Plagiat la nivel înalt pe vremea comuniştilor: cum au apărut pagini din jurnalul lui Corneliu Coposu într-o carte semnată de fratele lui Nicolae Ceauşescu
0Seniorul Corneliu Coposu îl acuza pe Ilie Ceauşescu, fratele dictatorului, că i-a furat o parte din jurnalul său referitor la evenimentele din jurul datei de 23 august 1944.
O parte din jurnalul scris de Corneliu Coposu despre evenimentele ce au precedat şi au urmat „loviturii de Palat“ de la 23 august 1944 au fost reproduse într-o carte semnată de generalul Ilie Ceauşescu (fratele dictatorului Nicolae Ceauşescu), alături de istoricii Florin Constantiniu şi Mihail Ionescu. Este vorba despre lucrarea „200 de zile mai devreme – Rolul României în scurtarea celui de-Al Doilea Război Mondial“, apărută la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică în 1984. Acuzaţia de plagiat a fost formulată chiar de către Corneliu Coposu, care spunea că aşa a aflat că jurnalul pe care îl credea pierdut, fiindu-i luat la percheziţii şi de negăsit ulterior, se afla, de fapt, în posesia instituţiilor comuniste.
Într-un discurs ţinut la Paris în 1994, Corneliu Coposu povestea cum a încercat, după Revoluţie, să-şi recupereze documentele confiscate de Securitate cu ocazia zecilor de percheziţii domiciliare de care a avut parte şi cum acele documente păreau că s-au evaporat. „Eu însumi am căutat documentele care mi-au fost confiscate în cele 27 de percheziţii domiciliare făcute de Securitate între 1965 şi 1989. Am reuşit să obţin un răspuns scris, oficial, prin care SRI neagă posesia acestor dosare. (…) Am fost îndrumat să mă adresez, în scris, Muzeului de Istorie al PCR sau Arhivelor Statului, de unde am primit, însă, acelaşi răspuns negativ“, explica el.
Seniorul a continuat spunând că a aflat că documentele există după ce şi-a recunoscut, în cartea ce-l are drept coautor pe Ilie Ceauşescu, pasaje din jurnalul său despre evenimentele din jurul datei de 23 august 1944, la care a participat direct, în calitatea sa de secretar politic şi personal al lui Iuliu Maniu. „Am avut surprinderea să citesc, într-o carte care se numea «200 de zile mai devreme», sub semnătura lui Ilie Ceauşescu, 16 pagini reproduse din jurnalul meu. Atunci (era în 1986) m-am adresat editorului, un domn general care era şeful Editurii Militare, anunţându-l că-l voi da în judecată pentru că, fără autorizaţia mea, a reprodus aceste pagini. Mi-a răspuns: «Domnule, eu am primit acest manuscris şi l-am publicat. Nu răspund de conţinut, vă rog să vă adresaţi autorilor». Am făcut un protest care a rămas, bineînţeles, fără rezultat“, spunea Seniorul.
Despre acest episod a vorbit şi într-un interviu acordat în 1995 ziaristului şi istoricului Eugen Preda şi realizatorului Mariana Conovici: „Mi s-a ridicat circa un sfert de vagon de hârţoage. Nu mă interesează toate, m-ar interesa însă vreo 60 de pagini de jurnal, care întâmplător au fost găsite la mine şi confiscate ṣi care sunt sigur că nu s-au pierdut, întrucât în cartea domnului Ilie Ceauşescu sunt reproduse punct şi virgulă, exact după notele mele“. Seniorul a mai precizat că a verificat şi notele de subsol ale cărţii, care fac trimitere la presupuse „role“ de la Arhivele Statului: „Jos e pus: «Conform documentului XIV, nu ştiu ce, din Arhivele Statului, unde însă nu se găseşte, că am mers pe urma lui“.
Jurnalul, scris după pensionare
Potrivit istoricului Marin Pop, cercetător ştiinţific la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, jurnalul la care face referire Seniorul a fost scris de către acesta în perioada 1976-1978. „În 1976, Corneliu Coposu s-a pensionat, iar Securitatea, prin căpitanul Soare, l-a «invitat» la o întâlnire pentru a încerca să-şi dea seama cu ce o să-şi ocupe timpul liber pe care îl va avea la dispoziţie. Coposu i-a spus că vrea să îşi scrie memoriile şi să restabilească adevărul istoric despre unele lucruri care s-au întâmplat“, explică istoricul contextul în care a apărut jurnalul. Marin Pop spune că Seniorul a fost şi ajutat să-l scrie, Securitatea chiar ajutându-l să obţină un permis de acces la Biblioteca Naţională, pentru a putea consulta ziarele perioadei interbelice şi chiar propriile articole.
Filă din jurnalul bătut de Corneliu Coposu la maşina de scris
Ce s-a întâmplat, ulterior, cu jurnalul, după ce a fost finalizat în 1978, este încă neclar, pentru că – spune istoricul – deşi Coposu susţine că i-a fost confiscat la percheziţii, există informaţii potrivit cărora documentul ar fi fost predat chiar de el Arhivelor Naţionale. Securitatea a făcut o copie după jurnal, copie găsită de Marin Pop la CNSAS şi publicată, în 2013, la Editura Caiete Silvane, sub titlul „Jurnal din vremuri de război“, de Corneliu Coposu.
Cât despre similitudinile dintre jurnal şi cartea semnată de Ilie Ceauşescu, istoricul spune că, deşi fără un program care să identifice cu precizie pasajele identice este dificil de stabilit dacă au fost preluate pagini „la punct şi virgulă“, este limpede că jurnalul a fost sursa pentru tot ce se scrie acolo referitor la culisele evenimentului de la 23 august. „Sunt fapte pe care doar Seniorul le ştia. Aşa este, spre exemplu, episodul întâlnirii dintre Iuliu Maniu şi prinţul german Karl von Rohan, întâlnire la care a Corneliu Coposu a participat şi la care aristocratul încerca să-l apropie pe Maniu de Germania. Mai sunt şi altele pe care Ilie Ceauşescu nu avea cum să le ştie decât din jurnal. Şi nu l-a citat. Trimiterile la Arhivele Naţionale sunt… texte“, precizează istoricul.
Marin Pop a găsit şi publicat jurnalul
Ce scria Seniorul în jurnal
Jurnalul lui Corneliu Coposu descrie cum s-au întâlnit, pe ascuns, ilegaliştii comunişti cu Iuliu Maniu, fostul lider al opoziţiei democratice din România, în încercarea de a răsturna regimul mareşalului Antonescu sau, la polul opus, cum îl tatonau nemţii pe liderul ţărănist, pentru a consolida dictatura antonesciană. Seniorul a alocat o mare parte din jurnal perioadei 16-25 august 1944, pe care autorul o numeşte „decada fierbinte“. Participant la „conspiraţie“, Coposu descrie în amănunt, pe zile şi ore, filmul evenimentelor şi aminteşte toate persoanele implicate şi rolul jucat de fiecare. Potrivit Seniorului, lovitura de „Palat“, din 23 august 1944, prin care, la ordinul Regelui Mihai şi cu sprijinul partidelor istorice, mareşalul Antonescu a fost arestat şi înlăturat de la putere, a fost programată iniţial pentru 26 august. Data a fost schimbată pentru a-l împiedica pe acesta să ia legătura cu nemţii, în condiţiile în care Antonescu voia să îi ceară permisiunea lui Hitler pentru ca România să iasă din război.
Cine a fost Corneliu Coposu
Corneliu Coposu (1914-1995) a fost preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, în perioada 1990-1995, senator şi liderul opoziţiei din România postcomunistă. Seniorul a făcut 17 ani de puşcărie politică, între 1947 şi 1964, pentru „înaltă trădare a clasei muncitoare“. Prezenţa lui Iuliu Maniu în viaţa lui Corneliu Coposu a avut loc încă din copilăria Seniorului, între cei doi existând, pe lângă o prietenie de familie, şi o relaţie de rudenie prin alianţă. Elena Bărnuţiu, fiica politicianului Simion Bărnuţiu, era vara lui Maniu şi mătuşa lui Coposu. Originari amândoi din Sălaj, Iuliu Maniu i-a influenţat în mod radical cariera lui Corneliu Coposu, influenţă concretizată în primul rând prin alegerea Facultăţii de Drept în locul celei de Teologie, care era o tradiţie de generaţii în familia Seniorului. Între 1937 şi 1940, Coposu a fost secretarul personal al lui Iuliu Maniu, iar din 1940 a fost secretarul politic al acestuia.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
