Cum au pus militarii bazele celui mai mare cartier din Zalău

Zalăul la începutul secolului XX FOTO Arhivă

Despre cartierele pe care le ştim astăzi se poate vorbi în Zalău abia din anii `70, când, în urma unei vizite a lui Nicolae Ceauşescu aici, la îndemnul acestui s-a trecut la dezvoltarea accelerată a micului târd de provincie în municipiu. Bazele câtorva dintre cartierele de azi au fost puse, însă, la începutul secolului XX.

Potrivit istoricului Elena Musca, Zalăul a fost, în toată perioada sa medievală dar şi după obţinerea, în 1473, a dreptului de a ţine târg (opidum - în latină), o localitatea mai degrabă rurală, a cărei viaţă s-a desfăşurat pe strei străzi principale - actuala stradă 22 Decembrie (fostă Crasnei), strada Corneliu Coposu (Fostă Republicii) şi strada Gheorghe Doja (fostă Clujului). Zalăul, cu cele trei străzi principale ale sale, era locuit preponderent de maghiari, astfel că la începutul de secol XX, când populaţia rurală, majoritar română, din jurul Zalăului începe să vină înspre târg, aceasta a fost nevoită să se aşeze în zona liberă de la marginea Zalăului, centrul fiind "ocupat" de populaţia maghiară. Aşa a luat fiinţă cartierul Simion Bărnuţiu. "S-a numit aşa pentru că era creat de români, iar Simion Bărnuţiu era cel mai răsunător nume de român din Sălaj", explică istoricul.

Cel mai mare cartier din Zalău a apărut după cel de-al doilea război mondial. "În 1951 a fost adus la Zalău un regiment de armată. În jurul unităţii militare a fost necesar să se dezvolte locuinţe, unităţi de alimentaţie publică, şcoli. Grădiniţa nr.8, spre exemplu, care funcţionează şi acum în oraş, a fost construită pentru copiii militarilor. Aşa s-a construit cartierul Dumbrava, extins, ulterior, cu Dumbrava II şi cu Dumbrava Nord", povesteşte Elena  Muscă. Numele cartierului a venit în primul rând de la faptul că zona este una mai înaltă. "În general, în Sălaj, locurile mai înalte decât vatra aşezării sunt numite dumbrăvi. Apoi, s-a căutat şi o denumire care să nu fie foarte explicită, să nu sugereze clar că acolo stau militari", susţine istoricul.

Cartierul ale cărui baze au fost puse de militari a fost şi cel care a cunoscut, apoi, cea mai mare dezvoltare în perioada industrializării oraşului. "Asta s-a făcut după vizita din toamna anului 1983 a lui Nicolae Ceauşescu la Zalău. A spus, atunci, ceva de genul: «Puneţi, tovarăşi, mână de la mână şi faceţi din Zalăul ăsta oraş». Pentru că Zalăul avea rangul de oraş la acea vreme, dar rangul nu prea avea acoperire" - precizează Elena Musca. Aşa s-a extins cartierul Dumbrava, care a devenit Dumbrava I, iar apoi au apărut Dumbrava II şi după 1980, Dumbrava Nord. Şi aşa a ajuns Zalăului de la un aşa-zis oraş, care număra, în vremurile sale bune, 8.000 de locuitori, la un municipiu cu 50.000 - 60.000 de locuitori.