe că numărul pelerinilor este tot mai mic pe an ce trece. Oamenii, şi mai ales tinerii, renunţă din ce în ce mai mult la sacrificiu şi efort. Am ajuns să credem că totul se poate rezolva cu un simplu click pe mouse, iar credinţa începe să-şi piardă din aderenţi“, explică părintele.

Şase zile, 300 de kilometri

Şi în acest an, pelerinii au pornit de la biserica din Bobota în jurul orei 8.00 a dimineţii, după ce au primit binecuvântarea preotului. În această seară se vor opri la Popeni, în apropiere de Zalău, unde vor dormi în şuri sau în casele sătenilor. A doua „haltă” în drumul spre mănăstire va fi mâine, în satul Pustuţa, prima localitate din judeţul Cluj, după traversarea anevoioasă a Dealului Cernucului. În fine, în a treia zi (13 august), pelerinii vor ajunge la Nicula, unde se vor caza tot în şuri sau în casele sătenilor.

În 14 şi 15 august, credincioşii participă la programul religios, iar unii înconjoară în coate şi genunchi mica biserică de lemn din curtea mănăstirii, sperând că astfel le vor fi îndeplinite cererile. În dimineaţa zilei de 16 august, pelerinii din Bobota vor reveni spre casă, tot pe jos şi pe acelaşi traseu.

Şi nu de puţine ori, în satele prin care trec lumea îi aşteaptă cu mâncare caldă şi le oferă, gratuit, un loc de odihnă, pelerinii fiind priviţi cu admiraţie de sătenii din judeţele Sălaj şi Cluj.

Maria Muste, 36 de ani, asistent medical, – „Acesta este al 21-lea an în care merg pe jos la sfânta mănăstire. Pelerinajul îmi aduce o satisfacţie personală greu de explicat în cuvinte”.

Sorin Tusan, 17 ani, elev – „Merg la Nicula, pentru prima dată,  pentru a mă ruga să am succes în tot ceea ce fac şi pentru sănătatea mea şi a părinţilor mei.”

Ioana Tomole, 27 de ani, profesoară – „De nouă ani particip la pelerinaj şi de fiecare dată mă simt împlinită. Drumul acesta e pentru mine un real sprijin spiritual”.