FOTO Cum erau pregătite vizitele lui Ceauşescu în Sălaj
0
Vizitele dictatorului Nicolae Ceauşescu în judeţul Sălaj erau pregătite cu meticulozitate cu săptămâni bune înainte de producerea ”evenimentului”. Toate aceste pregătiri trebuiau să creeze impresia unui mecanism care funcţionează perfect, indiferent că vorbim despre industrie, agricultură, învăţământ sau artă.
Municipiul reşedinţă de judeţ al Sălajului, Zalău, îşi leagă dezvoltarea de numele lui Nicolae Ceauşescu. Până la vizita acestuia în judeţ Zalăul era mai degrabă un târg de provincie, decât un oraş. Numără doar 15.000 de locuitori şi industria era abia la începuturile ei. Prima fabrică importantă - şi cea mai mare, de altfel, a fost construită în 1969, fiind vorba despre Armătura Zalău. A urmat, apoi, în 1972, Emailaţi, iar în 1977 - Fabrica de Ţevi şi cea de Anvelope. Cei care lucrau în acea vreme îşi amintesc cum, cu săptămâni înainte de vizita anunţată a dictatorului, se făceau pregătiri intense, de multe ori angajaţii nemaiajungând acasă cu zilele.
”Trebuia pus în stare de funcţiune şi ultimul utilaj. Chiar dacă, în restul zilelor, acesta nu era folosit, atunci mergea şi avea om lângă el”, rememorează un fost angajat al Fabricii de Emailaţi.
Nevoia unei imagini perfecte nu se aplica numai în industrie. În octombrie 1976, Ceauşescu a fost invitat să participe la inaugurarea monumentului de la Guruslău, realizat în acel an de sculptorul Victor Gaga, originar din Sălaj. Regretatul arheolog Alexandru Matei a fost urcat pe monument, "înarmat" cu un cuţit, pentru ca, în eventualitatea în care procesul de dezvelire a monumentului nu ar decurge cum trebuie, el să intervină cu acel cuţit şi să taie frânghiile ce ţineau pânza. "Pe lângă faptul că putea deveni ţintă pentru lunetişti, pentru că el era pe monument cu un cuţit în mână, s-a întâmplat să fie şi uitat, acolo, sus, toţi ceilalţi plecând fără a-l da pe colegul nostru jos", ne-a povestit istoricul Marin Pop.
Pregătirile pentru vizitele dictatorului la Zalău implicau şi pregătirea unei expoziţii de artă care să-i arate cât este de iubit. Expoziţia trebuie să includă tablouri cu portretele conducătorului preaiubit, unele semnate de pictori importanţi ai vremurilor, precum Sabin Bălaşa ori Corneliu Baba, artişti care, printre tablourile reprezentând temele lor preferate, au abordat şi creaţii care se potriveau cu spiritul epocii.
Pia Badiu, directoarea Galeriei de Artă ”Ioan Sima” de la acea vreme, spune că totul era „supervizat” de câţiva „tovarăşi”, care se îngrijeau ca nu cumva prin vreun tablou să apară vreun personaj care să aducă a „duşman de clasă” ori a „chiabur”. „Vedeau vreun portret al maestrului Sima şi mă întrebau: „Acesta cine e?”, iar eu le spuneam că este unul dintre modelele maestrului. Spuneau: „Nu, tovarăşa! Flori, tovarăşa, flori””, povesteşte fostul şef al galeriei de artă cum se concepea o expoziţie „prezidenţială”, în care puteau fi expuse doar tablouri cu Ceauşescu, cu tractorişti ori alte imagini reprezentative pentru epocă sau… flori. „Eram cel puţin 60 de oameni care alergam prin galerie ca nu cumva să nu fie totul perfect. Era un stres teribil”, adaugă ea.
Bucate alese, de care Ceauşescu nici nu se atingea, şi curăţenie făcută cu spirt
Vizitele lui Ceauşescu implicau şi pregătiri culinare cu totul speciale. Se întâmpla la casa de protocol pe care o avea pe strada Kossuth din Zalău. Pentru această ocazie erau aduse special de la Bucureşti brânzeturi şi carne de toate sortimentele, fructe exotice şi băuturi fine.
"Se făcea atâta vâlvă pentru nimic. Pentru că el (Ceauşescu - n.r.) nu mânca absolut nimic din ce se punea pe masă. Venea întotdeauna cu bucătarul său special şi cu alimentele sale speciale. Mânca foarte simplu şi la regim", îşi aminteşte Maria Avram, ce lucra, la acea vreme, la serviciul de contabilitate a organizaţiei.
"Întâmplător, odată eram afară când cineva a deschis uşa maşinii în care se afla mâncarea adusă pentru Ceauşescu. Era acolo ca un fel de dulap de scule, cu multe sertare. Într-un sertar avea legume, în altul fructe şi tot aşa, toate pregătite astfel încât să poată fi preparate rapid", povesteşte ea, recunoscând că toată lumea era foarte curioasă să afle ce mânca preşedintele, dar era destul de greu de aflat: "Eram curioşi şi ne tot holbam, dar ne scoteau repede din bucătărie".
Aceeaşi rigoare se aplica şi în privinţa curăţeniei. "Trebuia să fie o curăţenie desăvârşită. Şi nu o făceau femeile de serviciu, trebuia să mergem noi, de la judeţeana de partid. Uneori, în ziua în care venea, spălam şi de trei ori toate geamurile cu spirt. Odată, de la atâta dezinfectat cu spirt băile şi geamurile era să pic pe jos", povesteşte ea. Maria Avram îşi aminteşte şi cum a călcat, la una dintre vizite, timp de opt ore o faţă de masă lungă de 30 de metri, pentru că pe când ajungea la capăt, partea pe care o călcase la început se şifona la loc. Pentru dormit, preşedintele, care a rămas o singură dată peste noapte la Zalău, folosea saltele speciale, comandate special pentru el.
Vă mai recomandăm:
Ce-am fost şi ce-am ajuns. Zalăul, după 25 de ani de economie de piaţă şi democraţie
Se încarcă comentariile...
