Preot ortodox, despre notele informative în comunism: „Dădea bine să trec în rapoarte că au fost mai puţini oameni“
0Ioan Ghiuco, un preot ortodox în vârstă de 74 de ani din judeţul Sălaj, povesteşte că era obligat de autorităţile comuniste să completeze informări despre pelerinajele religioase care au avut loc înainte de 1989 la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului“ din Zalău.
Preotul ortodox sălăjean Ioan Ghiurco, acum în vârstă de 74 de ani, s-a numărat printre clericii care au slujit, în perioada comunistă, la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului“ din Zalău. Îşi aminteşte atmosfera perioadei în care oamenii veneau cu miile pentru a se ruga la catedrală de Sfânta Mărie.
„Veneau noroade multe, de cu seara, în ajun. Veneau mai ales din zona Şimleului. După ce ajungeau, înconjurau biserica cântând. Toată biserica, toată curtea eru pline de oameni, care îşi petreceau acolo noaptea. Unii dormeau, alţii moţăiau, alţii cântau. Săracii, nu le era deloc uşor, pentru că în august nopţile devin mai reci. Erau atât de mulţi, că nu aveai cum să intri în biserică“, povesteşte preotul.
Deşi în lăcaşul de cult nu exista viaţă monahală, credincioşii îi spuneau „mănăstire“, lucru evidenţiat şi într-o cântare religioasă a vremii: „În Zălau, la mănăstire, merg noroade să se-nchine/În Zălau, la mănăstire, vin noroade la sfinţire“.
Pelerinii au sfidat regulile
Cum pentru majoritatea sălăjenilor, credinţa era parte componentă a vieţii lor, instaurarea regimului comunist, cu restricţiile totalitare şi ostile faţă de religie şi biserică, n-a reuşit să înfrâneze tradiţia pelerinajelor. Credincioşi sălăjeni, dar şi din judeţe învecinate, au ignorat solicitările Partidului Comunist „de a se dedica muncii, şi nu rugăciunii“, în această zi de sărbătoare creştinească.
„Mii de oameni veneau cântând, pe jos, cu prudenţă, pe căi lăturalnice, prin păduri, să nu-i vadă Miliţia ori activiştii de partid, că îi opreau. Nu o dată s-a întâmplat ca noroadele să fie oprite pe traseu de către comunişti pentru a fi criticate că au lăsat munca pe plan secundar. Nu le putea face nimeni nimic, nu-i putea întoarce din drum, pentru că erau prea mulţi“, rememorează preotul Ioan Ghiurco.
Acesta îşi aminteşte cum împreună cu ceilalţi doi preoţi de la Catedrală - Ioan Gîlgău şi Traian Opriş - stăteau în biserică de seara, până se crăpa de ziuă, pentru a-i spovedi pe pelerini: „Spovedeam toată noaptea, iar dimineaţă, pe la ora 5.00, mergeam acasă pentru a mă pregăti de împărtăşanie şi de Sfântul Maslu, ce trebuia să aibă loc la ora 7.00. Era foarte obositor, dar eram tânăr şi în putere“.
Autorităţile comuniste au încercat să-i preseze pe clericii care slujeau la Catedrală, cerându-le să-i convingă pe oameni să renunţe la pelerinaj: „Împuternicitul de stat pentru culte era nelipsit de la întrunirile preoţilor din judeţ, indiferent dacă era vorba despre o şedinţă administrativă sau de o conferinţă. Nu puteam să-i interzicem accesul. Ne-a cerut să dăm circulare la parohiile din judeţ, la preoţi, să-i lămurească pe credincioşi să nu mai vină în pelerinaj, pentru că de multe ori Sfântă Mărie se nimerea să cadă în timpul săptămânii şi cum să lase lucrul, ca să vină în pelerinaj? Cu toată opreliştea comunistă, oamenii tot veneau! Partidul ne-a dat dispoziţii să convingem oamenii să nu mai cânte cântece religioase pe drumul de pelerinaj, pentru că ar tulbura liniştea publică. Le spuneam, că ni se cerea, dar credincioşii nu ţineau cont de aceste lucruri“, adaugă preotul Ghiurco.
Catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Zalău FOTO Andreea Vilcovschi
Ameninţat de comunişti
În anul 1970, preotul Ioan Ghiurco a fost numit secretar al Oficiului Protopopesc Sălaj, în această calitate fiind obligat de către organele comuniste să întocmească rapoarte cu privire la evenimentele din 15 august de la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului“:
„Aveam de făcut rapoarte către Departamentul de Culte al vremii, în care să relatez în amănunt cum s-au desfăşurat manifestările religioase de Sfântă Mărie. Totdeauna dădea bine să trec că au fost mai puţini oameni decât în anul anterior, deşi era tocmai invers“
Organele comuniste n-au scăpat nicio clipă din ochi activitatea din biserici. Preotul îşi aminteşte cum pe vremea în care slujea la Biserica „Sfânta Treime” din Zalău, a fost ameninţat de către mai marii Partidului Comunist după ce s-a dus vorba că i-a învăţat rugăciuni pe câţiva copii din parohie. „Într-o zi, după vecernie, am rămas cu vreo şase-şapte copii din parohie, pentru a-i învăţa rugăciuni. Ştiam că încalc, astfel, regulile impuse de regimul comunist. Imediat am fost chemat la partid ca să dau explicaţii. Pe vremea aceea, responsabil cu cultele era un cizmar. Nici nu pot reproduce cuvintele dure pe care mi le-a adresat! «Nenorocitule, ce-ai făcut? Nu mai pui patrafir în grumazul tău în veci!», mi-a spus el“.
Credincioşii s-au reorientat spre mănăstiri
Dacă tradiţia pelerinajelor la „mănăstirea din Zălau“ a supravieţuit prigoanei comuniste, redobândirea libertăţii religioase după Revoluţia din 1989 a pus punct acestui obicei creştin în reşedinţa de judeţ. „Tot mai puţini oameni au venit după Revoluţie în pelerinaj la Zalău, pentru ca în doar câţiva ani, acest obicei să dispară. În judeţ au început să se construiască mănăstiri, iar credincioşii s-au îndreptat spre Bic, spre Strâmba şi spre celelalte astfel de aşezăminte monahale“, mărturiseşte preotul sălăjean.
Interiorul lăcaşului de cult FOTO Andreea Vilcovschi
A fost iniţial biserică greco-catolică
Construită pe parcursul a patru ani şi finalizată în 1934, Catedrala „Adormirea Maicii Domnului“ din Zalău a reprezentat, timp de peste cinci decenii, locul unuia dintre cele mai importante pelerinaje religioase din Ardeal. Pe 15 august 1935, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, credincioşi greco-catolici din întreg judeţul Sălaj au umplut curtea, la primul hram al bisericii.
Pelerinajele anuale au fost întrerupte de cel de-Al Doilea Război Mondial, dar au fost reluate la sfârşitul conflagraţiei. Importanţa şi faima evenimentului religios din Zalău a crescut după 1948, când regimul comunist a interzis prin lege cultul greco-catolic. Practic, aceiaşi enoriaşi catolici s-au întors drept ortodocşi un an mai târziu la catedrala devenită, de asemenea, ortodoxă. A fost un semn de protest discret al credincioşilor împotriva restricţiilor şi ameninţărilor regimului totalitar.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
