FOTO Zalăul, de la târgul de provincie la oraşul industrializat forţat de Ceauşescu
0
Un târg de provincie ce număra doar câteva mii de suflete şi în care meşteşugurile reprezentau principala ocupaţie a locuitorilor. Aşa a arătat municipiul Zalău până în anii `70, când o vizită a lui Nicolae Ceauşescu aici a determinat transformarea târgului într-un oraş industrializat forţat.
Potrivit istoricului Elena Musca, Zalăul a fost, în toată perioada sa medievală dar şi după obţinerea, în 1473, a dreptului de a ţine târg (opidum - în latină), o localitatea mai degrabă rurală, a cărei viaţă s-a desfăşurat pe strei străzi principale - actuala stradă 22 Decembrie (fostă Crasnei), strada Corneliu Coposu (Fostă Republicii) şi strada Gheorghe Doja (fostă Clujului). Zalăul, cu cele trei străzi principale ale sale, era locuit preponderent de maghiari, astfel că la începutul de secol XX, când populaţia rurală, majoritar română, din jurul Zalăului începe să vină înspre târg, aceasta a fost nevoită să se aşeze în zona liberă de la marginea Zalăului, centrul fiind "ocupat" de populaţia maghiară. Aşa a luat fiinţă cartierul Simion Bărnuţiu. "S-a numit aşa pentru că era creat de români, iar Simion Bărnuţiu era cel mai răsunător nume de român din Sălaj", explică istoricul.
Cel mai mare cartier din Zalău a apărut după cel de-al doilea război mondial. "În 1951 a fost adus la Zalău un regiment de armată. În jurul unităţii militare a fost necesar să se dezvolte locuinţe, unităţi de alimentaţie publică, şcoli. Grădiniţa nr.8, spre exemplu, care funcţionează şi acum în oraş, a fost construită pentru copiii militarilor. Aşa s-a construit cartierul Dumbrava, extins, ulterior, cu Dumbrava II şi cu Dumbrava Nord", povesteşte Elena Muscă. Numele cartierului a venit în primul rând de la faptul că zona este una mai înaltă. "În general, în Sălaj, locurile mai înalte decât vatra aşezării sunt numite dumbrăvi. Apoi, s-a căutat şi o denumire care să nu fie foarte explicită, să nu sugereze clar că acolo stau militari", susţine istoricul.
Chiar dacă era reşedinţă de raion, Zalăul, făcând parte dintre regiune cu centrul la Cluj, a fost marginalizat profund - spune istoricul - comparativ cu municipiul Cluj sau alte oraşe din regiune. Aşa se face că, în 1973, când Nicolae Ceauşescu a făcut o vizită în Sălaj, Zalăul era un biet orăşel de provincie, ce număra cel mult 15.000 de locuitori. "Ceauşescu a rămas îngrozit de cât de rămas în urmă era Zalăul. A spus, atunci, ceva de genul: «Puneţi, tovarăşi, mână de la mână şi faceţi din Zalăul ăsta oraş»", povesteşte istoricul.
Aşa au luat fiinţă, la Zalău, imediat după vizita lui Ceauşescu, adevăraţi coloşi industriali - începând cu Armătura, Fabrica de Ţevi, Emailaţi, dar şi Integrata de In şi Cânepă, Filatura sau Fabrica de Mobilă. Pentru a atrage forţă de muncă, a început, masiv construcţia de blocuri. "Problema era că toate aceste fabrici mari şi toate cartierele de blocuri care s-au construit după 1975 nu erau corelate cu infrastructura existentă, în special cu cea de alimentare cu apă şi canalizare", precizează istoricul. De altfel, multă vreme Zalăul a fost cunoscut ca oraşul în care nu curge apă la robinet decât la program, iar atunci când, totuşi, curgea, apa era de o calitate îndoielnică.
De la 10.000 - 15.000 de locuitori câţi avea înainte de industrializare, Zalăul a ajuns să aibă, la Revoluţie, peste 70.000 de locuitori. De atunci, însă, trendul este unul descendent, dat în special de declinul industriei, care i-a obligat pe zălăuani să plece să-şi caute un rost în altă parte. La recensământul din 2011, populaţia Zalăului număra puţin peste 53.000 de locuitori.
Citeşte şi FOTO Aventuri la înălţime la vizita lui Ceauşescu la Guruslău în 1976, la inaugurarea monumentului
Se încarcă comentariile...
