Topul celor mai controversate cărţi pentru copii. Lecturile considerate adevărate bombe cu ceas pentru cei mici
0
La vârsta copilăriei, poveştile şi desenul sunt principalele mijloace de exprimare a vieţii afective a copilului. Psihologii atrag atenţia că în aceasta etapă de vârstă se fixează principalele valori şi modele de viaţă.
În ultimii ani o serie de cărţi foarte populare în rândul copiilor, cu vânzări record pe tot mapamondul, au stârnit nenumărate controverse în rândul părinţilor, cadrelor didactice şi psihologilor.
Revoltaţi de conţinutul care îndeamnă la superficialitate, lipsă de respect şi chiar ură, sute de părinţi au semnat petiţii online petru a se retrage de pe piaţă cărţile considerate toxice pentru copii. Demersul lor nu a avut niciun efect, respective cărţi continuă să înregistreze vânzări importante, ba mai multe se regăsesc în majoritatea bibliotecilor pentru copiii.
”Adevărul” vă prezintă astăzi lista cărţilor care au stârnit cele mai multe controverse printre părinţi şi profesori.
”75 de sfaturi”
” 75 de sfaturi pentru a supravieţui la scoală”, ”75 de sfaturi pentru aţi sărbători ziua de naştere cu mare fast”, ”75 de sfaturi pentru a supravieţui activităţilor extraşcolare”, ”75 de sfaturi pentru a supravieţui în tabără” sunt cele patru ”cărţi interzise părinţilor” scrise de Maria Frisa. Cărţile sunt destinate copiilor cu vârste cuprinse într 8 şi 14 ani.
Pe cât de populare, cele patru cărţi au stârnit un val de indignare printre părinţi, dar şi învăţători, mulţi dintre ei interzicându-le copiilor. Iată câteva dintre ”sfaturile” oferite copiilor
„Dacă vrei ca părinţii sa îţi cumpere ceva, spune că e pentru şcoala. Părinţii sunt destul de proşti şi cred orice” (sfatul 8)
”Cand ieşi din clasă, fugi şi impinge-te cât de mult poţi”. (sfatul 33)
„Dacă ai mare nevoie de ceva, iar ei nu îţi cumpără, improvizează! A împrumuta nu e acelasi lucru cu a fura (mai ales dacă te prinde). Corectorul l-am şutit de la mama, chiar dacă a descoperit că ii lipseşte, încă nu ştie că e la mine, aşa ca îl tot caută.. sunt sigura că o să renunţe şi o să-şi cumpere unul nou” (sfatul 35).
„M-am gândit să-i trag una tare de tot, dar mi-am adus aminte cum data trecută a ţipat super tare. Mai bine să nu-i loveşti pe fraţii tăi dacă crezi că s-ar putea să te audă părinţii, e de preferat să mai aştepţi un pic, când n-o să fie ai tăi acasă” (sfatul 41).
„Daca vrei să te răzbuni scrie în Death Note, un carneţel supranatural cu care poţi să omori o persoană dacă îi scrii numele înăuntru în timp ce îi vizualizezi faţa. Să fii atent ca prenumele să fie corecte, să nu cumva să omori pe altcineva din greşeală […] Poţi să alegi data la care o să moară […] persoana o să moară din cauza unui atac de cord” (sfatul 58 şi 59).
”Lipeşte-le gura cu scotch fraţilor tăi imediat după naştere” (sfatul 56).
Astfel de sfaturi, afirmă psihologii, ”reprezintă o bombă cu ceas pentru distrugerea a tot ce se clădeşte greu când vine vorba de educarea copiilor”.
”Jurnalul unui puşti”
”Jurnalul unui puşti” este o carte destinată copiilor între 8 şi 12 ani, scrisă de Jeff Kinney, cu un succes răsunător în SUA, fiind bestseller aflat în capul listei "New York Times" a cărţilor pentru copii. Scrisă într-un limbaj facil şi presărată cu benzi desenate, cartea prezintă întâmplările deseori amuzante din viaţa de zi cu zi ale unui băieţel de vârsta şcolară, Greg.
Considerată o carte ”cool”, copiii întâlnesc în paginile sale scene pline de violenţă, atitudine dezgustătoare faţă de colegi, părinţi, profesori etc. Greg e leneş, răutăcios, egoist şi lipsit de orice sclipire a conştiinţei, fără pic de regret pentru faptele sale. El se gândeşte întotdeauna la propriile interese şi dorinţe, fără să ţină cont de vreo regulă. Este dependent de jocuri video şi tv, iar interesul său pentru învăţătură lipseşte cu desăvârşire.
”Copilul învaţă să îşi definească emoţiile pozitive, în raport cu cele negative şi dezvoltă anumite comportamente de tip social. Mesaje care incită la încalcarea regulilor de respect, dreptate, promovează minciuna sau limitează imaginaţia, creativitatea, alimentând violenţa între copii, scade toleranţa, acceptarea. Este destul de periclos ca un copil să crească prin intermediul cărţilor lipsite de mesaje sociale, care nu pun accent pe iubire, pe cresterea motivaţiei de a învaţa anumite conduite educaţionale. Când un copil are parte de asemenea carti care fac parte din categoria mesajelor antieducationale, poate conduce la cresterea agitatiei psiho motorie, teama de eşec, devine greu de acceptat pentru educator şi grupul de copii şi chiar violenţă”, spune Ionel Brătianu, psigholog
Aproape pe fiecare pagină copii găsesc expresii şi cuvinte nepotrivite: „la naiba cu asta”, „prostule”, „dobitocule”, „hai să frecăm menta”, uneori chiar şi înjurături – respectul, bunătatea, comportamentul politicos fiind chestiuni necunoscute în această naraţiune. Autorul prezintă comportamentele negative ca pe ceva amuzant, fără consecinţe, ceea ce ar putea încuraja cititorii să‑l imite. Atitudinea şi gândirea lipsită de respect faţă de părinţi şi de profesori apare ca un lucru normal, firesc. Părinţii sunt prezentaţi ca nişte pămpălăi, care‑i minte cu uşurinţă.
O astfel de carte, atenţionează psihologii, ”descurajează curiozitatea intelectuală şi efortul mental”. Ori, o carte trebuie să ofere modele şi soluţii, să prezintă valori, pilde, rezolvări ale unor probleme etc.
Jurnalul unei puştoaice
O altă ”carte- fenomen” la mare căutare printre fetiţele de 8-14 ani este ”Jurnalul/Însemnările unei puştoaice”, de Rachel Renée Russell. Scrisă după modelul Jurnalul unul puşti, carte prezintă acelaşi gen de atitudini lipsite de respect, superficialitate şi goana după popularitate. Copii află ”povestiri dintr-o viaţă nu chiar atât de fabuloasă”: ”Nikki, eşti o RATATĂ ABSOLUTĂ!”, ”MacKenzie, dacă trag apa o să dispari?”, ”Altă şcoală. Altă ticăloasă.”
Se încarcă comentariile...
