FOTO Distracţia în urmă cu un secol la Zalău: medicii aveau propriul bal, micii aristocraţi dansau vals, ţăranii - csardas

Baluri, spectacole de teatru, petreceri dansante. De toate acestea aveau parte frecvent locuitorii Zalăului în prima jumătate a secolului trecut. Astăzi, exceptând rarele spectacole de teatru pe care le susţin, atunci când se găsesc spectatori interesaţi, teatrele din judeţele din jur, şi evenimentele de nişă organizate de câteva instituţii publice viaţa culturală a oraşului nostru tinde vertiginos către zero.

 Amintirea vremurilor în care îmbrăcatul "la patru ace" pentru bal ori pentru o reprezentaţie teatrală de calitate era un lucru obişnuit a fost imortalizată de Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă printr-un interviu cu unul dintre participanţii la acele evenimente, Szenasi Endre, interviu realizat de Anamaria Elekes şi Monica Druţa şi  publicat în albumul „Zalău, locuri de poveste”.

Venerabilul intervievat, născut în 1923, povesteşte, spre exemplu, cum petreceau zălăuanii, în urmă cu un secol, o zi normală de duminică, fără evenimente deosebite. "Duminica, lumea se plimba în centru, unde la Wesselenyi (grupul statuar - n.a.) şi în faţă la Vigado (Clădirea Transilvania - n.a.) cânta fanfara armatei, a CFR-ului sau orchestrele care cântau şi la resturant. Atunci nu a fost nici radio, nici telefon, decât la câteva birouri. Oamenii mergeau la biserică la ora 10.00. Când ieşeau de la biserică mergeau la Vigado la o bere, pe urmă mergeau acasă şi mâncau bine. După masă, mergeau la meci. Meciul era atunci o distracţie foarte plăcută", povesteşte bătrânul.

"Nu dansam csardas, pentru că se considera că csardasul era pentru ţărani"

"Vigado" era şi locul unde aveau loc, periodic, balurile comunităţii. La unul dintre baluri a participat şi interlocutorul celor de la Muzeul Judeţean, copil la vremea aceea. "Tăticul meu mi-a făcut costum şi papuci la comandă, să pot merge la bal. Am fost îmbrăcat elegant, frumos. Domnişoarele aveau rochiile până jos. Eu ştiam să dansez, pentru că am luat lecţii de dans. Tatăl meu mi-a plătit lecţii de dans modern şi pian. Ştiam să dansez tango, slow fox, foxtrot şi vals vienez. Nu dansam csardas, pentru că se considera că csardasul era pentru ţărani, domnii nu îl dansau decât rar".

Albertini, circarul care înghiţea săbii

O altă distracţie a vremurilor era spectacolul oferit de un circar stabilit la Zalău după ce circul cu care ajunsese aici s-a destrămat. "În colţ, la farmacia Brever, îi zicea colţul Brever, era un cetăţean circar, ce se numea Albertini. Un circ s-a destrămat şi el a rămas la Zalău. Şi el, săracu, duminicile făcea acolo spectacol. Înghiţea săbii, scuipa foc şi îşi trecea corpul printr-o verigă".

Baluri caritabile pentru orfani sau pentru biserică

Pe lângă distracţiile curente, zălăuanii aveau parte şi de evenimente organizate, periodic, de diferite societăţi de binefacere ori culte religioase. Presa vremii abundă de anunţuri prin care cei interesaţi sunt invitaţi la eveniment. În paginile albumului Zalău, locuri de poveste" sunt redate, în fotocopie, invitaţii publicate în ziare la balul "Crucii Roşii", spre exemplu, ori la balul mascat organizat de Societatea "Ocrotirea Orfanilor din Războiu" - Filiala Zalău. Mai aflăm, din acele anunţuri, că într-o seară de 6 februarie, "comitetul parohial al Bisericii Ortodoxe române din Zalău aranjează un Bal în sala Teatrului orăşenesc. Venitul este destinat pentru înfrumuseţarea bisericii".

Mai aflăm, de asemenea, că medicii avea propriul lor bal, la fe cum şi Reuninea Mariană a Femeilor Române din Zalău organizau Balul femeilor române.

Serate dansante erau organizate, frecvent, de Corul Bisericii Române Unite din Zalău, de Societatea tinerilor intelectuali sau Colegiul medicilor sălăjeni.

Din interesul de altădată al zălăuanilor pentru astfel de evenimente nu a rămas mai nimic. Rarele ocazii în care la Zalău avem un spectacol de teatru ori un alt gen de eveniment cultural (cu excepţia spectacolelor folclorice, bine tolerate de publicul zălăuan), nu se bucură, din păcate, de prea mulţi spectatori.